Delta Dunării: spectacol cu păsări, stuf și sate pescărești
Mi-au trebuit 28 de ani ca să ajung pentru prima oară în Delta Dunării, poate unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le are România. Da, m-au îndepărtat mult poveștile cu țânțarii în primul rând, eu fiind alergică la pișcăturile de insecte. Dar mi-am făcut curaj și acum, la final, abia aștept să mă întorc!
După micul meu sejur în Deltă pe care i-l datorez Angelei – gazda noastră minunată de la Pensiunea La Traian, am realizat cât am pierdut în anii ăștia și cât mai am de recuperat! Evident, mă voi întoarce și în alte anotimpuri!
Un bun venit din partea naturii
Am plecat spre Murighiol joi seară și, după un drum liber după Hârșova (prin Agighiol) cu peisaj aurit de grâu și un apus superb, m-a întâmpinat în Sarinasuf un șacal, care nu doar că a traversat drumul liniștit prin fața mașinii mele, ci s-a și oprit pe bandă să se uite fix la mine cu acei ochi lucioși și luminoși în bătaia farurilor. Apoi mi-a intrat un fluture mare și galben în mașină, că mergeam cu geamul deschis.
Primele semne că ajunsesem pe un alt tărâm nu s-au terminat aici. Când am ajuns la pensiune, o liniște completă a învăluit zona când lumea s-a retras la culcare. Îndată, mii de triluri ale păsărilor cântătoare se auzeau: unele din salcia de lângă mine, altele de dincolo de lac. Privighetori, cuci, pițigoi, pupeze și multe alte păsări ce nu-am știut să le identific. Nici broscuțele de pe lac nu s-au lăsat mai prejos și au dat un concert pe mii de voci până în zorii zilei.
Cu barca printre nuferi
Trebuie să recunosc că mi s-a șoptit că aceasta este perioada cea mai bună pentru vizitarea deltei: totul înverzește, se întorc păsările care caută locuri de cuibărit – deci sunt mai vizibile, înfloresc nuferii, țânțarii sunt puțini și nu este foarte aglomerat: cei mai mulți turiști vin de la sfârșitul lui iunie, iar din august vin pescarii.
De dimineață, de la pensiune ni s-a pus la dispoziție barcă și barcagiu (nu ai voie să conduci o barcă fără permis) și am plecat cu mașina la debarcaderul aflat la aproape doi kilometri distanță. Ne-am îmbarcat, ne-am pus vestele de salvare (sunt obligatorii, amenda pentru nepurtarea lor ajunge la 1000 lei) și am început să explorăm canalele și lacurile în drumul nostru spre Letea.
Unde sunt păsările?
Am mers pe la Uzlina, am ieșit pe Lacul Isăcel printr-o pădure inundată și ne-am aventurat pe canale strâmte, mărginite de stuf înalt. Unele fiind mai puțin umblate, am ocolit și sălcii căzute, asta totul în căutarea păsărilor, ce parcă se ascundeau de noi. Chiar dacă nu le găseam pe cât de repede am fi vrut noi, peisajele sălbatice ne țineau cu sufletul la gură. Un adevărat spectacol al naturii înverzite!
Abia pe Lacul Obretinciuc am văzut două capete de cufundari (scufundaci) care, cum ne-au observat, au intrat în apă și au ieșit zeci metri mai departe. În schimb, în jurul nostru roiau câteva libelule imense. Oarecum țineau locul păsărilor pe care nu le întâlneam.
Ajunși la Crișan, am mers pe Dunărea Veche, canalul ce ne ducea chiar spre Letea. „Uite-o pasăre neagră, ce e aia?”, am întrebat eu dintr-o dată cu tot entuziasmul din lume. „O cioară!”, zice nea’ Florin, barcagiul, abținându-se să nu râdă în hohote. Am o scuză: ciorile sunt cât corbii și… nu mi-am dat seama. Noroc că n-am întrebat și de cei câțiva pescăruși care roiau la marginea unui lac. 😀
Dar chiar înainte să ajungem la Letea, am văzut primele egrete stând mândre pe câte-o cracă ce ieșa din apă, apoi luându-și repede zborul când ne apropiam. Deci păsările existau!
Letea, paradis unic în România
Pădurea Letea este poate cel mai important habitat al Deltei Dunării. Are o suprafață de 5246,8 ha, dintre care 2825 ha intră în categoria zonelor strict protejate. Și despre Letea știm așa:
- este cea mai veche rezervație din România
- este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa
- are peste 5000 de specii de plante și peste 3000 de specii de animale adică peste 70% din speciile din Rezervația Biosferei Delta Dunării UNESCO sunt aici.
- aici sunt peste 2000 de cai sălbatici, care, deși sunt atracția principală pentru turiști, sunt principala amenințare pentru habitatele botanice.
Am debarcat în satul Letea, unde am venit special să „facem turul ăla”, neștiind despre ce e vorba. Când am auzit de la barcagiu de „jeepuri” și „dune”, în mintea mea cuvintele astea s-au contopit într-o aventură de safari, deși combinat cu „rezervație”, parcă dădea ceva cu minus. Dar aici nu a fost chiar așa. Am mers cam 40 de minute cu jeepul de-a lungul gardului ariei strict protejate, până la o poartă. Aici, șoferul a oprit și ne-a invitat să coborâm. Am intrat în pădure, ne-a arătat lianele, ne-a povestit despre orhideele de aici. Am văzut stejarii bătrâni, cu crengi ciudat încârligate. Am trecut un podeț de lemn peste o mlaștină și îndată am fost la dunele mari din nisip fin. Aici îți dai seama clar că o bună parte din pădure crește pe dune. De fapt, e una dintre puținele păduri de nisip din România – și cea mai nordică.
Și gata, înapoi la mașină! Cred că dezamăgirea s-a citit pe chipurile noastre. Voiam să explorăm mai mult, să ne plimbăm prin pădure, să mai vedem ciudățenii și lucruri unice… dar atât a fost excursia. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că e cea mai bună variantă pentru a vedea caii sălbatici, că ei nu stau la debarcader. Și asta se întâmplă tot cu ceva noroc pentru că, vorba localnicului ce mi-a fost ghid: „nu stau locului o clipă”.
Sulina, cel mai estic punct al României
Spre localitatea Sulina am mers pe unul dintre cele mai frumoase canale din toată această excursie: unul pe lângă Grindul Sulina, ce iese în brațul cu același nume. Mărginit de stuf pe dreapta și de tot felul de plante hidrofile pe stânga, ne-am întâlnit în sfârșit și cu stârci, egrete, lebede, cormorani și fazani pe care nici nu apucam să-i fotografiem la cât de repede se ascundeau. Dar măcar îi vedeam, erau acolo.
Prima oprire la Sulina a fost la Ferul Vechi, un important monument istoric ridicat de ruși la 1887. A funcționat continuu până în 1920, când au început lucrările pentru prelungirea digurilor canalului Sulina.
Apoi ne-am debarcat în orășelul ce a fost odată un sat pescăresc. Cum eram lihnite, am intrat într-un restaurant mai „faimos”, am mers pe recomandări. Mâncarea a fost foarte bună, însă servirea proastă, din cauza lipsei de personal. Apoi am aflat că majoritatea unităților din deltă se confruntă cu această problemă: oamenii nu vor să muncească și nu au pe cine angaja. Plus că majoritatea tinerilor pleacă în orașele mari. Așa că vă atrag atenția încă de acum: nu vă așezați la masă fix când leșinați de foame și pregătiți-vă să cereți un lucru de cinci ori. Inclusiv nota!
Seara în Deltă, cea mai frumoasă parte a zilei
Obosite după o zi întreagă de plimbări, am rugat barcagiul să ne ducă la pensiune pe cea mai scurtă rută. O oră și jumătate ne-a zis. Într-o oră am fost la Crișan, nu ne-am abătut de pe brațul Sulina. Acolo am mers spre Lacul Isac pe un canal perfect orientat pentru apusul soarelui. O lumină blândă și aurie ne uimea. Cerul se reflecta în apa neatinsă și, pe măsură ce înaintam, zburau și zeci de păsări ce se pregăteau de culcare.
Cum am ajuns pe Isac, am găsit ce-am căutat o zi întreagă: pelicanii. Stăteau în gașcă alături de cufundari și munceau pentru masa de seară. În spatele nostru, un apus minunat se pregătea, nuferii se închideau, iar păsări sute treceau în stoluri probabil spre culcușuri. Ce ne puteam dori mai mult? Jumătatea de oră spre casă s-a transformat într-o oră și jumătate de stat pe lac și contemplat natura! Am realizat și că cele mai frumoase apusuri sunt în Deltă!
O masă pe cinste La Traian
La pensiune, peștele (crap și somn prăjit) ne aștepta cald și proaspăt și am învățat că-mi place la nebunie crapul. Dar înainte, fetele de la pensiune ne-au învățat și cum se mănâncă acolo borșul de pește sau, mai bine spus, ciorba pescărească la ceaun: pe o farfurie se pun separat bucățile de pește ce au fiert în ciorbă și se mănâncă. Abia apoi treci la zeamă, „ca să spele mațele”. Cina noastră a fost înnobilată de un vin excelent, Fetească Regală de la Crama Delta Dunării de la Sarica Niculițel. Și așa am stat până noaptea târziu la o masă din grădina plină cu sălcii și trandafiri, la concertul sutelor de păsări ce ne înconjurau.
Pensiunea La Traian
Am stat excelent și am găsit confortul pe care îl căutam la Pensiunea La Traian, de care am aflat prin Angela, și ea blogger de travel la Angela Călătorește. Cel și cel mai mult trebuie să recunosc că am adorat curtea pensiunii datorită verdelui care abundă, spart de roșul și portocaliul trandafirilor înfloriți. Încă de aici faci cunoștință cu delta, prin micul lac din curte unde erau doi nuferi înfloriți și câteva broscuțe ce săreau în apă la fiecare umbră (mai multe poze pe Facebook).
Pensiunea are mai multe corpuri și, deși au etaj, păstrează stilul tradițional al caselor pescărești: cu ziduri din bucăți de rocă, acoperiș de stuf, rame de geamuri și uși albastre. Mi-a plăcut camera în care am stat pentru că a fost extrem de spațioasă și am putut să ne întindem bagajele peste tot fără să ne încurcăm de ele. Și au stat acolo două fete, da? :))
Saltelele au și ele o bulină albă deoarece am dormit foarte bine. Alte plusuri importante pe care țin să le menționez sunt curățenia, amabilitatea personalului, gustul mâncării gătite acolo din ingrediente locale și că la micul dejun servesc omletă din ouă de țară!
Că tot povestesc de mâncare, aici se gătesc preparate tradiționale și e un meniu în funcție de ce pește se prinde. Ai șansa să încerci pește afumat, marinat, prăjit, la grătar, saramură, plachie, dar și chifteluțe și ciorbă din pește. Micul dejun costă 25 lei/persoană, iar prânzul și cina – 35. Ele includ aperitiv, felul I, felul II și desert. Meniul se stabilește în prealabil cu personalul pensiunii, în funcție de preferințele clienților (o mare bulină albă, da?).
La pensiune se ajunge cu mașina, fără să te complici cu bacul, cu permis de rezervație sau alte minuni. Fără trafic, din București ar trebui să ajungi în trei ore și jumătate. Chiar dacă se ajunge cu mașina, e chiar la poarta deltei, iar până la debarcader faci trei minute cu mașina.
La 10 minute de mers pe jos de pensiune este zona strict protejată Sărături Murighiol, inclusă în UNESCO, de unde am văzut unul dintre cele mai frumoase apusuri!
Pensiunea se află într-o zonă liniștită, nu departe de malul lacului Murighiol. Am dormit cu geamul deschis și tot ce s-a auzit peste noapte a fost cântecul păsărilor și concertul broaștelor.
Despre țânțari
Vorbesc strict de perioada cu 1 iunie. În ziua pe barcă nu m-am întâlnit cu niciun țânțar. La cine (că stăteam afară), mai plesneam câte doi-trei. Iar când am fost la Sărături să văd apusul, un roi de țânțari agresivi mi-a demonstrat că nu știu care-i treaba acolo. Deși m-am dat cu Autan pe porțiunile de piele „la vedere” și nu s-au atins de mine pe acolo, m-au ciupit prin pantalonii subțiri. Așa că faceți o baie de soluție anti-țânțati înainte să vă duceți la baltă! Dar da, loțiunea funcționează perfect!
Delta nu-i deloc ieftină
- Dacă să te cazezi și să mănânci ți se pare decent, grosul cheltuielilor se adună din vizitarea Deltei.
- O cazare la 3 stele începe de la 120 de lei camera dublă/noapte și ajunge la 860 de lei/noapte. În sezon, prețurile cresc.
- Mâncarea: poți avea o cină bună la pensiune cu 35 de lei/pers. Exemple de prețuri la restaurante: rapane – 25 lei, pește 20-35 lei, borș de pește; 10-14 lei, salată de icre – 18 lei, cafea – 6 lei, vin de casă – 20 lei/litrul și pentru că te saturi de pește: pizza e 20 de lei.
- Barca te costă de la 50 lei/persoană/zi. Atunci când o iei de la pensiune, nu vei fi păcălit. Dacă te duci în sat și vorbești engleză, te costă 50€/persoană. E fix ca la taxiurile din Otopeni. Prețul nu include benzina, care se plătește de către turiști la stațiile de alimentare. Benzina noastră pentru o zi întreagă a însemnat 40 de litri (adică 240 lei la prețul din această perioadă la pompele din Deltă). Ține cont că îi vei da și o atenție barcagiului.
- Turul cu jeepul la Letea a fost 120 lei/mașina. Se împarte la câtă lume e. Cum bena e transformată în „foișor” cu două bănci, pot încăpea și 10 persoane. Cealaltă variantă pusă la dispoziție de localnici pentru această excursie e căruța.
- Permisul pentru accesul în deltă se ia online aici și costă 5 lei/persoană/zi. Dacă la control nu-l ai la tine, amendă!
- În perimetrul rezervației este interzisă instalarea corturilor! Există câteva locuri autorizate ARBDD (mai exact 5) ce oferă camping.
Un calcul de bază pentru 3 nopți și 2 persoane? 1250 lei, fără drumul de acasă până în Deltă și înapoi, fără obiectivele din jur, fără pescuit sportiv, fără mai multe zile cu barca. Noi ne-am mai plimbat prin zonă destul, dar vă povestesc într-un articol viitor 🙂
Vrei un traseu standard spre Deltă? Le găsești pe toate aici.
Vă las cu fotografii din paradis în albumul de pe Facebook.
*Această incursiune în Deltă a fost posibilă cu sprijinul Pensiunii La Traian. Mulțumim pentru sprijin!
Corina Matei
„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”
Alege o vacanță în stilul tău!
Ai găsit inspirația pentru următoarea ta călătorie, dar nu ai timp să cauți cele mai bune opțiuni? Nicio problemă! Îți pot oferi consultanță personalizată ca să-ți planifici mai ușor vacanța perfectă sau pot fi chiar agentul tău de turism de încredere prin Fanbase Travel.
Indiferent dacă ai nevoie doar de o mână de ajutor sau vrei să lași totul pe mâna unui expert, sunt aici să fac călătoria ta mai relaxantă încă din etapa de planificare!
Din aceeași categorie
Călătoria nu se oprește aici! Uite câteva sugestii de articole din aceeași categorie, care îți vor stârni interesul.
4 thoughts on “Delta Dunării: spectacol cu păsări, stuf și sate pescărești”
Foarte frumos! Exact așa cum m-am așteptat, ai reușit să transpui într-un articol, amănunte și informații importante pentru planificarea unei escapade în Deltă! M-aș bucura să aflu că oameni, interesați dar totuși nelămuriti, și-au putut găsi răspuns la eventualele lor întrebări despre tot ce înseamnă Delta Dunării. Desigur, pentru a fi pe deplin mulțumit și satisfăcut de frumusețea și diversitatea Deltei, ai nevoie de timp, răbdare și perseverență, o singură zi nefiind sufiecientă. Mult succes în descoperirea de locuri frumoase și inspirație din plin să ai!
Mulțumesc, dragă Angela! Pentru tot! Da, așa cum am spus și eu, e nevoie de răbdare. Și timp. Sunt 100% convinsă că delta își schimbă înfățișarea în fiecare lună și că chiar și iarna are farmecul ei. Cu siguranță voi mai reveni și voi recomanda tuturor să vină să viziteze Delta. Parcă la tine văzusem că 80% dintre români nu au fost în Deltă, nu? Păi zic să facem procentul ăla să scadă dramatic! 🙂