Capitală. Și a rămas de-a lungul vremii capitala culturală a României Mari, unde doar o plimbare te duce printre filele istoriei. Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și Mihai Viteazul sunt doar câteva personalități marcante ale căror spirite încă domnesc aici cu fermitate.

Nu mai fusesem la Iași de mai bine de opt ani și am ajuns cu ocazia unei conferințe. Că tot auzisem de la prieteni cât s-a schimbat orașul în bine, mi-am prelungit șederea ca să-l reîntâlnesc așa cum se cuvine!

Pași prin epoci trecute

Pe Bulevardul Ștefan cel Mare, o forfotă continuă și colorată. Cea mai frumoasă stradă pietonală din Iași e inundată de razele soarelui de care se bucură nu doar trecătorii dimineții, ci și miile de flori ce dau viață marginilor bulevardului – singurele care atenuează lipsa vechilor tei. În depărtare, Palatul Culturii, simbolul orașului și una dintre cele mai frumoase clădiri din România, se înalță semeț la orizont parcă strigând „Te aștept!”. Dar până acolo, mă opresc în fața unor clădiri cu greutate în istorie și în frumusețea arhitecturală: Mitropolia, Palatul Roznovanu – ce adăpostește astăzi Primăria și, poate cea mai frumoasă biserică pe care o știu – Trei Ierarhi. Plimbarea lejeră printre monumentele istorice și tarabele meșteșugarilor mă poartă până la Biserica Sf Nicolai Domnesc – ultima ridicată de către Ștefan cel Mare, și Casa Dosoftei – casa tiparniță ridicată în secolul XVIII. La final mă așteaptă marele Palat al Culturii!

Cultură selectă

Palatul Culturii, recent restaurat, adăpostește patru muzee ale Complexului Muzeal Moldova: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii. Muzeele sunt mici ca spațiu, însă foarte importante prin selecția exponatelor prezentate și de aceea merită să le vezi, oricât de tare te-ai grăbi.

Să nu uit cel mai important muzeu din Iași: cel al Unirii, adăpostit în Palatul lui Alexandru Ioan Cuza și reședința Regelui Ferdinand I în perioada Primului Război Mondial. Obiectele expuse sunt originale, inclusiv piesele de mobilier, și au aparținut lui Cuza, Kogălniceanu, Alecsandri și altor personalități ale vremurilor.

La o vorbă cu scriitorii

O plimbare prin oraș mă face să mă întâlnești cu o bună parte a celor responsabili cu bibliografia de la școală. Numai că aici par mai prietenoși și îi pot cunoaște altfel. Mă duc întâi la Casa cu Turn, locuința lui Mihail Sadoveanu transformată în muzeu memorial. Documente, lucrări de artă, cărți, dar și obiecte personale care relevă celelalte pasiuni ale autorului (șahul, pescuitul și vânătoarea) sunt expuse.

Fiind aproape de Copou, următoarea oprire firească este la Teiul lui Eminescu. Bătrânul copac a fost plantat pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu (pe la 1556) și i-a fost poetului sursă de inspirație în multe dintre creațiile sale. Deși crengile sunt susținute de stâlpi de fier, cel mai important arbore – monument al naturii din România înverzește an de an!

La Bojdeuca lui Creangă găsesc o oază de liniște de care îmi va fi dor. Stau în curte, pe scările-amfiteatru și admir căsuța joasă din chirpici. Aici s-a mutat scriitorul, în 1872, după ce a fost alungat de la Mănăstirea Golia și a scris toate Poveștile și Amintirile din Copilărie.

La înălțime, în Turnul Goliei

O vizită la Ansamblul Golia te va aduce mai aproape de cer. Pentru a doua variantă, nu trebuie o rugăciune, ci să urci cele 120 de trepte ale turnului Goliei de unde poți admira Iașiul de la 30 de metri înălțime!

Turnul Goliei a fost simbolul orașului până la ridicarea Palatului Culturii. Ghidul povestește cum turnul a fost ridicat de boierul Ion Golăe după ce domnița Ana i-a refuzat cererea în căsătorie, spunând că o va accepta doar dacă îi va construi un loc unde să se simtă în siguranță. Fetei îi era teamă de dușmanii care îi uciseseră părinții într-un atac, când ea scăpase doar pentru că se ascunsese sub o lespede de mormânt. Turnul Goliei are 30 de metri înălțime, jumătate din cât avea pe vremuri. La primul etaj sunt prezentare câteva obiecte religioase valoroase, iar la etajul al doilea e deschisă, din 2017, o expoziție de obiecte tradiționale lucrate manual, care sunt și de vânzare.

În natură, la Grădina Botanică

Aceasta este cea mai veche grădină botanică din România. Prima dată, a fost înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, însă urmașii săi au vândut terenul după moartea sa. Atunci, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi a mutat grădina în curtea Muzeului de Istorie Naturală, unde și astăzi mai există câteva dintre plantele donate de Fătu.

Cum spațiul a devenit prea mic, a fost mutată în spatele Universității. După 40 de ani, nici acest spațiu nu a mai îndeplinit condițiile de studiu, așa că i-a fost din nou schimbat locul, de această dată definitiv: pe Dealul Copoului.

Grădina Botanică din Iași se întinde pe 100 de hectare, fiind una dintre cele mai mari din Europa. Iese în evidență prin cele peste 600 de specii de trandafiri, secțiunea pentru nevăzători și teii din Teiul lui Eminescu.

*o parte din acest material a apărut în ediția de iulie 2018 a Revistei Femeia.