După un drum atât de lung, abia aștepți o masă caldă și bună, să vină vasul marocan cu tajine au citron mai repede. Ne-am așezat la o masă la umbra palmierilor, fix lângă culturile de curmali. Dintr-o dată, vedem un grup de 20-25 de chinezi care stau pe terasa restaurantului și fac poze spre noi. Evident, începem cu glumele: „măi, dar ce frumoși suntem!”, „ce palmieri nemaivăzuți!” și tot așa. Da, la o privire mai atentă, văd, printre copaci o tornadă. O ditamai tornada de nisip!