Vă povesteam, în prima parte, că am plecat în Transilvania, de la o biserică fortificată la alta, cu Kia Stonic. Și că, dincolo de mașină, vreau să vă povestesc câte ceva despre fiecare cetate pe care am vizitat-o sau la care am ajuns (multe au fost închise), ca să vă puteți face propriul tur așa cu vi-l doriți!
Criț
Cale-ntoarsă până-n Criț, nu am mai intrat la biserica fortificatăi, deoarece tocmai o vizitasem în octombrie (și am și mâncat la Casa Kraus, recomand). Însă v-o recomand în mod deosebit, fiind una dintre cele mai primitoare pe care le-am vizitat – nu știu dacă datorită dimensiunii, culorilor sau accentelor clasicizate. Însă, înăuntru, am găsit o atmosferă aparte.
Biserica fortificată din Criț a fost construită între anii 1810-1813 pe locul în care au existat, de-a lungul timpului, alte două locașuri. Stilul este unul aparte: boltă boemiană, altar cu orgă, coloane cu capieturi ornamentate bogat și aurite. În interior, găsim obiecte vechi, ce au aparținut fostei biserici. Printre ele se remarcă băncile pictate din 1793, grinzile datate 1666.
Orga de secol XIX are 1450 de tuburi și a fost restaurată de către Fundația Michael Schmidt în 2013 (în același an a fost renovată și biserica). De atunci, biserica a devenit locul în care se desfășoară concerte.
Fortificația este veche, datând din secolul al XV-lea. Când invaziile au încetat, în secolul al XIX-lea, sătenii au făcut aici încăperile pentru provizii. Turnul de nord-est este reclădit în secolul XX.
Vezi această postare pe Instagram
Saschiz
Încă de când intri în sat, din depărtare, ne întâmpină turnul bătrân, crăpat și care a văzut zeci de atacuri barbare. Acum este într-un proces de recondiționare, așa că trebuie să mai așteptăm puțin până să putem urca în turn.
Ridicată la 1493 în cinstea regelui Ștefan I al Ungariei, biserica are forma unei săli masive cu 22 de contraforturi. Deasupra sălii se află drumul de strajă, care este deschis vizitatorilor. Poate că încă de la prima vedere te pune pe gânduri pentru că zidurile de apărare nu au rezistat, iar astăzi biserica este împrejmuită de un gard pe urma vechilor fortificații, ce erau înalte de nouă metri.
Biserica e făcută din piatră de carieră, de unde și aspectul monumental. Sala e atât de mare, că la restaurare a fost nevoie să se pună corzi de fier între contraforturi. Potirul gotic a fost lucrat cu 500 de ani în urmă.
Sighișoara
De mult nu am mai văzut cetatea Sighișoarei atât de pustie! Să fi fost târziul noiembrie, noaptea sau ploaia, nu știu! Chiar și așa, ne-am bucurat din plin de o plimbare relaxantă pe străzile medievale.
Sighișoara este cea mai bine conservată cetate europeană. În patrimoniul UNESCO din 1999, e animată cu spectacole și aglomerată de festivaluri care mai de care mai diverse în sezonul estival.
Turnul cu Ceas tronează peste ansamblu – se sus, nu iese în evidență doar priveliștea, ci și ceasul unic, cu statui sculptate în lemn de tei, de 80 de centimetri înălțime, care reprezintă zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele. Ele se rotesc din interior în funcție de ziua curentă.
Biserica Evanghelică din Deal a fost ridicată în anii 1300. Este cel mai valoros monument al orașului și este una dintre cele mai mari biserici gotice din Transilvania. Lăcașul a „trăit” multă istorie, fiind și locul în care Rákóczi I a fost ales principe al Transilvaniei și rege al Ungariei.
Vezi această postare pe Instagram
Biertan
Din Sighișoara spre Biertan nu am avut cel mai confortabil drum. Extrem de prost luminat și marcat, pe ploaie, a făcut să-și intre în rol opțiunea magică line asist, pe care, de data asta, am lăsat-o activată. De fiecare dată când mă apropiam prea mult de mijlocul drumului, sistemul nu doar că îmi dădea o alertă sonoră, dar rotea ușor și volanul în direcția opusă, astfel încât să evite intrarea pe contrasens. Evident, controlul meu al volanului a primat în fața sistemului (am ocolit un biciclist și am călcat linia, sistemul nu m-a incomodat). Totodată, sistemul nu se activează când semnalizezi.
Unul dintre cele mai cochete sate transilvănene, Biertan s-a luptat în trecut cu Mediașul pentru obținerea centrului administrativ al celor Două Scaune. De aceea, localnicii s-au ambiționat să ridice cea mai mare și mai frumoasă biserică din regiune! Construcția a început în 1490 în stilul gotic târziu (ultima din Transilvania înălțată în acest stil), apoi i s-au făcut trei rânduri de ziduri, șase turnuri, trei bastioane, drumuri de strajă și nenumărate guri de apărare.
Ușa sacristiei (1515) are ceea ce se spune că e prima yală din lume: un sistem de închidere în 19 puncte, inventat de un meșter din Sighișoara, pentru a asigura valorile comunității care erau păstrate aici. Sistemul a fost premiat la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris, fiind un exemplu deosebit de manufactură săsească medievală. Tot aici găsim și faimoasa Cameră a Împăcări: soții care se certau și voiau să divorțeze erau închiși aici două săptămâni. Înăuntru, trebuiau să se descurce cu un singur par mic, o masă mică, o singură farfurie, un tacâm și o cană pentru apă. Astfel, în 300 de ani cât a „funcționat” strategia, în Biertan a avut loc un singur divorț.
Vezi această postare pe Instagram
Good morning, quiet village! #biertan #unesco #CoryinRomania #visitRomania #romania #Transylvania
Richiș
La prânz, am plecat spre colinele transilvane, pe drumuri strâmte și șerpuite, spre satele mai puțin cunoscute ale zonei. Prima oprire a fost în Richiș, tot un sat săsesc în trecut, dar care acum era tare neîngrijit. Casele nu mai erau întreținute, la geamuri nu se mai vedeau flori, gardurile vechi erau cojite. Am oprit la biserica fortificată sub privirile ușor reticente ale unor localnici. Lacăt, număr de telefon. Aceeași poveste.
Construcția e veche de peste 500 de ani și a fost, inițial, o mănăstire cisterciană ce a devenit apoi biserică catolică. Deosebită în felul său și fără turn – ceea ce-i dă un aspect incomplet – , biserica se remarcă prin sculpturile grotești ce dau fiori. Aici găsim și „sora” yalei de la Biertan, cu un mecanism complex de blocare.
Lângă orga de la balcon, care datează din 1788, există un alt detaliu curios: Grunneman, din mitologia celtică. Biserica nu a avut un turn de clopotniță așa că, în timp, turnului de poartă i s-a dat acest rol.
Alma Vii
Drumul șerpuit prin pădurea de pe deal, toamna târziu, era o adevărată feerie: covor roșu cât vedeam cu ochii, în timp ce arborii încă păstrau nuanțe de la galben până la cărămiziu. Am urcat pantele atât de încet, că nici nu mi-am dat seama din prima că am parte de cea mai lină experiență de driving în asemenea condiții. Cutia automată și-a făcut treaba fără proteste, fără nici cel mai mic efort care să se simtă în vreun fel de tremurat de sub capotă.
Din vârful dealului, am părăsit drumul principal spre ceea ce am tot așteptat: noroaie! Un mic off-road cu Stonic-ul de care m-am bucurat din plin până în sat, când am trecut început pe lângă casele-salbă viu colorate, bine îngrijite, ce s-au păstrat ca în vremurile apuse. Satul era animat – printre puținele cu această atmosferă dintre cele vizitate -, cu zeci de oameni pe sau pe lângă drum, toți muncind. Eu am urcat direct la biserica fortificată. „Îi închis”, strigă îndată ce cobor din mașină un nene trecut de a doua tinerețe, care tăia lemne pe marginea drumului. „Asta e, ne plimbăm puțin!” Și urc scările spre ceea ce mi se parte a fi o adevărată bijuterie!
Aflată pe un deal, biserica săsească de secol XIV pare să domine nu doar satul, ci și împrejurimile. Biserica de tip sală nu este foarte mare, dar, prin maniera în care a fost construită, îi dă un aer masiv, impunător. Fortificațiile au fost adăugate două secole mai târziu prin supraînălțarea corului cu două etaje și ridicarea zidului cu turnuri de apărare, spații de tragere și guri pentru aruncarea smoalei. Biserica nu a fost cucerită niciodată, în ciuda numeroaselor invazii.
În 1721, bisericii i s-a adus și o orgă barocă, moment în care în sală s-au făcut modificări pentru punerea ei în valoare.
A fost restaurată în 1966, apoi în 2015 printr-un proiect implementat de către Fundația Mihai Eminescu Trust.
Vezi această postare pe Instagram
Moșna
Revenind în drumul principal, am continuat spre Moșna, o altă biserică frumoasă, dar mai puțin cunoscută. Am ocolit tot satul din cauza unor lucrări și am ajuns la biserică. Comuna, deși mare, era destul de pustie. Am dat un ocol cetății și am găsit două lacăte masive. O copilă ne-a trimis la intrarea de lângă școală, dr și aceea era închisă. Un polițist, un fața unui magazin, ne-a spus că el nu e de acolo și nu știe ce să ne zică, să mergem la poarta de lângă biserică, poate ne răspunde cineva. Ș-uite așa, am rămas iar cu admiratul bisericii doar pe dinafară.
Biserica din Moșna e considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase construcții din Transilvania în stilul gotic târziu (anii 1480) și a fost ridicată pe structura vechii biserici: o hală cu trei nave, dar cu aspect monumental, pentru că și Moșna se „bătea” cu Mediaș și Biertan pentru a deveni reședință de scaun. Fortificația țărănească a fost adăugată în 1520, prin ziduri de nouă metri înălțime, turn de poartă și turnuri adiacente, unul fiind faimosul Turn al Slăninilor.
Altarul original al bisericii din Moșna, făcut în 1521 de Vincentius, a fost mutat la Biserica Evanghelică-Lutherană din Cincu.
Vezi această postare pe Instagram
Copșa Mare
Pentru că nu am putut să intrăm în ultimele biserici, ne-am întors spre Copșa Mare, doar ca să mai admirăm satele și să mai trecem încă o dată prin acea pădure de pe coline ce părea fermecată. Nu ne mai așteptam să găsim vreo biserică deschisă așa că am continuat să admirăm priveliști și să observăm viața sătească și cât de mult diferă ea de la o comunitate la alta.
Am ajuns pe un drum atât de strâmt, că am dezactivat lane assist. Când am ajuns la biserica din sat, pustiu. Deși biserica este fortificată împotriva ghiulelelor inamicilor, astăzi are un gard de plasă, cu o poartă de fier, prinsă cu un lacăt mare. M-am amuzat, mai ales când imediat lângă am văzut ditamai gaura în gard. Nu am putut vedea ce scrie pe ușa zidului (era o foaie A4 lipită) și nici nu am intrat prin plasa tăiată, deja începuseră mai mulți câini să latre în depărtare.
Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea, iar incinta fortificată, în secolul al XVI-lea. Ceea ce iese în evidență la această cetate este că se mulează după relief, încadrându-se perfect în forma peisajului. Înăuntru, se por remarca obiecte de valoare: baldachinul, amvonul și cristelnița – toate baroce de secol XVIII, altarul clasicist, orga și ceasul – de secol XIX.
Mediaș
De aici, am plecat spre Mediaș, trecând și pe lângă biserica fără turn din Valchid. În sfârșit ieșise soarele, așa că am profitat îndată de o plimbare la pas. spre vechea cetate, scara acoperită era închisă cu o poartă de fier forjat, așa că am ocolit prin spate, unde ușa către curtea bisericii era deschisă.
Biserica a fost atestată în 1414. În secolul al XVI-lea, a devenit centrul comunității săsești al zonei. Picturile murale originale pot fi admirate și astăzi. Turnul Mare (al Trompeților) este cel mai important element al cetății: înălțat în secolul al XV-lea, când localnici l-au vrut mai înalt decât al bisericii Sf Ștefan din Viena. Doar că toate calculele au eșuat și s-a înclinat. Astăzi are doar opt metri și o înclinație de 2.28 de metri de la verticală.
Mai mult, el se numește Turnul Trompeților, pentru că așa se anunțau pericolele aici, pe vremuri: un trâmbițaș era mereu de gardă.
Din fortificație, făceau parte o sumedenie de bastioane și turnuri de porți și ale breslelor (Mediașul avea un renume cu cele 34 de bresle existente la 1562), toate cu rol de apărare, pentru că orașul era tare râvnit de inamici. Azi s-au păstrat nouă.
– povestea continuă –
Prin Transilvania și cetățile ei săsești cu Kia Stonic + review (partea a III-a)
Ai ratat prima parte? O găsești aici!