E minunat când ai un proiect în care încerci să acoperi cât mai multe zone din țară. Descoperi întregi orașe, preparate, obiective și oameni. Și uite-așa, am ajuns pentru prima oară în viață și la Brăila, un oraș despre care știam doar că a fost un mare punct comercial, care a înflorit mai ales după 1829 – momentul în care s-a liberalizat comerțul pe Dunăre. Eh, dar de atunci și până acum?
Să facem cunoștință
Am ajuns în Brăila și, la indicațiile ghidului pe care urma să-l întâlnim, am lăsat mașina într-o piațetă din spatele primăriei. Până acolo, deja ne făcusem o primă impresie: un oraș curat, îngrijit și neînghesuit: cu bulevarde late, blocuri nu prea înalte și cu suficienți copaci la umbra cărora te poți adăposti în verile toride. Apoi ne-am întâlnit cu Gabriel Lala de la Brăila City Tour, cel ce urma să ne prezinte orașul într-un mic tur.
Încă de la prima oprire – Piața Independenței cu clădirile Primăriei și Palatului Agriculturii, Gabi a avut grijă să nu ne prezinte o istorie greoaie, marcată doar de ani și nume – ca la școală, ci și evenimente mai puțin cunoscute, ce au fost uitate prin arhive și cărți vechi. Așa am aflat că faimoasa fântână cinetică făurită de Constantin Lucaci (una dintre puținele din țară în care forța apei se împletește cu mecanica metalului și, mai nou, cu cea a luminilor colorate), a fost deschisă cu mare fast, în prezența lui Ceaușescu, pentru care brăilenii s-au organizat temeinic. Prezența dictatorului acolo? Câteva minute!
Vezi această postare pe Instagram
Ce-i de văzut în Brăila?
Sunt atât de multe! Nu e un oraș turistic ce abundă în obiective felurite pentru diverse activități, însă este un oraș care din punct de vedere istoric, estetic și arhitectural, le întrece pe multe altele! Așa că, dincolo de o sumedenie de curiozități și de detalii istorice cel puțin curioase pe care le-am aflat de la Gabi, mi-a dat ocazia să descopăr lumea antebelică și interbelică din teritoriu. Adică pur și simplu mi-a deschis un portal, făcându-mă atentă la clădiri, plăcuțe vechi, blazoane, toate împletite cu amintirea personajelor vremii – atât faimoase (precum Ana Aslan, Constantin și Ștefan Hepites, Nicu Alifantis, Mina Minovici, Fănuș Neagu, Mihail Sebastian, Camelia Potec, dar și celebrul tâlhar Ștefan Vasili, știut ca Terente), cât și personaje fără nume sonore, dar care și-au pus amprenta adânc pe Brăila. Așa că după o scurtă oprire în fața statuii Ecaterinei Teodoroiu, unde am aflat de ce Piața Monumentului nu mai are monument, și după ce am văzut Biserica Luterană, o bijuterie cochetă a arhitecturii de cult, ne-am dus direct către strada Ana Aslan.
Ana Aslan, personaj central
Ana Aslan, de origine armeană, s-a născut la Brăila în 1897. Crescută într-o familie de intelectuali, în adolescență își dorește să devină pilot, dar apoi se răzgândește și se duce la Medicină, împotriva voinței mamei sale. În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a fost în spatele frontului îngrijind soldații. La începutul carierei, are ocazia să lucreze cu mari nume din domeniu. Apoi se specializează ca gerontolog. Cercetările ei într-un azil de bătrâni au fost un deplin succes. A inventat în 1952 vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de țări, și produs din 1957. Obține titluri și premii mondiale, devenind un medic și un profesor celebru.
După dispariția ei, cea mai frumoasă stradă din Brăila, a primit numele său. Neoficial, se mai numește și Strada cu Platani, după arborii imenși, bătrâni și viguroși.
Venind dinspre Calea Călărașilor, Strada Ana Aslan îți atrage privirea încă de când o vezi în lungimea sa: copacii vechi de aproape 200 de ani sunt gardienii plimbărilor trecătorilor. În unii dintre ei, încă se mai văd plăcuțele de fier, înghițite azi de scoarță, care anunțau că ești lângă uluitoare monumente ale naturii.
Stradă veche, ce amintește de Brăila de la început de secol XX care numită și „picior de Paris”, adună istorie, exprimată azi prin clădiri simbol, arhitectură uluitoare, crăpături și decolorări – urmele timpului sunt vizibile.
Într-o simplă plimbare pe această stradă de doar 550 de metri vei găsi mai multe clădiri înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, ce prezintă diverse însemne originale, blazoane, litere suprapuse din numele celor ce le-au făurit. Printre ele se numără:
▪ Fosta Școală de băieți (1890), care se află pe locul unde Ioan Penescu, cel dintâi fondator cultural al Brăilei, inaugurase Școala Națională (adică în limba română) în ianuarie 1833.
▪ Casa Jean Troianos/ Casa cu Stafii – construită în anul 1900 în stil art-deco, probabil de către negustorul grec Nicolachi Mavrocoldulas. Legenda spune că grecul s-a mutat în România să facă afaceri cu grâne și s-a îndrăgostit de o fată frumoasă. Numai că el umbla mult cu afacerile și i-a ajuns la urechi că fata îl înșală. Păcălind-o că pleacă câteva zile, s-a întors în câteva ore și a prins-o cu servitorul. Nebun de gelozie, a omorât-o și a zidit-o în casă, iar el a dispărut, probabil în Grecia. Casa nu s-a mai „lăsat” locuită, așa că a devenit azil de bătrâni. Oamenii povesteau că de acolo se aud țipetele unei femei pe timp de noapte. La primele reparații făcute reparații în interior, meșterii au descoperit un schelet, medicii legiști stabilind că a fost o femeie de 30 de ani și a murit împușcată în cap! Legendele (?) din jurul casei l-au inspirat pe Theodor Constantin să scrie romanul Fiul lui Monte Cristo.
▪ Biserica Sfântul Nicolae e un monument ridicat în 1860-1865, pe locul unei foste biserici ce a ars – aceasta fiind cea mai înaltă din oraș a servit pompierilor drept turn de observație. Actuala biserică ce îmbină elemente bizantine și gotice. Pictura este făcută în cea mai mare parte de Petre Alexandrescu fiind inspirat de modelele Renașterii italiene.
▪ Casa Leonte Moldovan/ Casa cu Trofeu – un alt monument impresionant al vremii, cu decorațiuni deosebite.
▪ Centrul Multicultural și de Recreere Poarta Cetății Brăila/ Casa cu Fantome – e o altă clădire de la 1900, învăluită și ea în scenarii de filme de groază. Însă astăzi ea a fost restaurată prin fonduri europene și transformată în spațiu cultural, unde se pot desfășura diverse evenimente, expoziții, dans și cântec.
▪ Casa Vogtberg (nume dat de geamul rotund original). Din punct de vedere arhitectural, este unică în oraș. Veți observa faimosul balcon ieșit în afară, semn al bogăției, dar și al apărării (oferă o priveliște largă a ceea ce se întâmplă pe stradă).
▪ Casa Ana Aslan – în această casă veche de peste 150 de ani s-a născut Ana Aslan. În plus, aici au locuit Constantin Hepites (o mare personalitate a farmaciei românești din secolul al XIX-lea, autor al primei farmacopei din Europa de Est – 1859) și Ștefan Hepites (om de știință cercetare, în climatologie și geomagnetism, creator al primei stații meteorologice centrală din România – Dealul Filaret). Clădirea nu a putut fi transformată în casă memorială deoarece este proprietate privată.
▪ Bustul Anei Aslan – la capătul străzii, faimoasa inventatoare este cinstită printr-o reprezentație în bronz.
Iar din capătul străzii, peste intersecție, vei vedea clădirea cu Farmacia Hepites – un monument ce combină trei stiluri arhitecturale și nenumărate influențe ale începutului de secol XX, încât impresionează prin detaliile uluitoare, prin forme, prin neconcordanțe și asimetrii.
Clădiri impresionante
Am știut că asta înseamnă Brăila după ce am ajuns la Casa Bancotescu, un adevărat palat al vremurilor. Dincolo de arhitectură, detalii migăloase și uluitoare, și povestea din spatele ei este fermecătoare, însă Gabi o spune cel mai bine.
Vezi această postare pe Instagram
Pe parcurs, am ajuns în punctul din care se văd cele trei biserici, pe singura stradă pietonală din oraș – Strada Republicii – ce amintește pe alocuri de centrul vechi din București, la fosta Geamie – azi biserică ortodoxă din Piața Traian și apoi am zăbovit în fața faimosului ceas, dovada vie că autoritățile nu s-au decis cum se scrie cifra patru. Gabi a scos și câteva vederi vechi… să vezi acolo diferențe! După ce am admirat toate casele cochete din Piața Poligon care e, de fapt, rotundă, am mers în Grădina Publică să ne tragem sufletul. Stând pe bancă, ghidul nostru ne-a arătat câteva monede de colecție, dar și ceasuri de buzunar de la începutul secolului XX.
Turul nostru a continuat pe Strada Neagră – un fel de fost Red District al Brăilei. Și, ca să-i demonstreze autenticitatea până la capăt, Gabi ne-a prezentat decupaje din ziarele vremii (cu plângeri de gălăgie haha), dar și hotărârile administrației de funcționare a bordelurilor. Și, ca să ne spălăm păcatele că am revocat acea parte de istorie, ne-am oprit la Biserica Greacă (în lucrări, nu am putut să o vizităm). O clădire monumentală, impresionantă, cu vitralii fermecătoare, lăcașul este cunoscut pentru izvorul descoperit sub biserică.
Un vas istoric
Turul nostru a ajuns la final după patru ore chiar pe faleza Dunării, destul de neîngrijită, din păcate. Dar acolo e Nava Mureș, mândria lui Ceaușescu – după ce a fost plimbat pe Nil de omologul său din Egipt cu o navă de lux, s-a întors în țară și a organizat un întreg șantier naval, cel de la Oltenița. În 1986, nava-comandant a fost lansată pe apă. Și, pentru că a fost realizată atât de bine, se spune că interiorul arată ca în prima zi.
Am încheiat ziua în Brăila în centru, la un restaurant care ne-a servit cea mai bună saramură de somn pe care am mâncat-o vreodată. Deh, ca la Dunăre! 🙂
Vezi această postare pe Instagram
Ți-ar plăcea să faci un asemenea tur? Scrie-i lui Gabriel Lala aici.
Brăila în fotografii, aici.
