Veștile bune vin săptămâna asta direct de la Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO, care a adoptat recent un proiect pentru protejarea celor mai bine conservate păduri de fag din întreg arealul natural european.

„Ancient and Primeval Beech Forests of the Carpathians and Other Regions of Europe (Albania / Austria / Belgium / Bulgaria / Croatia / Germany / Italy / Romania / Slovakia / Slovenia / Spain / Ukraine)” include România cu aproape 24.000 de ha de păduri de fag virgine sub protecția celei mai importante instituții de protecție a valorilor naturale, materiale și imateriale din lume.

Pădurile din România sunt situate în opt zone diferite:  Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beușnița, Domogled – Valea Cernei, Cozia, Codrul Secular Șinca, Groșii Țibleșului, Codrii Seculari Strîmbu-Băiuț, Codrul Secular Slătioara.

Redau în continuare o parte din comunicatul primit de la WWF ca să înțelegeți mai bine ce înseamnă pădurile virgine și importanța includerii lor în patrimoniul UNESCO:

Pădurile virgine – adevărate laboratoare științifice

Pădurile seculare cu structuri primare (pădurile virgine și cvasivirgine) sunt mostre ale ultimelor ecosisteme terestre care au mai rămas Europei, care s-au format fără o influență umană semnificativă, ci ca rezultat al unei îndelungate evoluții naturale de mii de ani. Astăzi, aceste păduri reprezintă adevărate laboratoare științifice care ne vor ajuta să înțelegem printr-o lecție vie și să păstrăm tainele universului pădurii.

În plus, aceste păduri au un rol esențial în păstrarea identității culturale a comunităților locale. În Munții Carpați se poate vorbi despre o „civilizație a lemnului”, istoria, filozofia de viață, cultura și tradițiile comunităților locale din aceste zone sunt atât de strâns legate de pădurea care le adăpostește încât cele două concepte nu pot fi separate.  Numai pătrunzând misterele acestor păduri naturale care odinioară acopereau marea majoritate a teritoriilor vom putea înțelege care a fost sursa de inspirație, materie și energie în viața comunităților locale de-a lungul istoriei.

Înscrierea acestor zone în lista patrimoniului mondial al UNESCO este esențială, nu doar pentru întărirea statutului de protecție pentru aceste suprafețe, ci sperăm și în impulsul pe care-l va genera în sensul asigurării protecției tuturor pădurilor virgine și cvasivirgine din România, a spus Radu Vlad, Coordonator proiecte regionale și program păduri WWF-România.

Punerea în valoare a acestor valori de interes global, într-un cadru adecvat va contribui la dezvoltarea durabilă a comunităților locale și prin oportunitățile create în domeniul educației, cercetării sau a silvo-turismului (valorile înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO reprezintă în ele însele destinații turistice).

Decizia UNESCO trebuie transpusă în cadrul legislativ național care astfel să faciliteze instituirea măsurile necesare pentru gestionarea adecvată a acestor valori (de ex. stabilirea cadrului administrativ, actualizarea planurilor de management, adaptarea strategiilor de dezvoltare regională și locală – inclusiv strategii de promovare și vizitare responsabilă etc).

Pentru a proteja pădurile, în 2012, WWF România a pus bazele legislației care urma să protejeze pădurile virgine, printr-un ordin de ministru ce stabilea criteriile de identificare pentru aceste păduri. Apoi, în 2013, WWF a inițiat și susținut, alături de Ministerul Mediului – Departamentul Păduri, Regia Națională a Pădurilor – RNP Romsilva, Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice (ICAS) și Greenpeace România,  procesul de nominalizare a acestor suprafețe și parcurgerea procedurilor pentru înscriere în UNESCO. Trei din cele opt situri înscrise (Codrul Secular Șinca, Groșii Țibleșului, Codrii Seculari Strâmbu-Băiuț) au fost identificate, propuse și susținute de WWF prin proiectul ”Susținerea unui management forestier responsabil pentru o dezvoltare durabilă în ecoregiunea Dunăre Carpaţi”. Parteneriatul WWF/IKEA a adus o contribuție semnificativă procesului de protejare a pădurilor virgine.

Rezultatul de excepție obținut, ilustrează cum, prin unirea eforturilor și o atitudine constructivă a societății civile alături de autoritățile competente, instituțiile de cercetare, a silvicultorilor și a mediului economic, se poate clădi fundamentul dezvoltării durabile a României.