Cele mai stupide întrebări și comentarii pe care i le poți adresa unui călător

comentarii-stupide-calator.

Deja zâmbești, ai trecut prin asta deja, nu? Și de la nervii ăia mulți cauzați de fiecare întrebare deplasată, acum a ajuns să fie amuzant. Ba chiar mai mult, te-ai prins că nu mai trebuie să dai nimănui explicații despre ce faci cu viața ta și ce planuri de viitor ai, așa că sarcasmul e tot ce-ți mai rămâne.

Și eu călătoresc mult, dar nu atât de mult pe cât aș vrea. Deja știu asta nu numai prietenii buni, ci și cunoștințele sau alte persoane random din jurul meu. Eu discut despre planuri de călătorie cu oameni pasionați și deschiși la minte, cer sfaturi celor care au mai fost în locul în care vreau să mă duc și eu, însă uneori mai primesc și de la alții întrebarea: „Și, unde mai pleci?”

Deja știu cui nu trebuie să răspund și mă fofilez cu „mai văd”, „sunt indecisă”, dar și la acestea mi se aruncă câte una: „Lasă, mai bine mai stai pe acasă!” Dude, nu ți-am cerut sfatul oricum, da? Răspundeam diplomat la o întrebare. Atât.

Uneori simt că chiar ăsta e scopul întrebării, orice aș răspunde, să mi se demonstreze că nu pot sau să mă simt vinovată că fac asta. Și să fiu pusă la punct. Ia să nu mai plec eu deloc. De ce? Motive pot fi multe: alte priorități financiare, lipsă de curaj, ură rasială. Din păcate nu toată lume înțelege că fiecare e liber să facă ce vrea cu viața lui.

Iar eu o să călătoresc cât o să trăiesc. Fie că îi convine cuiva sau nu-i convine altcuiva. Poate-i un clișeu, dar pentru asta trăiesc și muncesc. Ca să văd lumea. Și mă sperie ca dracu’ când mă gândesc că viața asta e atât de scurtă și nu voi avea timp să văd efectiv toată lumea.

Dintre cele mai deplasate sau enervante comentarii

M-am decis, în sfârșit, să scriu despre asta după o pățanie în care am fost certată că-mi pierd timpul prin țări străine în loc să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut în România (huh?). Ei, nu mai răspund de mult unor astfel de atacuri. Mă consolez că o să ciocnesc multe pahare de vin în iad cu cei ca mine! :))

”Cum să te duci acolo?” Păi mă urc în avion, zbor, aterizez, iau un taxi până la hotel. Îmi scapă ceva?

„Și…nu-ți e frică să te duci acolo?” Singura mea reacție mai e: „Dar ție nu-ți e frică să treci strada pe verde…știi câte cazuri au fost…” Ei, e o comparație bună. Cu ce e diferit un oraș mai îndepărtat sau de care nu ai auzit tu de Paris, Berlin, Bruxelles? Securitatea e de domeniul trecutului. E un fapt cu care trebuie să ne obișnuim. Punct. Altfel, stai în beci!

„Ei, călătorești tu acum, dar o să-ți faci o familie și nu o să mai poți ieși nici din casă!” sau „Să știi că soțul nu o să te mai lase să pleci!” Aoleu, dacă asta e viața fericită de familie, nu, mulțumesc! Sincer! Again, fiecare alege să trăiască exact cum vrea. Dar nu-i mai blama pe alții. Nu înțeleg scopul de a-i invidia și de a le dori, într-un fel, răul, doar din cauza unor frustrări personale. Mă opresc aici.

„Cum să pleci la arabii/evreii/negri/gălbejiții ăia?” Bravo, dude, Hitler ar fi mândru de tine! Cum să stau eu de vorbă cu tine, mă întreb. Să mai adaug ceva? Nici nu îți imaginezi cât de fascinant este să cunoști și alte culturi, să stai cu oamenii ăia la masă, să discuți, să le studiezi îndeaproape obiceiurile sau să aprinzi bețișoare parfumate în pagodă. Meh, astea-s hobby-uri de călători, nu sunt pentru oricine.

„În locul tău, nu m-aș duce acolo!” Păi…nu te duce. Cine te obligă?

„Dar ce, ai terminat cu România/Europa (cu indulgență) și acum îți trebuie străinătate? Ce ordine e asta? D-aia nu ieși din București, că nu ai mers pe toate străduțele sale? Europa e atât de aproape, am senzația că pot pleca oricând, chiar și mâine, undeva, oriunde. Nu la fel se întâmplă cu țările de la capătul lumii. Așa că profit cât pot de tinerețe, posibilitatea de a aduna bani, libertate și un job ce-mi permite să-mi iau concediu 🙂

Update: am uitat de cei care consideră un „păcat” să ieși din țară, când le spun că mă duc în prin Harghita! Să vezi show cu „la ungurii ăia” :))

„Nu înțeleg cum poți tu să călătorești atât!” (- nu e stupidă, e doar enervantă, mai ales când tot vine din partea unor oameni cu venituri substanțiale, de fiecare dată când dau ochii cu mine) E foarte simplu. Asta vreau. Nici nu trebuie să înțelegi, nici eu nu înțeleg de ce trebuie să-ți schimbi telefonul la fiecare două luni și de ce trebuie să dai 300 de euro pe niște pantofi – bani cu care eu aș fi plecat 5 zile la Budapesta cu tot cu banii de cheltuială, de exemplu. Revenim la priorități…  În plus, muncesc. Nu mulți știu câtă muncă e în spatele vacanțelor mele, câte seri lucrez până târziu sau câte weekenduri stau închisă în casă storcându-mi creierii pentru diverse proiecte. Dar aleg să fac numai ce-mi place, ca să nu intru în depresie. De muncă să fie!

„Nu te plictisești să tot scrii despre călătorii?” Îmi pare rău, la asta nu am cum să răspund unui om plictisit de profesia lui chiar dinainte să înceapă să o practice.

„Și acum că au descoperit planetele astea 7, plănuiești să le vizitezi?” Da! (există vreun răspuns mai dezarmant decât un „da” hotărât?)

„N-ai cum să pleci 5 zile doar cu bagaj de mână!” Hmmm…ba da! „Ba nu, îți zic că e imposibil!” Și mai spune-mi…cât de mult ai călătorit? Mai am și loc în el pentru nițel shopping. ba mai mult, am și scris anul trecut aici cum se face o valiză. Și de anul trecut până acum, sunt și mai expertă :)).

Asian Experience înainte să plec în Asia

„Eu n-aș pleca acolo!” Ok, nu pleca.

„Vezi că ăia au șerpi veninoși!” Că noi nu.

„Nu pleca în Cambodgia, că e război acolo!” Măi, omule. Nu am pretenții mari. Dar de Wikipedia ai auzit vreodată? Măcar o dată? Folosești și tu internetul ăla și pentru altceva în afară de jocuri și filme deocheate?

„Vai, pleci la ăia să-și dea de mâncare numai gândaci!” Cred că mulți ar trebui să se documenteze despre bucătăria asiatică, cea mai diversificată din lume. Și să se intereseze și despre faza cu gândacii.

„Singapore? Asta-i în Africa?” Hahahahaaaaa :)) Ei, față în față m-am abținut și am răspuns frumos, zic să avem indulgență pentru cei ce și-au plătit Bacul, nu?

„Ăia pe acolo nu mai mănâncă oameni, nu?” Pokerface.

„Dar nu-i prea lung drumul?” Adică tu faci minimum 14 ore cu trenul București – Oradea (deși văd și un tren de 22h22m), iar dacă eu fac 14 ore cu avionul București – Bangkok cu tot cu escală e…lung drumul? Măcar mie-mi dau de mâncare, mă uit la filme și e curat. Win!

Tu ce întrebări/comentarii ai primit și cum ai reacționat?

Foto: generată AI

Corina Matei

„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”

6 thoughts on “Cele mai stupide întrebări și comentarii pe care i le poți adresa unui călător

  1. Ira spune:

    Le-am experimentat pe majoritatea. Mai ales in ceea ce priveste tarile musulmane, parca exista o frica si o ura inradacinata in sufletul romanilor. Si cel mai tare ma enerveaza comentariile arogante (multe, de alfel!) de genul: prefer sa vad tara mea inainte sa plec in afara. I agree, am vazut-o! Dar acum sunt intr-o alta perioada asa ca scriu despre asta. Doar n-o sa scriu despre ceva ce am vizitat acum 10 ani.
    Noi sa fim sanatoase si sa avem spor la calatorii!
    Si, care-i urmatoarea destinatie?

    1. Corina spune:

      Good point, așa gândesc și eu. Eu combin străinătatea cu țara. Uite, anul trecut, am făcut ditamai turul prin Maramureș vara, iar toamna am fugit în Asia. Eu zic că e fair. Next fac un tur Israel + Iordania. Mi-e și frică să spun, că evreii ăia, terorismul ăla, sunt nebuni pe acolo, e deșert și alte alea… :))

  2. Mirela spune:

    Da, pai unora le este teama sa faca una, alta, sau au alte valori si in loc sa aiba toleranta cu alegerile celorlalti, doresc sa le impuna pe ale lor, sa se convinga sau sa te convinga ca ei fac bine asa cum fac (desi foarte multi care vin cu negativismul nu sunt fericiti, ca altfel nu s-ar amesteca sa te demotiveze, ci sa te incurajeze). Asa am patit o perioada, avertismente de fiecare data cand am facut ceva pentru mine, altfel decat era batatorit. Dar usor, usor, oamenii au acceptat alegerile mele 🙂 Succes! La un moment dat o sa te lase in pace, cand o sa se convinga ca nimic din ce iti spun nu o sa te abata de la drumul tau

    1. Corina spune:

      Da, sper ca până la urma cei din jur să înțeleagă că nu călătoresc pe banii și pe timpul lor și să înceteze cu descurajările. Dar oricum, nu mă voi opri indiferent de părerile altora. Tu știi! Călătorii inspirate să avem 🙂

  3. Daniela spune:

    Cunoastem… 🙂 Uite, chiar zilele trecute, imi comenta o fosta colega de facultate la niste poze facute de mine in Seychelles, tocmai postate pe facebook. Cu copy si paste: ,,-Ce faceti pe acolo? De fapt, prin toata lumea?” :)))M-a amuzat intrebarea ei. In rest, tocmai m-am intors dintr-o tara africana, imi fac bagajele pentru Oman si, mai nou, m-am mutat pentru niste ani intr-o tara araba, Qatar. Asta dupa ce am locuit o vreme in Azerbaidjan si apoi in Croatia. Fiica-mea a facut prima calatorie cu avionul pe cand abia implinise un an, acum are 10 ani si vreo 30 de tari vizitate la activ. Bineinteles ca lumea din jurul meu se mira cum de nu mi-e teama sa port copilul prin toata lumea asta, de parca pentru mine nu s-a inventat netul si nu as avea posibilitatea de a ma documenta temeinic inainte de a-mi duce copilul undeva. Eh, pe mine doar ma amuza nedumeririle altora cand vine vorba de viata mea, ma lasa rece… 🙂 Calatorii frumoase pe oriunde in lumea asta mare!

    1. Corina spune:

      Mă bucur când găsesc oameni care au curajul de a-și urma visele! Bravo! Și mult succes pe viitor, călătorii minunate pentru tine și fiica ta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *