Încă de mai mulți ani știam că în Poiana Stampei există o rezervație naturală atipică pentru țara noastră, o mlaștină cu vegetație specifică. Am vrut să o vizitez în 2013 când am trecut prin pasul Tihuța. Însă nici chip să o găsesc. Niciun indicator, niciun localnic pe stradă. Apoi am aflat că oricum nu era întreținută și că nu am fi putut să văd pădurea fără să mă afund în noroaie prin podețul putrezit.

Anul acesta am trecut din nou pe acolo și am avut inspirația să caut pe net care mai este stadiul rezervației, în principiu dacă e cât de cât vizitabilă. Și, surpriză! Am găsit că podețul de lemn a fost refăcut!

Hai să o căutăm!

Un banner mare anunță acum prezența Rezervației Naturale Tinovul Mare – Poiana Stampei. Însă intrarea nu se mai face prin curtea (fostului?) Ocol Silvic/ curtea omului cum se făcea inițial – acolo ne-am dus și noi și am fost ghidați corect. Cum vii dinspre Bistrița spre Vatra Dornei, pe partea dreaptă, imediat după banner, e o parcare micuță pe marginea drumului. Coborând în șanț, o să observi o poartă de lemn, dar și un indicator mic (nu se vede din mașină) cu ”Tinovul”. Tragi zăvorul porții și mergi prin poiană, urmând poteca ce abia se vede. Dar vei vedea podețul ce trece peste râu în vale. Numai că ai două obstacole în drum: două garduri electrice (cred că protejează oile de acolo de urși). Au mânere pentru a putea fi ridicate ușor și, stai liniștit/ă, nu au curent de 220V (testat de copiii care erau cu noi). Ciupește mai tare, dar e safe.

Miracolul naturii

Tinovul Mare – Poiana Stampei este cea mai mare mlaștină de turbărie din România. (Mai e una frumoasă, Tinovul Mohoș, lângă lacul Sfânta Ana, dar e mult mai mică, însă are mai multe mini-plante carnivore decât Tinovul Mare). Podețul de lemn lung de 900 de metri îți permite să vezi stratul gros de mușchi care mustește de apă maronie – dată de turbă. Din loc în loc, vei vedea și mici ochiuri de apă. Pădurea este formată aproape numai din pini, care rezistă la solul acid. Pe pod vei întâlni și un mic popas cu un panou informativ în care vei vedea diferența dintre pinul de pădure și pinul de turbărie într-o secțiune în lemn. Pinii de aici se dezvoltă extrem de lent, așa că chiar dacă arborele are 100 de ani, diametrul trunchiului va fi de doar 12- 15 cm. Mi s-a părut foarte interesant!

Dincolo de speciile de mușchi și plantele hidrofile, unele mai rare, există și planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia). Însă fără un ghid și fără să poți părăsi podețul (din motive de siguranță și…anti-murdărie), e destul de greu să o vezi. Aici există și câteva specii de orhidee, ferigi și este împărăția merișoarelor și afinelor! Pentru pasionați, avem și o plantă relict cuaternar (mușchiul de turbă din specia Saphagnum wulfianum), cât și o specie endemică (alga Batrachospermum dornense).

Apoi, ai de admirat fluturi colorați, libelule, tritoni și șopârle și peste 20 de specii de păsări.

Tinovul Mare – Poiana Stampei este declarat rezervație botanică prin Hotărârea Consiliului de Miniștri 1625 din 1955 (nu, nu e greșeală. 1955!), apoi a fost inclus în Legea 5 din 2000. Din 2007 este sit Natura 2000. Începând cu data de 25 octombrie 2011 a fost desemnat zonă umedă de importanță internațională. Apoi fost desemnat sit Ramsar în 2012. Are între 900 și 1024 m altitudine și o suprafață de 682 ha. Intrarea în rezervație se poate face și dinspre Dornișoara.

Vezi mai multe fotografii aici.

Photo credits pentru imaginea din deschidere: my incredible Ina Alice.