Cum v-am tot povestit în postările de weekendul trecut, m-am întors undeva în timp, într-o Românie veche și autentică, fascinantă, frumoasă și care mi-a trezit nostalgii din copilărie, când alergam desculță prin iarbă, când stăteam la sobă, când mâncam gogoși făcute de bunica… Cam asta se întâmplă la Muzeul Astra din Sibiu, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa.
Da, e atât de mare că nu-ți ajunge o zi să vizitezi fiecare căsuță (plus interiorul lor, că majoritatea sunt amenajate ca în timpurile din care sunt construite) și fiecare ansamblu tehnic – și să și vezi ce se întâmplă acolo, că multe sunt funcționale! Cred că deja te-am lămurit că nu e un muzeu ca oricare altul, comun sau prăfuit… ci unul viu, în care poți avea o experiență deosebită. Dincolo de cunoașterea istoriei și tradiției românești din toate zonele României, nimic nu se compară cu un atelier de morărit, de pictat lemn sau cu unul de împletit paie.
Veselie triplă pentru sași
Am ajuns la Muzeul Astra din Sibiu când era mare sărbătoare, mai exact de Zilele Patrimoniului European. Și cum programul muzeului e plin de evenimente în general, acum trebuie să fie unul deosebit, așa că sâmbătă turiștii au fost așteptați la inaungurarea a trei case săsești din Cisnădioara, Șeica Mică și Hamba. Comunitatea locală a fost prezentă și responsabilă cu programul artistic și cel culinar, ce au încântat toată lumea prezentă!
Pe alea din fața casei din Șeica Mică, două ansambluri – unul de muzică, altul de dans – au luminat ziua friguroasă și înnorată. Și, ca cei prezenți să cunoască mai îndeaproape această comunitate minunată, sașii au venit cu meșteșugarii lor care au ținut ateliere de tâmplărie și pictat mobilier.
Am intrat în casa din Șeica Mică, ce este amenajată ca în secolul al XIX-lea (perioada în care este încadrată, deși anumite părți din casă au fost datate în secolul al XVII-lea). Ușa e originală, iar muzeul a refuzat să o repicteze, având pe ea cel puțin șase straturi de vopsea de culori diferite: „Cine suntem noi ca să decidem ce culoare trebuie să fie?”, a spus Mirela Iancu, director Marketing Cultural. Sobele din teracotă erau calde, camera din față te îmbia să iei un loc pe patul înalt, iar camera din spate era transformată în atelier de pictat mobilier.
(click pe poză ca să o vezi 360°)
Minunăția asta de casă a fost mutată în luni de zile. Doamna Mirela Iancu mi-a povestit cum a fost demontată bucată cu bucată, cărămidă cu cărămidă, pentru ca mai apoi să fie construită la fel. „Pe măsură ce demontau casa, specialiștii descopereau și metoda de construcție folosită, pe care am replicat-o și noi când am adus-o la muzeu.” Patru luni a durat numai demolarea! Iar construcția… „Se mai sparg cărămizi, se mai macină din cauza timpului, iar noi vrem să folosim la reconstrucție același tip de material. Așa că trebuie să căutăm în moloz, de la alte case dărâmate din aceeași perioadă și zonă, făcute după aceeași tehnică, să ne putem completa lipsurile.” Doamne, câtă muncă să poți păstra ceva autentic!
O nuntă ca-n Țara Zarandului
Duminică, gospodăria de agricultor din Almaș (județul Arad) a fost în centrul atenției, ce-a de-a patra casă deschisă publicului în acel weekend. Sătenii au venit la muzeu veseli, îmbrăcați tradițional și mândri că pot arăta lumii tradițiile și valorile care le definesc viața. Noi ne-am bucurat mai ales de gogoși cu mniere de prune (magiun) și de plăcinte pădurenești (cu brânză), de vin roze de țară cum n-am mai băut de ani și ani și de tochitură cu pui, specifică zonei Țării Zarandului. Ah…era să uit de virșli (cârnați din carne de capră sau oaie în amestec cu carne de porc)! De pălinca de prune și de gutui nu vă spun prea multe, știți că eu nu beau tărie, dar a fost extrem de lăudată!
Ei bine, în paralel, oamenii din Almaș, au recreat tradiția unei nunți de la ei din sat. Au plecat spre casa ce urma să fie și ea inaugurată în acea zi cu alaiul, cu stegarul înainte, cu muzică și voie bună. Ajunși în curtea casei, comunitatea s-a adunat în jurul celor mai importanți oameni: primarul, fostul viceprimar, preoții și cei care s-au implicat în a aduce casa de la ei din sat în patrimoniul muzeului.
După mica slujbă de sfințire, oamenii au mâncat și au jucat ca la cea mai importantă nuntă din sat!
Un atelier de morărit
Ei, nu doar ne-am distrat, am și muncit…făcând făină din grâu! Am poposit la cea mai mare moară din incinta complexului – o moară din Timiș care de la depărtare arată ca un foișor. Moara aceasta era acționată de puterea animalelor (caii) care erau – din punctul meu de vedere – chinuiți să se învârtă încontinuu. Astăzi nu mai sunt astfel de mori, iar aceasta din muzeu, deși funcțională, nu este pusă în funcțiune. Aici, ne așteptau două pietre de moară: „piatra zăcătoare și piatra alergătoare”, după cum ne-a explicat specialistul muzeului. Tot el ne-a arătat (după care ne-a pus la treabă) cum se fac micile șanțuri pe piatra cu care măcinăm, ca să prindă bobițele de grâu.
După explicații, la treabă, oameni buni! Păi ș-am muncit! 12 oameni am scos aproape 100 de grame de făină. Mno…da’ greu îi!
Despre Muzeul Astra
A fost deschis în 1967, când avea cam 35 de monumente (case și ansambluri tehnice). În 1963 a fost adusă aici prima moară. În perioada comunistă, muzeul a evoluat greu, deoarece era anevoios să faci rost de mașini care să transfere monumente, când toate erau implicate în industriile vremii. Dar astăzi, Muzeul numără peste 300 de monumente care sunt împărțite pe secțiuni, în funcție de oamenii care au locuit în/s-au folosit de ele. Clădirile au fost donate de comunități sau cumpărate de către muzeu și sunt din toată țara, reconfigurând o Românie în miniatură a vremurilor apuse.
Pe numele lui complet Muzeul Civilizației Populare Tradiționale are 96 de hectare, iar casele sunt așezate în jurul unui lac. Din patrimoniul muzeului fac parte peste 16.000 de piese, majoritatea expuse în interiorul caselor.
Muzeul este în permanentă dezvoltare și evoluție nu doar prin numărul exponatelor, cu și prin activitățile pe care le organizează: festivaluri, târguri meșteșugărești, târguri de artă, târguri culinare, spectacole de folclor ale diverselor comunități locale, slujbe de sărbători, proiecții de filme, ateliere educative pentru copii și adulți. Pentru evenimentele viitoare, verificați programul de pe site-ul muzeului Astra! Vrei să mergi pe urmele minorităților etnice? Ia un ghid!
Muzeul are aproximativ 170 de angajați, mulți dintre ei fiind pe teren pentru ca totul să arate impecabil. În curând se vor planta diverse cereale, iar comunitatea va fi invitată la cules, alături de vizitatori, pentru o incursiune cât mai autentică și în acest meșteșug!
ATENȚIE! După ce vei vedea fotografiile aici, vei dori să pleci un weekend la Sibiu:
La Muzeul Astra am ajuns datorită unui infotrip organizat de Asociația Travel Focus.
Mulțumesc pentru invitație!
