Capitala Regească a statului dac, devenită cel mai important centru politic, militar și religios, a fost ridicată în secolul I î.Hr. Uimește prin enigmele pe care le ascunde, iar puterea ei încă răsună printre văile verzi ale Munților Orăștie.

De îndată ce am aflat că drumul spre Sarmizegetusa Regia a fost asfaltat, am trecut-o pe lista mea de obiective musai de vizitat. Din Orăștie am urcat spre Costești. Puțin mai departe, deja am intrat pe drumul nou-nouț, dar care deja era afectat pe ici-pe colo de viiturile puternice venite din munți. La capătul drumului, am găsit o parcare. Iar de aici până la cetate mai sunt de mers doi kilometri – și o pantă destul de provocatoare.

O fortăreață cât trei

Sarmizegetusa Regia a fost de la bun început împărțită în trei. Pentru așezarea civilă dacii au terasat versanții muntoși, pe care i-au sprijinit apoi cu ziduri groase. Practic, au schimbat forma munților. „Cartierele” s-au extins rapid se întindeau pe mai multe terase. Dacii și-au asigurat și alimentarea cu apă, aici fiind descoperite multe conducte din ceramică, sistemul de canalizare și inclusiv un decantor de aproape 3.000 de litri. Majoritatea caselor nu s-au păstrat până astăzi, deoarece au fost construite din lui, însă au rămas urmele hambarelor, atelierelor metalurgice și a celor de ceramică.

Cetatea de aici este cea mai mare dintre cetățile dacice din Munții Orăștie. Avea rol de apărare. Se păstrează și astăzi zidurile groase din calcar, construite în faimosul sistem murus dacicus (două ziduri exterioare făcute din blocuri de piatră, fără să pună mortar între ele, iar spațiul era umplut cu pietriș amestecat cu lut).

Zona sacră este cea care impresionează orice privitor. Via sacra, drumul pavat care ducea acum două mii de ani spre sanctuar se păstrează parțial. Dintr-o dată, pădurea se deschide într-o poiană în care vezi așezate în tei cercuri concentrice numeroase coloane sculptate în andezit. Reprezintă chiar calendarul solar și este cel mai mare sanctuar dacic construit vreodată. Pe lângă calendar, mai există încă un sanctuar circular și cinci de formă patrulateră.

Ascensiune și abandon

Inițial, aici a fost doar o așezare religioasă și civilă, care mai apoi, sub regele Decebal, a devenit fortăreață militară, nucleu al sistemului defensiv format din cele șase cetăți dacice din Munții Orăștie. În timpul regelui dac, care aducea aici toate bogățiile confiscate după luptele câștigate, Sarmizegetusa Regia a cunoscut o dezvoltare aparte, iar standardul de viață a crescut a crescut considerabil.

Dar, în cel de-al doilea război daco-roman, Sarmizegetusa a fost asediată și distrusă fără milă de romanii conduși de împăratul Traian. Apoi, romanii au stabilit aici o garnizoană și au ridicat capitala, Ulpia Traiana Sarmizegetusa la 40 de km distanță de capitala dacică.

O gură de rai magică

Mulți iubitori de meditații sunt de părere că spiritul locului încă se păstrează, venind aici doar ca să se încarce din sanctuarele străvechi cu energie pozitivă, locuri considerate încă păzit de Lupul Alb, preotul lui Zamolxis. În plus, discul solar este considerat o poartă către lumea spirituală. Iar de Sânziene, locul este invadat de turiștii acre vor să experimenteze senzația când „cerurile se deschid” – o credință locală veche.

Știai că…?

• Toate cele șase cetăți din Munții Orăștie (Sarmizegetusa, Blidaru, Costești, Bănița, Căpâlna și Piatra Roșie) se află în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1999.
• După ce romanii au cucerit Sarmizegetusa Regia, ca să nu cadă în mâinile romanilor, regele Decebal s-a sinucis.
• În incinta cetății se află și astăzi un izvorul cu apă potabilă folosit acum peste 2000 de ani de către daci.
• Discul solar din andezit are o coadă ce arată exact spre nord. Discul era folosit și ca masă de sacrificiu.
• Coloanele calendarului Solar sunt asemănate cu cel de la Stonehenge.
• Discul Solar seamănă cu cel din cultura Maya.

Nu e cum a fost

Situl a fost „cosmetizat” în anii ’80, înainte ca Nicolae Ceaușescu să viziteze locul, așa cum anunțase. S-au plantat coloane din beton prefabricat și din lemn, blocurile „lipsă au fost completate cu replici, s-au adus discuri de beton în incinta sacră, situl fiind grav afectat. Dictatorul român nu a mai sosit niciodată. Cu mari eforturi, în anul 2000, toate elementele neoriginale au fost îndepărtate, iar arheologii au muncit să aducă situl la o formă cât mai apropiată cu cea originală.

Sarmizegetusa în fotografii, aici.

*Acest material a apărut în Revista Ioana, numărul de noiembrie 2017.