La hamace între stânci, la 200 de metri deasupra solului

0
La hamace între stânci, la 200 de metri deasupra solului

Da, știu, v-am înnebunit cu hamacele la înălțime, așa că a venit timpul să vă și povestesc despre acest eveniment și să vă spun și de ce trebuie musai să ajungeți aici.

Anul trecut, am aflat de la prietena mea, Gabi, că o prietenă a ei, extrem de pasionată de munte și de activități conexe inedite are un proiect unic în România: să monteze câteva hamace între stânci pentru aventurierii care astfel nu trebuie să se mai ducă până prin Italia sau Austria sau chiar în afara continentului pentru a experimenta această senzație supremă.

Așa că, alături de Clubul Alpin Român – secția Universitară București și White Wolf Club, Simina Sîrbu a transformat proiectul în realitate, la Baia de Fier, chiar la Peștera Muierii. Deși anul trecut s-a organizat de trei ori, de fiecare dată eram prin altă parte, iar anunțul tot venea pentru mine too late, mai ales că îmi programam totul din timp pentru #100locuriRomania.

La a patra ediție La Hamace între Stânci, și prima de anul acesta, mi-am amânat totul ca să fiu și eu parte din aventură „o dată-n viață”. Ei bine, după ce am făcut-o abia aștept să repet experiența!

Ce s-a întâmplat

Sâmbătă dimineață tot grupul a fost așteptat la Clubul White Wolf, aflat chiar pe aleea ce duce spre Peștera Muierii împărțit în două, unii au plecat la atelierul de escaladă (la o stâncă în apropiere), ceilalți au pornit spre hamace și fiecare a avut posibilitatea să-și aleagă cum vrea să ajungă acolo: prin pădure, pe potecă, pe o via ferrata medie, sau pe o via ferrata grea, pentru cei experimentați.

Provocarea 1: Via Ferrata Marea Crăpătură

Majoritatea a ales via ferrata medie (Marea Crăpătură), pentru experiență. Echipați corespunzător, cu un training înainte, am pornit cu ghizii pe acea via ferrata – zic eu – ideală. De ce? Pentru că nu a fost nici atât de simplă încât să fie plictisitoare și nici atât de complicată încât să fie demoralizantă. Cu un singur hop mai provocator, ne-am și văzut în vârful stâncii.

Provocarea 2: Puntea Indiană

Cum traseul de via ferrata se termină pe stânca cealaltă, a trebuit să trecem, pe rând, pe Puntea Indiană. Ce e aia? Un cablu sus, un cablu jos, ține-te și mergi pe sârmă. Dacă ai ceva teamă de înălțime, sigur îți tremură genunchii, însă nu are ce să se întâmple atât timp cât asculți indicațiile ghizilor și organizatorilor. Mai ales că asigurările stau pe două cabluri diferite.

Provocarea 3: Urcă-te în hamac

Odată ce am trecut pe Puntea Indiană spre celălalt vârf de stâncă, faimosul GD (o poveste de om –  el e cel care a supravegheat desfășurarea evenimentului în siguranță, președintele Clubului Montan White Wolf, cel care a pus bazele celor zece trasee de via ferrata de la Baia de Fier, dar și cel care a stabilit un record european la săritura cu parașuta de la 10500 de metri!) ne-a urcat pe rând în cuiburile de vultur albastre.

Pe principiul unei tiroliene, am ajuns pe cablu la hamacele care ne așteptau în bătaia vântului. Da, natura ne-a oferit un legănat inclus. Să te urci în hamac e complicat dacă te agiți prea tare, așa că mișcările trebuie să fie strategice și bine coordonate: deschizi hamacul, îl agăți cu piciorul, apoi te agăți cu mâinile de carburile de deasupra, te ridici și îți faci loc în el cu fundul. Gata!

Evident, tremuratul nu dispare în primele 3-5 minute de stat în hamac. Apoi, ușor-ușor, subconștientul înțelege că safe. Sau, cel puțin, așa a fost la mine.

Trei ore scurse în câteva momente

Imediat ce m-am urcat m-am prins bine de cablul de oțel cu mâna. Îl țineam atât de strâns, că deja îmi tremurau mușchii antebrațului după două minute. Încercam să nu mă mișc. Apoi, dintr-o dată, teama a dispărut. Mi-am dat casca jos (am primit cu toții ok-ul acesta de la GD ca să ieșim frumos în poze), ba chiar m-am ridicat și în fund și am stat cu picioarele atârnate deasupra golului de sub mine pentru câteva fotografii cu peisajul minunat.

Ne-am dat uța ca niște copii, am stat la plajă, ba chiar am ațipit în timp ce vântul legăna ușor hamacul. Nu am apucat să mă satur de senzație, că timpul s-a scurs. Gata, jos! Am coborât lejer prin pădure. Ceilalți s-au dus la escaladă, însă eu am ales să mă păstrez pentru traseul de via ferrata & trekking de a doua zi. Știu ce și cât pot, iar piciorul meu cu întindere de mușchi tremura deja incontrolabil.

Provocarea 4: Via Ferrata Loreley

A venit duminică pe prima parte a traseului nostru montan, pe via ferrata Loreley, unde eu m-am dus ca o zână ce a plecat la plimbare pe plajă, pentru că am pierdut partea cu „via ferrata” – dar încercați voi să rețineți. Așa că mâinile îmi erau alunecoase de la crema de soare cu care m-am dat înainte să plec. Cum intrăm pe traseu, un bolovan de trecut. „Ține-te de cablu și trage-te sus!”, strigă ghidul! Da de unde, alunecam mai rău ca pe gheață. Așa că am ales să rămân ultima. Știam că am două variante: să renunț acolo și să mă întorc lejer sau să îmi asum tot traseul, de pe via ferrata nu te întorci, mai ales că deja aveam un bolovan în față greu de urcat, prea dificil spre imposibil (pentru mine) de coborât.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Ladies and gents, Șura Haiducilor. 😍 #viaferrata ➡️ #trekking ➡️ #climbing ➡️ #view. #CoryinRomania

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Hmmm… Grea decizie, mai ales când aventura te strigă tare! Mi-am băgat mâinile în pământul de pe jos și am așteptat să absoarbă toată crema. Cu ceva forță, ghidare („pune piciorul în stânga/mâna dreapta sus), am trecut hopul și, încet, încet, cu momente de cumpănă, de entuziasm și de satisfacție, am ajuns sus unde am intrat pe traseul prin pădurea spartă de poieni luminoase. Am urcat până la Șura Haiducilor, un arc de stâncă ce oferă o vedere impresionantă spre Cheile Oltețului. Am rămas în minte cu această imagine!

De ce să participi?

Pentru experiență, clar! Și pentru că traseele sunt alese astfel încât orice om cu o condiție fizică medie să le poată realiza chiar și fără experiență! Provocările sunt superbe și îți dau o satisfacție de fiecare dată când te oblică să-ți împingi limitele și să te convingi că și tu poți!

Bonus: Am văzut sute de licurici sâmbătă seara în pădurea de la baza Clubului White Wolf. Niciodată nu am mai văzut asemenea feerie! O Dumbravă Minunată transpusă în realitate! Evenimentul se organizează de câteva ori pe vară, în funcție de disponibilitatea ghizilor, organizatorilor și voluntarilor. Dacă vrei să mergi, urmărește evenimentele pe paginile La Hamace, White Wolf Club și Clubul Alpin Român. Participarea se face în baza unei înscrieri și unui avans. 

La final, vă las cu Spirala Muierilor, un traseu de via ferrata dificil, pe care eu probabil nu-l voi face prea curând. Traseul se încheie chiar în punctul unde sunt cablurile pentru hamace!

Comments

comments

LEAVE A REPLY