Muzeim prin București: Muzeul „K.H. Zambaccian”

Muzeul „K.H. Zambaccian”

O plimbare prin zona Dorobanți te transpune în lumea bogatului București interbelic, prin salba de case, majoritatea de influență franceză, care se înșiră mândre pe străzile umbrite de arbori bătrâni. Printre toate, găsim o casă sobră, gri, a cărui interior impresionează prin contrastul dintre simplitate și detalii. Edificiul a fost construit de Zambaccian special pentru a-și pune în valoare impresionanta colecție de artă.

Zambaccian, un nume cu rezonanță

Krikor H. Zambaccian s-a născut în 1889 la Constanța, într-o familie de armeni. A studiat la București, apoi a continuat formarea în Franța, unde a făcut cunoștință cu pictura flamandă. Acolo s-a îndrăgostit de artă, dedicându-se în continuare studiului său, dar și colecționării, dar fără să devină artist.

Călătoriile prin Europa au fost prilejul ideal pentru a achiziționa diverse tablouri care, mai apoi, au stat la baza colecției de astăzi. Când s-a întors în România, a început să studieze pictorii locali și s-a apropiat de mulți dintre ei, iar pe alții i-a susținut financiar. În paralel, Zambaccian a scris monografii ale artiștilor (Petrașcu, Grigorescu, Pallady, Tonitza și Baba), dar și critică de artă.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#bucharestmuseums #artmuseum #artcollection #EBTinRomania #visitBucharest

O postare distribuită de Educated by Travelling ? (@educatedbytravelling) pe

Având o sumedenie de tablouri de valoare, a decis să ridice o casă special pentru a le pune în valoare – în 1940. Imediat ce casa a fost funcțională, în 1942, a fost deschisă publicului o zi pe săptămână. În 1947, a donat într-o primă tranșă casa și colecția statului român, prilej cu care a fost numit membru al Academiei Române. În același an, colecția primește titulatura de muzeu ce este inaugurat oficial la 1 martie. În ’57, a fost adăugat încă un corp pentru a mări spațiul de expunere.

În 1977, comuniștii au folosit cutremurul drept pretext pentru a muta obiectele de artă la Muzeul Colecțiilor, unde au stat până în 1996, când au fost reîntoarse „acasă”.

Cea mai bogată colecție de artă românească clasică

Krikor H. Zambaccian a reușit să adune, în timpul vieții sale, obiecte de artă românească – în special pictură – de o valoare impresionantă, creând cea mai valoroasă colecție a picturii românești – în fapt, o istorie a sa.

Astfel, la muzeu, poți admira adevărate capodopere de culori macii lui Lucian, nudurile de Tonitza, țărăncuțele și peisajele lui Grigorescu, portretele întunecate făcute de Aman, personajele lui Iosif Iser, cadrele rurale ale lui Ion Andreescu, natura moartă a lui Petrașcu, pădurile lui Lucian Grigorescu sau peisajele exotice ale lui Steriadi. Theodor Pallady are chiar o sală dedicată, lucrările sale fiind din ce în ce mai valoroase odată cu trecerea timpului.

Printre marile nume românești, în muzeu se află o serie de tablouri ce aparțin maeștrilor Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Renoir, Pissaro, Utrillo, Marquet – unice în România!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#muzeedinBucuresti #MuzeimPrinBucuresti #CoryinRomania #zambaccian #arta #artcollection #visitBucharest

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

Nici reprezentarea sculpturii nu este mai prejos: Brâncuși, Jalea, Milița Petrașcu, Oscar Han, Cornel Medrea sunt reprezentanții de seamă ai muzeului.

Dincolo de obiectele de artă, nu am putut să nu remarc mobilierul – donat tot de colecționar, dar și micile detalii ale casei: grinzile de lemn sculptate la capete, balustrada scării și balconului interior, decorațiunile șemineelor, sculptura ușilor de lemn și porțile din fier forjat ale exteriorului dinspre grădină.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Details. #MuzeimPrinBucuresti #muzeedinBucuresti #bucharestmuseums #CoryinRomania #zambaccian #artcollection

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

  • Unde? Strada Muzeul Zambaccian 21A
  • Când? miercuri-duminică 10:00-18:00 
  • Cât? 10 lei
  • Detalii: mnar.arts.ro

*a MUZEÍ, noi muzeim vb. A merge la muzeu cu plăcere și cu dorință de cunoaștere. Din muzeu. Concept propriu dedicat seriei ©

Corina Matei

„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeași categorie

Călătoria nu se oprește aici! Uite câteva sugestii de articole din aceeași categorie, care îți vor stârni interesul.