C-am plecat spre Transalpina, Petroșani sau Baia de Aramă, m-am concentrat pe drum, să ajung la destinație cât mai repede, trecând ca vântul și ca gândul pe traseu. Știu, așa facem cu toții. Dar hai să vă povestesc ce am găsit când nu m-am mai grăbit și cât de frumoasă a fost călătoria dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu, prin Horezu…

Muzeul Satului Vâlcean

Vâlcea de altădată, cu toate zonele ei specifice de munte, deal și câmpie, o găsim în Muzeul Satului Vâlcean pe care îl simți mai mult ca pe un sat decât ca pe un muzeu. Înființat în 1969, se întinde pe opt hectare și a fost constituit exact ca un sat funcțional, cu toate instituțiile sale socio-culturale.

Terenul pe care este amplasat este ideal, așa că de pe deal veghează biserica din lemn, în vale este hanul sau birtul satului, avem și școala primară în care au rămas băncile de pe vremuri. Peste 80 de gospodării, anexe și alte elemente de arhitectură rurală populară sunt adunate aici, iar unele eu peste 100 de ani.

Dincolo de școală și de han, două interioare case pot fi vizitate. Ele au fost decorate ca să ilustreze viața simplă a țăranilor și meșteșugarilor din zonă – iar cum Horezu e la o aruncătură de băț, într-o cameră avem expus și un atelier de olar.

De fapt, muzeul este împărțit în patru sectoare:

• Sectorul Gospodărie – cu 42 de case cu anexe specifice și peste 12.000 piese muzeistice vechi, originale.
• Sectorul Social-Cultural: școala din vremea lui Spiru Haret, biserica din 1785, un leagăn și hanul.
• Sectorul Meșteșuguri are atelier de olărit, atelier de dulgherie-tâmplărie, atelier de prelucrarea părului de capră și atelier de fierărie. Tot aici sunt incluse și instalațiile tehnice: mori, cazane de țuică, pivă, cuptor pentru uscat prune, unelte pentru obținerea vinului.
• Sectorul construcțiilor specializate e reprezentat de troițe, fântâni, stupi de albine, o stână, un conac de vie, foișoare de pază.

Trovanții din Costești

Pietrele vii, pietrele care cresc după ploaie, bolovanii ce se mută noaptea, sursele de energie – toate sunt denumiri asociate cu cele mai ciudate pietre din țară pe care le găsim în rezervația geologică din Costești.

Farmecul trovanților este că sunt învăluiți în mister și fiecare le poate da propria interpretare – eu le-am comparat cu ouă de dinozaur – pentru că pietrele sunt sferice sau ovoidale cu dimensiuni destul de mari (cele mici și „cărabile” au dispărut).

Trovanții s-au format în Miocenul Superior, pe fundul Lacului Getic, în urma unor cimentări în nisip. Dacă ne uităm la peretele de la marginea drumului, putem vedea cu doi trovanți stau să cadă, deci acolo se mai ascund mulți. De aceea mai apare din când în când câte unul, odată cu eroziunea naturală. În ceea ce privește „creșterea” lor, unii specialiștii susțin că această teorie nu are niciun fundament, iar alții spun că dau senzația de creștere datorită mineralelor pe care le conțin și la umezeală aceste substanțe „înfloresc”, formând un nou strat în jurul pietrei.

Ciudatele pietre au început să fie studiate de geologi după Revoluție. În timp, fiind aflate chiar pe marginea drumului național ce leagă Râmnicul Vâlcea de Horezu, au devenit de interes turistic. Zona a fost declarată arie protejată în 2005, apoi a fost curățată și amenajată astfel încât să se preteze vizitării, iar astăzi se numește Muzeul Trovanților.

Atelierele de ceramică de la Horezu

Ceramica de Horezu este unică nu doar în țară, ci și în lume. Modele sunt deosebite și sunt lucrate de cele 12 familii de olari din zonă.

Vasele se fac din lut extras din munte de la 40 de metri adâncime. Particularitatea zonei e că oferă mai multe tipuri de pământ pe care meșteșugarii le amestecă cu apă și așa obțin și „acuarelele” cu care pictează fiecare vas în parte.

Un simbol des întâlnit este cocoșul, apoi frunza, coada de păun, pomul vieții și spicul. Iar culorile tradiționale sunt galbenul și roșul de Horezu.

Am fost la două ateliere și am învățat că farfuriile se modelează, apoi se lasă la uscat cu marginile suprapuse că să se preseze și să nu se îndoaie. În același timp, trebuie păstrată umiditatea până ce sunt pictate cu pigment obținut din pământ. Vopseaua e pusă în corn de vacă ce are în vârf o pană de gâscă. Apoi farfuriile se ard în cuptor aproximativ 10 ore, până ce temperatura ajunge la 1000 de grade. Lutul vasului din gri închis devine roșiatic, iar vopseaua gri deschis din pictură devine verde.

Ceramica de Horezu este înscrisă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO încă din anul 2012.

Mănăstirea Hurezi

Cea mai valoroasă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, a fost ridicată la finalul veacului XVII, fiind, din punct de vedere arhitectural și decorativ, sinteză a artei românești. Planul trilobat al bisericii a plecat de la Mănăstirea Curtea de Argeș și a fost îmbogățit cu elemente tipice stilului brâncovenesc. Numele mănăstirii vine de la huhurezi, păsări de cântau toată noaptea, când meșterii lucrau pe ascuns, să nu-i prindă turcii. Constantin Brâncoveanu a dezvoltat, în jurul mănăstirii, ateliere artistice, de pictură, sculptură și ceramică, din care s-a remarcat în timp olăritul cu ceramică de Horezu.

În pronaos există portretele neamului brâncovenesc, deoarece acest locaș urma să fie și necropola familiei. Mănăstirea fost inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO în 1993.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Educated by Travelling ? (@educatedbytravelling) pe Iul 25, 2019 la 1:28 PDT

Pădurea Colorată

O parte din Pădurea Dumbrava din Baia de Fier a fost transformată în vara lui 2017 într-un paradis colorat de către artistul vizual Mihai Țopescu. Aproximativ 600 de copaci sunt îmbrăcați în vopsea ecologică, parte dintr-un proiect împotriva defrișărilor abuzive, numit Art Land.

Ce găsești special aici? Bucurie indiferent de vreme! Și la fiecare pas colțul de rai își schimbă înfățișarea amintindu-ți cât de frumoasă este natura! Iar placa montată lângă pădure îl recomandă și ca loc de meditație.

Peștera Muierii

Peștera Muierilor a fost sculptată acum trei milioane de ani de Râul Galbenul și are poate cea mai bogată istorie dintre toate peșterile din România.

Caverna a fost redescoperită în 1870, când primii cercetători au dat și numele formelor. Fiind cu adevărat impresionantă, în 1934 a devenit prima peșteră electrificată din România, intrând intens în circuitul turistic. Numele Peșterii a fost stabilit în urma cercetărilor, deoarece, cu ajutorul elementelor găsite, oamenii de știință au concluzionat că aici se adăposteau femeile, copii și bătrânii când bărbații se luptau cu invadatorii.

Dar descoperirile din 1952 au scos la iveală faptul că această cavernă a fost locuită din cele mai vechi timpuri, drept dovadă stă un craniu de femeie pe care arheologii l-au datat cu 30.000 de ani în urmă. Tot aici au fost descoperiți urși de cavernă complet fosilizați!

Peștera are aproape opt kilometri lungime și e dispusă pe patru niveluri. Traseul de vizitare are 800 de metri lungime și te poartă prin lumea fascinantă și străveche, cu tot felul de forme naturale care mai de care mai interesante: Domul Mare, Domul Mic, Amvonul, Cascadele Împietrite, Dantela de Piatră – sunt câteva dintre minunile de aici. Treci printre stalactite, stalagmite și coloane, prin săli înalte și prin tuneluri în care îți vei reaminti mersul piticului. Tot acum vei afla și că un metru de depunere pe stalactită se formează în 10.000 de ani!

Nu vei merge în circuit, ci vei intra pe o parte și vei ieși pe alta, în aval. Intrările se fac cu ghid la ore fixe, vizita durează 35-40 de minute și ai nevoie de o bluză în plus, în peșteră sunt 10 grade constant.

În 2005, Pestera Muierilor a fost declarată Monument al Naturii.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși

Nu că ar mai avea nevoie de prezentări, însă haideți să-i acordăm mai multă atenție.

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” a fost proiectat și construit de Constantin Brâncuși ca omagiu pentru eroii căzuți în Primul Război Mondial.

Calea Eroilor, orientată de la vest la est, are o lungime de 1275 de metri și a fost inaugurată ca un întreg pe 27 octombrie 1938. Din ea fac parte patru sculpturi ale lui Brâncuși:
• Masa Tăcerii amintește de ultima adunare de dinaintea luptei ce avea să vină. Timpul este reprezentat de forma celor 12 scaune: clepsidre. Ansamblul este lucrat în calcar.
• Aleea Scaunelor are două bănci și 30 de scaune din piatră așezate în grupuri de câte trei. Acestea sunt cu față pătrată, dar tot sub forma unor clepsidre.
• Poarta Sărutului face, de fapt, trecerea simbolică spre viața de apoi. „Sărutul” îl putem găsi sculptat pe stâlpii porții din travertin, pe toate laturile. Modelul poate fi interpretat și ca ochi, formă sferică despre care Brâncuși spunea că reprezintă dragostea.
• Coloana Infinitului încununează tot ansamblul, reprezentând sacrificiul nemărginit și etern al eroilor noștri. Înaltă de aproape 30 de metri, pare să sprijine cerul. Are 32 de jumătăți de romburi din fontă și oțel. Unite, ele duc cu gândul tot la clepsidre, deci la trecerea timpului.

Pe axa ansamblului este și biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care creează o legătură între elementele Căii Eroilor. Biserica a fost inaugurată la aceeași dată cu Poarta Sărutului, pe 7 noiembrie 1937.

În 2007, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” a intrat în patrimoniul cultural european în urma hotărârii Uniunii Europene.

*obiective incluse în #100locuriRomania