Patru minuni ale naturii din Harghita

harghita tinovul mohos

Escapadele de weekend sunt pentru mine magie curată! Mă deconectează de la realitatea cu tot stresul ei, de la task-uri și deadline-uri, mă încarcă de energie, iar natura pur și simplu mă destinde. De data aceasta, planul era să vin cu trei recomandări pentru județul Harghita, însă, deși foarte cunoscut, nu am putut exclude și Lacul Sfânta Ana. Așa că vă invit într-un tur prin patru locuri idilice!

Lacul Sfânta Ana

Singurul lac vulcanic de la noi este o uluire toamna, mai ales în diminețile reci când luciul apei capătă un aspect de film horror: aburii nu contenesc să se ridice ore în șir, ca și când apa ar fierbe! Cu o formă circulară, s-a format în unul dintre craterele masivului Ciomatu, ultimul vulcan activ din Europa de Est – adică ultima oară a erupt acum 40.000 de ani! Tot atunci, a început să ia naștere și lacul în „oala” rămasă după ce vulcanul s-a stins: doar din precipitații. Astfel, se explică de ce apa de aici e atât de pură.

În plus, pe fundul lacului încă mai au loc emanații de gaze, post-vulcanice, aceleași pe care le găsim în mofetele naturale din zonă. Și acestea purifică apa și nu doar atât: localnicii spun că nu au nevoie de prognoze meteo deoarece, atunci când mirosul e înțepător, înseamnă că vine ploaia – lucru ce se întâmplă numai când presiunea scade, iar sulful iese la suprafață.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de ?????? ????? (@corymatei) pe

Tinovul Mohoș

Tinov, mlaștină, turbărie – o rezervație naturală deosebită care s-a format cu milioane de ani în urmă în Ciomatul Mare. Nu mulți știu că acest masiv are două cratere vulcanice: într-unul avem Lacul Sfânta Ana, în celălalt avem Rezervaţia Tinovul Mohoş, cu o suprafață de patru ori mai mare decât cea a lacului!

Traseul turistic cu podețe și scânduri este amenajat de mai mulți ani, iar raritățile de aici pot stârni curiozitatea oricui!

Specialiștii spun că zona s-a format după închiderea primului crater și umplerea lui cu apă. Dar al doilea crater a erupt și cenușa vulcanică a ajuns în primul crater și a colmatat lacul. Condițiile au fost apoi ideale pentru apariția mușchiului de turbă care se găsește zeci de metri în pământ, plutind pe apa neagră care se mai vede din loc în loc – în prezent lacul se mai vede prin 20 de ochiuri mai mici și mai mari. Pasarela de vizitate chiar te duce la două dintre ele, tăuri cu apă neagră ca smoala care au, potrivit ghidului, o adâncime de 60-70 de metri!

Rezervația are 240 ha, iar terenul este instabil datorită turbei de 20 de metri grosime. Vei observa asta când calci pe scânduri: mușchii mustesc de apă. Iar pădurea pitică pare desprinsă dintr-un film de groază, mai ales că sunt mulți arbori uscați din cauza unor insecte dăunătoare, care îi mănâncă pe interior. Dar, odată ce-ți cobori privirea spre mușchii verzi, vei vedea că în acest mediu cresc specii rare în România: plante halucinogene (sunt asemănătoare cu afinele, dar nu te înfige în ele, că au și un efect laxativ) și plante carnivore, Roua Cerului fiind vedeta rezervației. Astfel, tinovul a devenit sit Natura 2000.

Vizitarea rezervației se face numai pe traseul amenajat, cu ghid, la ore fixe (10:00, 12:00, 14:00, 16:00, 18:00) – dacă nu respecți asta, îi vei da socoteală Casandrei, ursoaica din zonă . Turul durează în jur de 45 de minute. Dacă ajungeți mai devreme, vă recomand să petreceți timpul pe malul lacului Sfânta Ana.

Lacul Roșu

Majoritatea știm de Lacul Roșu din manualele de geografie, fiind celebrul exemplu de lac de baraj natural din România. Acesta s-a format în urma cutremurului din 1838, când o parte a muntelui s-a surpat și a blocat valea pe unde curgeau pârâurile. Apele roșiatice de la argila plină de fier proaspăt descoperită, au umplut ușor-ușor valea. Așa a luat naștere Lacul Roșu.

Dar nu în modul de formare constă adevărata unicitate a acestui lac, ci în aspectul său. Apa ce s-a strâns în vale a inundat pădurea bătrână care încă se mai vede astăzi prin cioturile pietrificate ale brazilor, pline de mușchi de un verde viu uluitor, care străpung suprafața apei. Iar piscurile stâncoase întregesc acest peisaj de basm!

Astăzi, lacul are 10 metri adâncimea maximă, 2.8 km lungime și 11 hectare suprafață, însă e în pericol de colmatare din cauza defrișărilor din zonă – de fiecare dată când plouă, torenții aduc din ce în ce mai multe aluviuni. Lacul e alimentat de 4 pârâuri și 12 cursuri de apă temporară.

Dacă nu-ți ajunge să admiri priveliștea de mal, poți închiria o barcă și să te plimbi cu grijă printre trunchiuri și crăci.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, sculptate de râul cu același nume, reprezintă cea mai spectaculoasă trecere nu doar dintre Transilvania și Moldova, ci și din întreaga țară. Au opt kilometri lungime (se situează între Lacul Roșu și Bicaz-Chei), iar în partea de-a dreptul uluitoare stâncile se îngustează și se înalță până la peste 300 de metri pe o distanță de doi kilometri.Aici simți cu adevărat cât de maiestoasă este natura!

Drumul trece prin Cheile Mari (săpate în calcare) și Cheile Mici (săpate în conglomerate) cu punctele/sectoarele lor de maxim interes: Piatra Altarului, Gâtul Iadului, Pridvorul Iadului și Poarta Iadului.

Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș este cea mai importantă zonă geologică din România și cuprinde aproape 6700 de hectare care includ, pe lângă Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Cheile Șugagului, Hășmașul Mare – Piatra Singuratică și Hășmașul Negru.

Acest Parc Național este preferat de iubitorii de munte, având trasee de peste 3 ore cu dificultate medie, care pot fi consultate pe www.cheilebicazului-hasmas.ro. Dar dacă crezi că nu le poți aborda, îți recomand traseul din Chei până la Punctul de belvedere de pe Suhardul Mic (cel mai ușor, accesibil tot anul) – o urcare de doar trei kilometri pentru o priveliște de vis! Iar dacă te situezi de cealaltă parte a baricadei și iubești adrenalina, află că aici este raiul alpiniștilor experimentați! Dacă vrei și tu pe stânci, dar nu ai experiență, du-te pe Via Ferrata Astragalus din Cheile Șugagului, acces din DN12C, comuna Bicaz Chei.

 

*obiective incluse pe lista celor #100locuriRomania

 

Corina Matei

„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Din aceeași categorie

Călătoria nu se oprește aici! Uite câteva sugestii de articole din aceeași categorie, care îți vor stârni interesul.