Undeva, într-un capăt de lume tradițională, într-o casă de lemn ce are peste 100 de ani, stau două surori care fac lucruri unice de o frumusețe aparte.

De îndată ce am ajuns În Poienile Izei, am vizitat biserica de lemn aflată în patrimoniul UNESCO, după care am întrebat unde le găsim pe surorile care țes la război. Unii au dat din umeri, alții ne-au spus că pe drumul spre Șieu, înainte să ieșim din sat: „imediat după o vale o să vedeți pe dreapta o casă de lemn veeeeche și acolo le-oți găsi de nu s-or fi dus la câmp,” mi-a zis un bătrânel.

Cea mai veche casă din comună

Zis și făcut! Mergând spre Șieu, e imposibil să nu observi frumusețe de casă numai din lemn, cu grajd, cu fânar, cu lemne de foc în prispă, cu prepeleac în spate și cu găini prin curte. Am strigat la poartă, iar una dintre surori ne-a invitat înăuntru.

Două surori singure

De când am intrat în tindă mirosea atât de bine a dulce. Imediat, una dintre ele a adus tava cu cornulețe, de-abia scoasă din cuptor și ne-a îndemnat să servim. Asemenea cornulețe nu am mai mâncat vreodată: fragede, dulci, pufoase…și arătau mai bine ca cele din comerț!

Ileana și Maria Tomșa se au doar una pe cealaltă. Singure își îngrijesc gospodăria, se întrețin, fac obiecte artizanale pentru turiști și țes la război oricând nu sunt la câmp. Din păcate, nu au cui să lase mai departe meșteșugul țesutului. Pentru țesături, folosesc fire de bumbac sau cânepă, rar lână. Și le colorează singure, cu ajutorul plantelor. Am văzut un covor cu diferite nuanțe de verde și maro, iar ele mi-au explicat cum pentru fiecare dintre acele fire au folosit o anumită plantă.

Războiul de țesut, un obiect de patrimoniu

Războiul de țesut e mai în vârstă ca ele: „o avea 80 și ceva de ani!” spune una. La reglaje s-au rupt bucățile de lemn și au improvizat acum cu oase de pui. E strâmb, dar încă e util.

”Dar hai să vedeți cum se țese la noi!”, iar tanti Ileana se și așează la război și continuă să țeasă un ștergar cu model. ”Așa se face!”, zicea, în timp ce aranja cu grijă firele. ”Și la final, așa iese!” Apoi am văzut zeci de ștergare, fețe de pernă, traiste, covorașe, cordoane și câte și mai câte. Am luat și o traistă, pe care tanti Maria a umplut-o cu cornulețe, „să aveți pe drum, că-i mult de mers până la Mara!” Traista am dăruit-o cuiva care i se potrivește de minune.

Vezi seria de fotografii în albumul de Facebool.

Cum ajungi?

Uite harta, am pus pointerul exact la ele acasă!

*aceste fotografii minunate NU sunt editate și sunt făcute cu o cameră Sony RX10M II. Review-ul pe care l-am făcut aparatului foto îl poți citi AICI.