„Cea mai frumoasă şosea din România” a devenit deja un clişeu. Însă, da, Transalpina te poartă prin nişte privelişti extraordinare, de basm, care îţi taie răsuflarea…la propriu!
Ca şosea, mai are. Încă se lucrează la poduri unde se circulă pe un singur sens; există porţiuni cu mult praf, cu piatră şi nisip lăsate la tasat; nu sunt puse plasele de protecţie pe versanţi, iar pietrele şi pământul deja au căzut pe asfalt în câteva locuri; pe porţiunea cea mai importantă încă nu au fost instalaţi parapeţii; şoseaua nu e marcată, nu există indicatoare. Dar, cine-a zis că e terminată?!
De la Sebeş, drumul are un urcuş lin pe valea pârâului Sebeş, traversând câteva sate unde se construieşte intens (!). Contină să traverseze păduri stufoase, trecând pe lângă Lacul Obreja de Căpâlna, Munţii Şureanu, Lacul Tău-Bistra. Apoi, la Lacul Oaşa aveţi o privelişte extraordinară. De la Obârşia Lotrului începe partea impresionantă, adevărata Transalpină, pe o potiune de 30 km. Ea urcă şerpuit, uneori în pantă mare, pe crestele munţilor, până în Pasul Urdele. De acolo, la fel de şerpuit, şoseaua coboară până în staţiunea Rânca, locul ideal pentru odihnă, o masă bună şi, bineînţeles, pentru admirat peisajul (şi iarna pentru ski!). De la Rânca la Novaci (13 Km) se coboară tot pe serpentine, de data aceasta nu atât de periculoase.
Informaţii despre Transalpina:
– este Drumul Naţional 67C
– leagă Sebeş (Alba) de Novaci (Gorj)
– traversează grupa munţilor Parâng
– are 137 km (Sebeş – Novaci)
– înălţimea maximă: 2.145 metri în Pasul Urdele
– staţiune: Rânca (1.600 m) la baza Masivului Păpuşa – loc de unde se pot face trasee
– iarna e închisă. De la Novaci la Rânca sunt impuse restricţii (printre care să aveţi lanţuri şi lopată)
– se mai numeşte şi Drumul Regelui. Legenda spune că drumul a fost construit sub domnia regelui Carol al II-lea, la ordinul acestuia. Însă legendele despre Transalpina sunt multe, una chiar o plasează în istoria îndepărtată: a fost construită de romani în timpul războaielor cu dacii!
– atenţie cu ce maşină vă duceţi şi cum circulaţi! Pantele sunt foarte abrupte inclusiv serpentină, iar pe partea înaltă bate foarte tare vântul!
Şi acum vă las să admiraţi ceea ce nu poate fi descris în cuvinte!
2 thoughts on “Transalpina, o minune aproape de cer!”
Ah, aş fi vrut să te duci şi la lacul Câlcescu, este minunat. Traseul durează două ore de la Podul Ştefanul, dacă ştii unde e. Pff, şi ai văzut câţi ciupercari erau cu corturi de celofan? N-ai loc să bagi mâna între ele…
Offf, n-am avut timp de trasee. Am fost într-un tur de 1300 de km în cinci zile… am vizitat doar ce era în drum. Am trecut pe lângă multe obiective superbe, vizitabile numai la ceva timp de mers pe jos, la care sper să ajung …vreodată.
Nu, nu i-am vazut. În schimb erau o groază cu afine şi mure.