„Am plecat în Grecia cu prietenii și a fost un fiasco, nu ne-am înțeles deloc.” „Un weekend la Bușteni și parcă nu-mi mai vine să vorbesc cu ele vreodată.” „M-au ținut numai prin baruri, când eu voiam să mă plimb.” „M-au alergat peste tot, când tot ce-mi doream era să stau pe plajă.” „Nu știu de ce am acceptat să vină în grupul nostru.” „Am crezut că facem un grup mare și frumos, dar au ieșit trei grupulețe în care deciziile se luau în funcție de cine țipa mai tare.” Îți sună cunoscut? Și mie! Exemple sunt nenumărate, cu tot felul de situații și oameni care unii nu se adaptează grupului/ locului/ situațiilor apărute, iar mulți, din frustrare, țin să strice entuziasmul tuturor celor din grup.

Am tot auzit prin jurul meu aceste răbufniri și da, și eu am spus asta măcar o dată în viața mea de călătoare, mai ales că eu sunt cea care, în general, își mobilizează prietenii. Și, pe măsură ce tot fac asta, învăț, pentru că este foarte diferită de organizarea unui grup de agenție de turism, unde toți clienții își asumă un program fix și niște oameni pe care îi vor cunoaște la fața locului sau, cel mai devreme, pe un grup de WhatsApp făcut cu o săptămână înainte de plecare. Așa că, dacă și tu ți-ai convins prietenii să plecați într-o vacanță sau a trebuit să faci pe arbitru între grupuri chiar dacă nu ai organizat tu programul, știi deja cam despre ce vorbesc.

Vreau să vin cu câteva sfaturi, exemple și îndrumări din experiența mea personală care să te ajute atunci când organizezi călătorii cu prietenii, familia, prietenii prietenilor și așa mai departe – prin contextul în care alegi să călătorești și ca să te bucuri cât mai mult de călătoria ta.

SITUAȚII:

Atunci când vii tu cu propunerea vacanței/îți asumi organizarea:

a) când călătorești solo:

Ai toată libertatea din lume și nu ai nevoie de aprobarea sau părerea nimănui. Poate doar de sfaturi de la cei care au mai fost, dar aici e deja altă discuție.

Sfatul meu: indiferent dacă pleci „la liber” sau cu un program bine stabilit, nu uita să călătorești doar pentru tine.

Din experiența mea, am plecat de multe ori singură și a fost o experiență fantastică de fiecare data. Am scris mai multe despre cum e să călătorești solo aici.

b) când călătorești cu încă una sau două persoane:

E cel mai simplu și cred că acestea sunt grupurile ideale, cu condiția ca în cel de trei toată lumea să se cunoască deja – altfel poți avea surprize de tot felul. În general, călătoriile în doi sau trei ies cel mai bine pentru că se fac mai ușor compromisurile, cumva prin rotație – apar întotdeauna dacă nu vorbim de două zile la mare, doar pe plajă. Nu au cum să se formeze grupulețe și, de obicei, nu apar discuții sau situații de nerezolvat, iar ideile din teren pot fi puse în aplicare mult mai ușor și mulțumitor pentru toată lumea.

Sfatul meu: Discutați încă de acasă ce vreți să faceți, să vizitați, locuri în care vreți să mâncați. Fă un program flexibil (adică să vă permită să-l ajustați în teren dacă apare ceva neprevăzut).

Totodată, acesta este singurul tip de grup (în afară de solo) în care merge și abordarea vacanței libere de program, „vedem la destinație!”

Din experiența mea: am plecat de zeci de ori în varianta de trei, o singură dată țin minte să nu fi funcționat, când a fost o persoană pe care nu o cunoșteam de dinainte și cumva am mers pe încredere. Ei, stilul nostru de călătorie a fost complet diferit (hai să vizităm cât mai mult vs. n-am chef să ies din bar), iar, concret, respectul față de nevoile de bază ale altora (de somn, de exemplu, înainte de 9 ore de condus) a lipsit. Dar și așa poți afla cu cine să NU mai pleci. Ever. 🙂

c) dacă sunteți patru persoane:

De multe ori grupul (dacă nu e compact, unit și dacă nu vă cunoașteți toți/toate de ceva vreme deja) riscă să se împartă în două sub-grupuri și să apară discuții lungi despre locul în care să luați cina sau de ce să mergeți la muzeu și nu în parc, de exemplu.

Din experiența mea, e nițel mai greu (dar nu imposibil) să găsești grupul de patru care funcționează perfect pentru mai mult de două zile de vacanță – eu l-am găsit până acum doar de două ori în viața mea de călătoare și doar pentru că fiecare a fost ok să lase de la sine când a fost cazul, fără discuții, ochi dați peste cap sau insistențe inutile. Iar idei bune din teren, realiste și pe placul tuturor s-au transformat în amintiri deosebite.

Sfatul meu: trebuie să fiți cu toții de acord cu compromisul – ori să faceți alternativ ce vrea fiecare, ori să divideți conștient grupul ca fiecare să facă/să viziteze ce-și dorește și să vă reîntâlniți pe traseu/la cazare – am făcut asta o dată, apoi mă uitam lung la niște discuții de grădiniță cu „ziua mea a fost mai frumi”, „ba nuuu, a mea!”, „ba a mea, locul vizitat de mine a fost mai frumos decât ăla vizitat de tine!” – deși fiecare a văzut fix ce și-a dorit. ? So prepare for this, too!

De asemenea, de la grupul de patru începe să conteze enorm și destinația aleasă: e pentru sufletul fiecăruia în parte? Nu poți duce oameni super activi la plajă o săptămână și nici oameni care nu s-ar mișca o săptămână de pe plajă într-un road-trip foarte încărcat care presupune trezirea la 6:00 a.m. în fiecare zi. E foarte important ca personalitățile, gusturile, preferințele și viziunile voastre asupra unei călătorii să fie asemănătoare.

c) când călătorești cu grupul extins:

Când nu ai experiență solidă, e foarte greu (chiar spre imposibil aș zice eu) să mai întrebi pe fiecare ce vrea să viziteze/să facă indiferent de destinație și să mulțumești pe toată lumea, pentru că vor fi atâtea dorințe, că nu vor încăpea în timpul avut la dispoziție. Când unul vrea o zi întreagă în muzeul x, altul vrea un day-trip în orașul aflat la trei ore distanță de unde mergeți voi, celălalt vrea la zoo, altul în parcul de distracții, altul vrea o zi de shopping și altul vrea să facă turul barurilor – e deja un fiasco și e greu să ții grupul unit și mulțumit, mai ales când există și persoane care nu vor să meargă în locul X, deși majoritatea a decis deja asta.

Sfaturile mele – că de data asta am două:

1 Dacă vreți neapărat să călătoriți pe cont propriu (în general din rațiuni de costuri) și v-ați pus CU TOȚII de acord în privința destinației, fie ea Zanzibar, Budapesta sau Varna, pune-ți talentul organizatoric pe foaie și, înainte să cumpărați biletele de avion/biletele de tren sau să vă organizați pe mașini, prezintă-le planul. Nu umple zilele la maximum, seara să fie timp pentru micile plăceri ale fiecăruia și inclusiv ale tale: o plimbare prin oraș, o sesiune de cumpărături sau savurarea unui vin bun în vreo piață cochetă. Odată avut un plan, în general e acceptat sau nu (și aceia refuză excursia – în teorie) și poți evita o bună parte dintre discuțiile ce pot să apară la destinație.

2 Cel mai comod: apelează la o agenție de turism care vă oferă un program fix și cu care toată lumea să fie de acord. Astfel, scăpați de grija organizării, dar și de „eu azi vreau să merg în altă parte”. Grupul rămâne unit, chiar dacă mai poate fi către cineva care refuză vreo excursie opțională. În plus, mai e ceva în psihologia umană: e mult mai simplu să insiști să schimbi programul întregului grup după toanele personale atunci când e făcut de prieteni decât dacă e organizat de o agenție sau altă persoană pe care nu o cunoști. Eu ador varianta asta pentru că îmi dă ocazia să mă relaxez și eu pe timpul și banii mei, totuși.

Din experiența mea: deși am plecat de mai multe ori în astfel de grupuri: Unele dăți, nu le-am organizat eu, ci doar am mers dacă am fost de acord cu condițiile, grupul și programul. Dar am mai și organizat și am avut al naibii de multe de învățat chiar după primele două, care se întâmplau cu mulți ani în urmă: în 2016, când am plecat cu zece oameni și trei mașini la Balchik și am făcut șapte ore pe drum în loc de patru – și asta pentru că fiecare solicita o oprire peste încă 30 de minute, noroc că la destinație a fost ok! :)) Deși prietenii mei sunt mișto, e greu să mulțumesc a la long pe toată lumea și să mă simt și eu… în vacanță – atunci când îmi doresc asta. Apoi, Milano a ieșit chiar ok (în opt).

d) Și cea mai importantă regulă:

Dacă nu ești ghid de turism sau însoțitor de grup și vrei tu să faci o gașcă mare și să plecați undeva: NU amesteca grupurile (doar dacă plecați prin agenție, cu program fix și tot ce trebuie). Altfel, riscul să fii între ciocan și nicolală mai rău ca înt-un grup extins crește considerabil (da, evident, depinde și de oameni). Acest lucru îți poate afecta experiența de vacanță, oricât ai încerca să ignori. Eu, în viața privată, încă învăț că degeaba mă înțeleg eu minunat și cu X, și cu Y în viață și în călătorii 1-1. Am prieteni cu personalități puternice și de fiecare dată a ieșit cu scântei: discuții în teren, grupulețe parcă aflate în competiție cu cine schimbă planurile mai bine, în care fiecare își scoate în evidență mofturile, tabieturile și, bineînțeles, dintr-o dată nimeni nu mai e dispus să lase de la el nici măcar cea mai banală chestie. Bineînțeles, altfel funcționează lucrurile când sunt ghid și se creează un grup nou, dincolo de prieteniile mele – dar sunt două lucruri complet diferite.

Apoi, am observat că, dacă în grupul deja format am adus o persoană care mă cunoștea doar pe mine, nu s-a simțit bine. Ba chiar a insistat pună accentul pe „mai bine stăteam acasă”, făcându-mă și pe mine să mă simt prost (că eu i-am zis de plecare) și în timp ce toți ceilalți erau extrem de încântați de vacanță și destinație.

Din experiența mea: rar funcționează varianta de unit grupurile pentru mai mult de un weekend când persoanele nu se cunosc între ele și au personalități diferite. Trebuie să fii și un fin psiholog aici și să ghicești dacă felurile lor de a fi și de a călători se potrivesc. Da, e la risc. Pe care ți-l asumi sau nu. 🙂

Atunci când cineva te invită într-un grup deja format:

Chit că te tentează vacanța/destinația, interesează-te cine mai vine. Îi cunoști pe toți? Te poți înțelege cu toată lumea x zile? Te simți confortabil cu relațiile din acel grup? Dacă nu-ți vor plăcea anumiți oameni, ești capabil/ă să gestionezi situația astfel încât să ai o vacanță frumoasă și să nu te afecteze? Răspunsul e la tine. Ține cont că e complet diferit față de un grup care se adună în orb pentru circuitul unei agenții și toată lumea relaționează din același punct de „Salut, eu șunt Ț!”.

În ceea ce mă privește, uneori am acceptat propuneri mai ales când știam persoanele și dacă trip-ul era de două-trei zile, alteori am refuzat invitațiile. Unele pentru că plecările aveau un număr prea mare de zile cu oameni pe care nu-i cunoșteam și fără un plan clar. Una e prin agenție și alta e cu „vedem noi acolo!” – uneori nu e pentru mine acest context. În fine, altădată am refuzat un „eu și cu prietenii ne-am gândit să mergem în Muntenegru, vii și tu?” – doar pentru că aveau nevoie de… șofer și mașină. Haha, știu! :))

Atunci când vrei să pleci și n-ai grup:

Prin asta am trecut eu la început. Adică atunci când prinsesem gustul călătoriilor mai departe de Brașov. Voiam să plec și îmi întrebam timid prietenii apropiați care, cum e și normal, aveau alte priorități decât nebuniile mele, la acea vreme, destul de costisitoare pentru noi, ca studenți.

Așa am început să explorez singură destinații sigure și cu multe de vizitat (printre care New York și Niagara, Sri Lanka și orașe din Europa – astea în city break-uri), dar și prin diverse agenții, iar pe turiști îi cunoșteam în ziua plecării – astfel am făcut turul Indochinei, centrul și sudul Marocului, dar și Cuba. E drept, așa îți poți face noi prieteni de călătorie (cu câțiva am călătorit și după aceste turui, într-o organizare pe cont propriu), dar e adevărat și că astea au fost drumurile în care au ieșit cele mai obositoare discuții. Îmi aduc aminte că, într-una dintre aceste vacanțe, cel ce se ocupa cu excursia opțională a făcut greșeala să ne întrebe (vreo 15 oameni) la ce oră vrem să plecăm în dimineața următoare de la cazare. Nu mi-am imaginat niciodată că se poate discuta o oră și ceva pe tema asta în loc să explorăm superbul sat în care tocmai ajunsesem.

Ce mai recomand sunt și grupurile pe Facebook unde diverși pasionați de călătorie se organizează pentru a împărți costurile. Poți căuta și acolo parteneri de călătorie și nu se supără nimeni dacă ești femeie și scrii că ai vrea să călătorești tot într-un grup de fete – dacă altfel nu te-ai simți safe.

Atunci când ai deja grupul format și auzi „vreau și eu”:

Când cunoști deja persoana/sunteți prieteni, trebuie să-ți răspunzi întâi tu la niște întrebări, apoi să te consulți cu grupul deja format:

• Îi cunoaște pe cei din grup? Persoana care vrea să se alăture s-ar simți bine în acel grup? Cei din grup sunt de acord ca o altă persoană să se alăture, fie că o cunosc sau nu? – nu lua niciodată aceste decizii de capul tău, ci consultă-te întotdeauna cu grupul deja format!
• Dacă rezervările sunt deja făcute, e necesar să le modificați sau să le anulați și să căutați altceva? Ce implică asta, v-ați asuma? Ce faceți dacă ați închiriat deja mașina și sunteți deja patru? – din nou, discută cu grupul deja format.Din experiența mea: aproape întotdeauna (da, au fost puține dăți, că eu sunt reticentă la combinațiile astea), cel/cea care a venit în grupul deja format și cu program deja stabilit – mai ales dacă e un program activ, a venit și cu dorințele proprii: „și eu îmi plătesc vacanța, vreau să văd și *insert ceva la patru ore distanță ce nu mai încape în programul deja agreat*. Și, de aici, o serie de discuții în care faci pe arbitrul, când nici grupul nu e încântat propunerea respectivă, mai ales când „mai mult stăm pe drumuri decât să vizităm efectiv”. Și nici persoana de vine nu vrea să se ducă pe cont propriu unde vrea în timp ce noi vizităm ce ne propusesem deja.

Probabil mulți știm acea persoană care tot insistă până-n pânzele albe cu „ia-mă și pe mine”, chit că pleci până la Brașov. Ce faci?

• Pleci cu un grup pestriț în care toată lumea aduce alți prieteni? Eventual, e o plecare cu un program deja stabilit? Cunoști cât de cât persoana (din experiență: trebuie să te asiguri că aceasta nu confundă vacanța cu un fel de tinder de călătorie, pentru că, trust me, un om de care toată lumea vrea să scape deja din prima zi de vacanță, nu-i a bună!)? Da? Atunci nu trebuie să-ți faci probleme prea mari. Dar, din nou, consultă-te cu grupul.
• Când plecarea e cu jumătatea, între fete/băieți, doar cu prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun, între cupluri, știi deja că nu mai e locul nimănui pe acolo. Deci, fără jenă, spune „nu”. Been there, done that, a ieșit… ciudat, deranjant și, pentru o călătorie faină pentru fiecare, am învățat să nu mai fac asta.

Din experiența mea, trec prin două situații: unii oameni care mă urmăresc pe internet mă văd agenție de turism și insistă, și insistă, și insistă că vor o vacanță de la mine/cu mie ca organizator (hai să și lămurim: deși sunt ghid autorizat, NU, nu sunt agenție, nu am firmă, nu am drept legal de a vinde vacanțe și de a organiza ceva care să includă cazare. Nu fac asta acum. Dacă și când îmi deschid agenție, promit să ajunț!). Apoi, mai sunt cei care „vreau și eu” deși nu prea ne cunoaștem și n-au nicio problemă/jenă la „plec cu fetele”, „plec în familie” sau „plec cu iubi”, tot insistă să fie a cincea roată la căruță, ceea ce mie mi se pare deja de prost gust și spune multe despre felul de a fi a acelei persoane. Ba mai mult, la „plec doar cu fetele” li se pare unora că „e și mai interesantă vacanța” (ajungem la tinderul de care am pomenit mai sus). Iar eu devin așa: ? Hell no! Și te sfătuiesc să te ferești și tu de aceste situații îndoielnice ca să nu-ți compromiți vacanța.

Și da, eu sunt destul de reticentă dacă intră la regula „nu amesteca grupurile”!

Plus niște lecții învățate… și de împărtășit:

• Nu pot călători cu toooooți prietenii, oricât de bine m-aș înțelege cu ei pentru că pur și simplu avem stiluri diferite. Vedem altfel lucrurile. Termenul „vacanță” are definiții diferite în viața fiecăruia. E ok.
• Nu toți oamenii cu care călătoresc îmi sunt prieteni – și uneori aflu asta în situații urâte, neprevăzute, de urgență. Când am nevoie de un suport și ei pleacă la shopping fix atunci. Am învățat să conștientizez și să mă adaptez. Și e ok.
• Ne schimbăm în timp stilurile de călătorie. Să recunoaștem, vacanțele au multă muncă în spate și sunt pe banii și pe timpul fiecăruia dintre noi. Iar, dacă un grup care odată a funcționat bine, acum nu mai merge, nu trebuie să fac pentru nimeni acele compromisuri pe care nu sunt ok să le fac, care nu mă fac să mă simt bine, care știu că îmi fură din experiența mea departe de casă. E fix ca-n viață. Și iar, e ok. 🙂

Foto: pixabay.com