Home » Blog de calatorie » Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic + review (partea a III-a)
Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic + review (partea a III-a)

După unele dintre cele mai frumoase și mai îngrijite cetăți transilvănene, am ajuns în momentul în care a trebuit să mă despart de bijuteria mea roșie. Ce impresie mi-a lăsat Kia Stonic? La final, review-ul!
Valea Viilor
Cum aflasem anul trecut că se pregătesc două camere chiar în cetate pentru turiști, am sunat la Mediaș ca să mă interesez. De acolo, m-au trimis spre îngrijitorul bisericii, care mi-a spus că are camere libere. Câți suntem, de care vrem? În final, am ajuns pe beznă în fața monumentului. Și, surpriză! Camerele din cetate nu erau deschise (că cetatea s-a închis pe perioada iernii (noiembrie-aprilie), așa că am fost poftite în casa parohială. Nu e inclusă în circuitul turistic, deși are cel puțin patru camere pentru cazare (din ce am observat noi. Casă tipic transilvăneană, am avut-o doar pentru noi. Unii ne-ar invidia, că la robinet curge apă sulfuroasă și alții dau sute de euro pentru tratamente, în timp ce noi o aveam „la botul calului” și ne-am ferit de ea cât mai mult.
Tot răul spre bine, dimineața a fost fabuloasă: turnul cetății pe geamul din față, caii veniți la gard pe geamul din spate!
Biserica ridicată de sași în secolul XV e păzită de o incintă ovală, de șapte metri înălțime. Locașul nu mai are forma inițială, deoarece a fost modificat masiv în timpul fortificărilor, iar la restaurările ce au urmat după cutremurul din 1738. La poarta de nord a incintei, hersa (grătarul din fier) se păstrează intactă de la 1525. Cristelnița romanică sub formă de potir, din gresie, e din anii 1300, iar biserica mai păstrează și alte obiecte vechi și valoroase în micul muzeu amenajat între ziduri și în biserică, precum stranele de la 1528, altarul din 1779 realizat de Johann Folbarth din Sighișoara și baldachinul amvonului datat în 1746.
Axente Sever
Nu puteam să trec prin fața ei și să nu mă opresc. Doar că am ajuns duminica, la 10:30 și era slujba la care mai participă cei câțiva sași ce vin din toată zona, ba chiar și de la Mediaș. Ca să nu fie incomodați de curioși, poarta bisericii se închide pe durata serviciului religios (până la ora 12:00).
Biserica are peste 700 de ani și este printre cele mai primitoare: aflată chiar pe drumul național, a fost recondiționată și deschisă vizitatorilor. Este printre puținele biserici din Transilvania care au turnul-clopotniță deasupra corului – de obicei acesta este alipit bisericii sau chiar separat de construcție.
Se poate urca în turn chiar pe lângă orgă, iar sus poți vedea mecanismul ceasului și clopotele vechi (din 1699). În magaziile din spate există o expoziție ce aduce în prim plan diverse obiecte gospodărești ce erau folosite în trecut.
În față, este unul dintre cele mai relevante muzee dintre cele dedicate etnografiei săsești din lume. A fost amenajat la inițiativa olandezului Antoine van Rijen, care a suportat și eforturile financiare pentru renovarea cetății, în 2009. Încăperile dintre ziduri ce erau folosite pentru refugiul sătenilor în timpul atacurilor au fost transformate în camere pentru cazare.
Slimnic
Am plecat cu gândul să ne lăsăm spre stânga, pe comune, fără să intrăm în Sibiu. Înainte, am urat în Slimnic să admirăm vechea cetate țărănească, de unde se vede tot satul.
Fortificația Slimnicului a fost ridicată ca să supravegheze trecerea dintre Sibiu și Mediaș. Prima fortificație a fost ridicată din piatră, în secolul al XIII-lea, în timpul marii invazii tătare, apoi reconstruită din cărămidă în secolul al XV-lea, cu ziduri impresionante de 3,5 metri grosime. Nu a avut biserică – arheologii spun că există o bază, dar care nu a fost terminată vreodată, deoarece localnicii trebuiau să repare zidurile de apărare după fiecare atac al inamicilor.
Cucerită, incendiată, părăsită, abia în 1959 s-au făcut lucrări de reparație mai ample la ziduri, clopotniță și la turnul de apărare din nord-vest. Din structura inițială a zidurilor, astăzi se mai păstrează zidurile exterioare și zidul nordic.
Vezi această postare pe Instagram
Road-trip im #Transylvania with #kiastonic @kiaromania #kia #kiamotors
O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe
Hosman
Imediat ce am părăsit drumul principal, mi-am amintit că nu avusesem ocazia să testez sistemul de frânare. Pedala este suficient de sensibilă, iar, când am făcut un viraj de 90 de grade cu 30km/h, mi-a intrat ABS-ul, deși pe jos era uscat. Am mea, de-acasă, n-ar fi intrat. Siguranța pe primul loc, nu?
Când am ajuns pe podul peste râul Hârtibaciu, cetatea se înălța mândră, pe fundalul Făgărașilor cu creste înzăpezite, ce urcau spre albastrul cerului.
Cetatea din Hosman este foarte cunoscută în istorie pentru că prădătorii păreau să o vizeze numai pe ea. Atacurile erau atât de dese (inclusiv oamenii lui Vlad Țepeș au incendiat fortăreața), că sătenii au plecat la 1500, iar autoritățile l-au repopulat cu 15 gospodării. Dar a venit revolta curuților, când de la 400 de gospodării, s-a ajuns din nou la 15, conform legendei. Biserica a fost fortificată încă din secolul al XIII-lea și, de-a lungul timpului, s-au adăugat elemente, astăzi păstrându-se cele două incinte de apărare.
Unicitatea locașului constă în picturile din portal ce conduc orice privitor către o lume fabuloasă: cu animale și personaje fantastice – care au, spun experții, corespondentul în portalul bisericii Sf. Ștefan din Viena. Nu e întâmplător, deoarece la construcția monumentului au venit meșteșugari de la Viena.
Vezi această postare pe Instagram
?️ #fortifiedchurch #Transylvania #visitromania #CoryinRomania #romania
O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe
Cârța
Ba la deal, ba spre văi, cu serpentine pe platourile aurii, trecând pe lângă copaci dezgoliți, dar plini de globuri de vâsc, prin lunci și printre mlaștini acoperite de stuf… am testat și suspensiile mai mult sau mai puțin voit. Destul de rigide, mi-au spus clar că mașina preferă asfaltul decent sau măcar drumurile de pământ bătătorit sau forestiere, în niciun caz drumurile care au fost la un moment dat asfaltate sau traseele off-road în adevăratul sens al cuvântului.
Mănăstirea Cârța este fosta abație a cistercienilor din țara Făgărașului. Astăzi este biserica evanghelică a comunității locale germane. Mânăstirea a fost făcută la începutul secolului al XIII-lea de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Abația de la Cârța a avut un rol major în istoria Transilvaniei medievale, fie că ne referim la politică, economie, cultură, dar mai ales în artă: călugării au adus stilul gotic în regiune. Fabuloasă la vremea sa, astăzi nu se mai păstrează în totalitate.
Vezi această postare pe Instagram
#visitRomania #CoryinRomania #transylvania #roadtrip
O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe
No, amu’, hai spre București. Pe o ploaie torențială de îndată ce trecem munții. Road-trip-ul e pe final, a doua zi mă mai așteptau peste 40 de kilometri prin Capitală. M-am despărțit cu greu de ea.
Ce cred despre Kia Sonic
Mi-a plăcut…
Am făcut 900 de kilometri cu Kia Stonic, la un consum mediu de 5.7 litri – aparent, un consum bun pentru clasa sa – SUV sub-compact cu motor de 1.0. Motorul 1.0 T-GDi 7DCT HP de 120 cai este foarte fâșneț (câștigă multe puncte Stonic-ul în clasa sa) și răspunde repede la comenzi la o viteză de peste 50 km/h. La o viteză mai mică, având cutie automată, are un mic lag de maximum o secundă la accelerația bruscă (până schimbă viteza), dar nu pune probleme. Este bine antifonată și, chiar și la 144 km/h (nu am avut unde să prind mai mult), toarce subțire.
Confort și ergonomie
Deși poate părea la început o mașină serioasă (adică nu se axează pe cine știe ce design futurist), ci pe clasic, simplu și ergonomic (interiorul e din plastic dur – dar, hei, e ușor de întreținut) se uită imediat, încă din primii kilometri de condus pentru că ambientul este extrem de confortabil.
Tot ce ai nevoie găsești pe volan, mi-a luat doar o zi să mă acomodez cu majoritatea butoanelor. E adevărat și că unele funcții și pagini de rapoarte au rămas nedescoperite după patru zile, că am preferat mai mult să conduc decât să stau la butonat.
Înălțimea ideală o dau jantele de 17 inch, cea ce-ți dă încredere asupra traficului.
Portbagajul are 350 de litri, 330 dacă vrei roată de rezervă. Pentru două persoane a fost suficient, ba chiar sunt încântată de el pentru că noi călătorim destul de light. Știu că pentru cei care sunt obișnuiți să plece în vacanță cu jumătate de casă, va fi inclus și un joc de tetris.
Vezi această postare pe Instagram
@kiaromania in #Transylvania #roadtrip #kiastonic
O postare distribuită de Educated by Travelling ? (@educatedbytravelling) pe
Sistemele de siguranță, încredere în mașină
Siguranța este pe primul loc, cu funcții inteligente precum lane assist-ul, limitarea de viteză, frânarea de urgență, faruri laterale la viraje, avertizarea de condiții de polei sau avertizarea că un obiect este în unghiul mort. ABS-ul e sensibil, farurile auto ajută enorm, inclusiv iluminarea laterală la fiecare manevră a volanului, inclusiv la schimbarea benzii. Servodirecția este impecabilă, așa că nu trage prea brusc de volan. Inclusiv ștergătoarele reacționează instant, fapt important mai ales când trece un camion pe lângă tine din sens opus!
Asistența la parcare m-a făcut să nu mă mai uit pe lunetă, ci doar să verific împrejurimile. Și da, am reușit să o parchez deși vin de pe o mașinuță de 3.5 metri lungime – Stonic are 4.1.
Calitate/preț
Un alt avantaj este raportul calitate-preț. Un Stonic pornește de la 13.709€ și ajunge în jur de 18.000€, în funcție de motorizarea aleasă și de pachetul de echipare preferat. Cu extraopțiuni, prețul crește. Mașina condusă de mine costă 18.600 de euro, printre extra-opțiunile cele mai costisitoare de pe ea fiind jantele de 17 inch și designul bicolor al caroseriei.
E loc de îmbunătățiri…
Am tot vrut să fac o listă mai lungă de minusuri, dar nu mi-a ieșit. Primele două sunt înțepătoare, celelalte sunt fițele mele:
Proiectarea telefonului pe tableta mașinii
Ce nu mi-a plăcut și mi s-a părut greoi a fost conectarea telefonului la super tableta de bord de 7 inch pentru proiectarea Waze-ului. Adică, pentru contacte, muzică, apeluri conectarea se face simplu, prin Bluetooth. Dar nu și pentru Maps/Waze, că e păcat să nu folosesc acel ecran mare. A trebuit să downloadez o aplicație prin care să instalez altă aplicație ca să mă pot conecta prin cablu la sistemul mașinii. Odată conectat, telefonul se blochează și mai nu am mai putut intra pe waze să văd Routes, de exemplu, o opțiune inexistentă pe ecranul de bord. Aparent, e o găselniță Kia doar pentru Europa de Est pe care sper să o elimine urgent. După ce faci asta, totul e smooth & simple.
Consumul de oraș
Un alt minus, a fost consumul strict pe București: 11.2, în condițiile în care manuala consumă 8. Menționez că mașina are doar 5000 de km în bord, poate consumul a fost influențat și acest aspect.
Alte chichițe
- Linia caroseriei ce vine pe pragul ușilor din spate mi se pare ușor nefirească.
- AEBS (sistemul de frânare automată) vine momentan doar ca extraopțiune. Devenind obligatoriu în pachetul de bază, mă aștept ca varianta Facelift de la anul (va fi lansată în Coreea de Sud în aprilie) să îl aibă inclus.
În concluzie…
Am adorat-o! Și i-am dus dorul încă de când m-am urcat înapoi la volanul vechii mele mașini. Puternică, fâșneață, confortabilă, e tot ce îmi doresc de la o mașină în această categorie de preț. PS: are un bonus pentru noi, fetele: are bec puternic deasupra tetierei! Eh, acum cine se machiază și noaptea? <3
Vezi un rezumat și mai multe fotografii aici.
UPDATE: mi-am cumpărat o Kia Stonic.
Citește primele două părți:
Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic (partea I)
Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic (partea a II-a)
– sfârșit –
Partajează asta:
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)

Corina Matei
„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”
Alege o vacanță în stilul tău!
Ai găsit inspirația pentru următoarea ta călătorie, dar nu ai timp să cauți cele mai bune opțiuni? Nicio problemă! Îți pot oferi consultanță personalizată ca să-ți planifici mai ușor vacanța perfectă sau pot fi chiar agentul tău de turism de încredere prin Fanbase Travel.
Indiferent dacă ai nevoie doar de o mână de ajutor sau vrei să lași totul pe mâna unui expert, sunt aici să fac călătoria ta mai relaxantă încă din etapa de planificare!
Din aceeași categorie
Călătoria nu se oprește aici! Uite câteva sugestii de articole din aceeași categorie, care îți vor stârni interesul.