Sunt o fană declarată a road trip-urilor în Balcani și mereu îmi fac timp pentru ele, măcar o dată pe an. Iar acum a venit natural rândul Albaniei, pe care am îmbinat-o cu o revenire în Macedonia. Așa a ieșit o vacanță cu mașina perfectă, despre care o să vă povestesc în două articole separate. În acesta, despre Albania.
Ai ratat prima parte? Nicio problemă, e aici:
Road trip Macedonia: traseu, obiective + sfaturi pentru viitoarea ta vacanță
Tirana (ziua 3)
Imediat ce am trecut granița, am mers șnur către Tirana (oprind doar în două popasuri pe malul albanez al Lacului Ohrid, unde am găsit primele buncăre, scoase în evidență prin picturi colorate și simpatice – aveam să le întâlnim prin toată țara). Ba chiar, din Elbasan, am intrat pe autostradă. Că ne-am întins cam tare la Sveti Naum, unde ne-a plăcut tare mult, am pierdut turul pietonal, așa că ne-am scos obiectivele și l-am făcut singure. Ne-am dat două ore la dispoziție să vedem centrul Tiranei. Dar, atenție, nu centrul vechi, Tirana nu are așa ceva, abia în secolul 17 conturându-se un hammam și o moschee, începutul a ceea ce avea să se dezvolte în secolele următoare. Este un oraș ridicat din nimic, acum vibrant, plin de viață, o treime din populația țării fiind aici.
Sfat: nu-ți pierde calmul în trafic și dă prioritate tuturor. Surprinderea e maaare în giratorii că n-ai prioritate așa cum știi! Dacă ai mașină altă culoare în afară de alb, negru și gri – sau o altă marcă de care ei nu au auzit, gen Kia (ei au doar Mercedes și BMW, uneory Volvo, Lexus și Porche) -, așteaptă-te să se holbeze după tine până intră într-un stâlp!
Vezi această postare pe Instagram
Literally check-in. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Tirana
Am parcat mașina și am vizitat, pe rând:
- Catedrala Catolică a Reînvierii, cel mai mare monument al orașului;
- Piața Centrală, unde am găsit literele alea simpatice. Aici se află Muzeul Băncii, clăriri ale instituțiilor statului, Teatrul și Opera, Palatul Culturii, Moscheea Et’hem Bey (monument cultural aflat momentan în lucrări), dar și Turnul cu Ceas, un loc ideal pentru a urca să vezi o imagine de ansamblu a capitalei albaneze – cu clădiri comuniste și moderne, cu fațade gri sau colorate, cu grădini pe acoperișuri, cu freamăt urban într-o zi mohorâtă.
- Castelul Tiranei sau Fortăreața lui Iustinian – e o cetate de secol XVIII (ridicată pe niște ruine bizantine) din care s-au păstrat zidurile și câteva clădiri. Toată a fost restaurată și dată publicului: în interiorul zidurilor găsești suvenire de artizanat, restaurante tradiționale și pub-uri cu muzică bună.
- Podul Tăbăcarilor – uite că am găsit și ceva chiar și cu aspect vechi! Un pod din piatră ridicat de otomani în secolul al XVIII-lea!
- Piramida din Tirana – construcția uimește ca structură, dar dezamăgește la îngrijire (murdară, geamuri sparte, e folosită ca tobogan…). A fost ridicată pentru a fi muzeu închinat lui Enver Hoxha, la acel timp (1988) lider al Albaniei comuniste. Azi înțeleg că e în proprietatea unei asociații de robotică.
- Universitatea din Tirana și Piața Maria Tereza – fac o imagine frumoasă venind de pe Bulevardul Deshmoret e Kombit.
- Data viitoare o să stăm o oră în plus și vom intra și la Bunk’art Tirana, un muzeu istoric aflat într-un buncăr din centrul orașului.
Durrës (ziua 3)
Păi d-aia ni s-a terminat timpul în Tirana (și totuși, nu-mi pare rău că n-am stat acolo peste noapte, cum a fost o idee inițială), că eram înnebunite să ajungem la Marea Adriatică. Cineva de la recepție ne-a zis că „is very warm” și eu m-am gândit că cine știe ce inversiune termică marină are apa asta și o fi mai caldă ca în august, când am fost în Croația. Vaaai, îți imaginezi ce țeapă mi-am luat? Am stat în cameră nici zece minute, cât să-mi iau costumul de baie pe mine și am alergat pe acea plajă (privată a hotelului căutat zile în șir, haha). Primul val, mi s-au tăiat picioarele. Ok, nu facem baie. Deși cineva înota. 🙂
Sfat: Dacă vrei să vezi și orașul și nu doar plaja, ai Amfiteatru din Durres, Muzeul de Arheologie, Turnul Venețian, Moscheea Fatih și ruinele pieței bizantine. Mai în nord de oraș, dară vrei să faci o drumeție, alege Capul Rodon – cu peisaje superbe asupra mării cristaline și ruinele castelului ridicat la 1460 de Skanderbeg – o figură proeminentă în istoria Albaniei.
Durrës este al doilea cel mai mare oraș al Albaniei, după capitală, iar sudul beneficiază de una dintre cele mai mari și fine plaje din țară: 14 kilometri de nisip auriu, cu o lățime de până la 200 de metri! Ei bine, pe așa plajă, ce faci? Exact! O faleză superbă, luminată, cu păduri, amenajări care mai de care mai instagramabile, cu restaurante unde se mănâncă bine și resorturi de patru și cinci stele, care mai de care mai arătoase, mai albe, mai cu coloane, mai cu spa-uri și piscine.
Unul dintre zecile de locuri în care poți sta:
Și nu sunt disponibile pe Booking sau nu sunt înregistrate deloc! Nu știu dacă e pandemy-related, dar acolo sunt mai puțin de jumătate. Uite, de exemplu, acesta ne-a plăcut foarte mult!
Sfat: E perfect un sejur în răsfățul ăsta!
Vlora (ziua 4)
Sincer, Vlora nu era pe lista noastră de opriri, însă ploua atât de tare, că ne-a picat tot planul de plajă pe care îl aveam pentru ziua aia (un fel de beach hopper). Am reconfigurat traseul, am renunțat mai ales la Hidrovor Beach și ne-am urcat pe drumul expres spre Vlora (bine, asta după ce am mers vreo opt kilometri kilometri pe lângă el, că nu era nicio conexiune pentru urcare… haha, Albania, very funny!
Am trântit mașina fix în centru, la Moscheea Muradie și, ce să vezi, nu doar să s-a oprit ploaia în două minute, ci a ieșit un soare arzător și s-a înseninat ca prin minune! Am vizitat Muzeul de Etnografie (foarte fain, recomand), apoi am merg în micuțul centru istoric al orașului, unde am găsit o stradă pietonală cu fațade colorate, recondiționate. Am stat acolo o vreme, bucurându-ne de soare.
Vezi această postare pe Instagram
Când simți că tot orașul e al tău. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #vlore
Sfat: Stai la o cafea pe strada pietonală, e o atmosferă foarte relaxantă.
Am urcat apoi în Cimitirul Mucenicilor, de unde se vede partea veche a orașului, apoi am continuat să urcăm pe străduțe, admirând plante de kiwi, de avocado, smochine, rodii, dafini, lămâi și portocali, plus alți câțiva arbuști ce nu am aflat nici până azi ce erau. Am ajuns în vârful dealului, la Kuzum Baba, o terasă naturală ce a fost transformată în templu. Astăzi, sus este și un restaurant cu mai multe terase dispuse spre toate unghiurile din care vezi orașul și marea. Superb!
SH8 (ziua 4)
SH8 – staaaai, să nu râzi! – State Highway no 8 – e unul dintre cele mai mișto drumuri pe care le-am făcut până acum. Nu, nu pot compara nici măcar cu Transalpina, că acolo nu pot vedea marea de la un kilometru înălțime.
Reiau ce am scris, de acolo, și pe pagina de Facebook: „SH8 din Albania este considerat unul dintre cele mai spectaculoase drumuri de coastă din Europa. Orice timp pe care îl arată GPS-ul trebuie dublat, deoarece punctele de belvedere nu te lasă să treci fără să oprești măcar puțin ca să admiri frumusețea naturală: infinitul Mării Adriatice se îmbină cu înălțimile aride ale Munților Ceraunieni. Trecătoarea se află află în Parcul Natural Llogara, atinge 1.043 de metri (e uluitor să admiri marea de la +1.000 de metri altitudine) și e menționat chiar și de dangerousroads.org pentru frumusețea sa.
Sfat: Deși are doar 38 de kilometri din Orikum până în Dhermi, să ai suficient combustibil în rezervor, drumul este foarte solicitant pentru mașină, cu înclinație în serpentine de +15-18%. Apoi, coboară cu grijă, sunt multe porțiuni unde drumul se strâmtează chiar în curbă. După ploi, mai găsești pietre pe asfalt. Nu recomand pe ploaie/sub 12 grade la bază, vremea e imprevizibilă – se îmbină clima montană cu vânturile maritime.”
Dhermi (ziua 4)
Din munți am coborât chiar înainte ca un front greu să acopere toate crestele ascuțite. Noroc că au rămas acolo și ne-au lăsat pe noi să ne bucurăm de plajă și de un apus minunat.
(Am avut un tapet cu munți instalat pe plajă: )
Am ajuns pe Plaja Dhermi în stațiunea cu același nume și imediat am ajuns la concluzia că pe acolo trecuse un uragan sau o tornadă recent: umbrele smulse și îngrămădite lângă drum, acoperișuri lipsă, baldachine întoarse cu susu-n jos. Și totuși, cu tot „molozul” de lângă asfalt, marea și-a făcut treaba: curățenie pe plaja întinsă cu pietre albe. Pietrele astea albe făceau apa să fie acel turcoaz ireal, pe care n-am putut să-l prindem exact în fotografii. Am făcut plajă, am testat apa, am așteptat apusul. Doar noi… și niște câini.
Vezi această postare pe Instagram
Soare și pete de turcoaz. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Dhermi
Nu ne-a deranjat prea tare lipsa oamenilor pe acolo până când am mers la cazare. Proprietarul a fost așa de surprins că am apărut, că ne-a rugat să ne întoarcem după ce mâncăm, ca să pregătească (și să dezinfecteze) o cameră. Să mâncăm…alt spectacol. Am găsit un market deschis și acolo, un italian, ne-a spus că mai sunt doar trei restaurante deschise după ce se încheie sezonul… iar cu timpurile astea… în fine, am ajuns să mâncăm pe o terasă cu mafioți italieni, dar fiind și vreo două familii pe acolo chiar pot spune cu mâna pe inimă că a fost safe!
Vezi această postare pe Instagram
Relaxing, beach, sumset, stones and laughts. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Dhermi
Palase (ziua 5)
După o noapte de „aoleu, suntem singure în hotel!”, ne-am dus din nou la turcoazul acela, de data asta pe Plaja Palase, aflată la doar vreo doi-trei kilometri nord de Dhermi. Aprovizionate fiind, am luat și picnicul acolo. Încântător! Dar, ok, hai la primul sit UNESCO al vacanței noastre!
Vezi această postare pe Instagram
Dramatic mornings. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Dhermi
Sfat: Dhermi și Palasë sunt știute ca o stațiuni mici, liniștite (mă rog, nu chiar atât de liniștie ca într-un extrasezon în pandemie), la poalele Munților Ceraunieni. E foarte apreciată pentru plajele de aici, iar turiștii vin special pentru a asculta doar valurile mării și a se conecta cu natura, pentru că peisajele sunt minunate. Dacă vrei distracție și stațiune animată, reorientează-te! Atenție și la intrarea în mare care, inițial, e destul de abruptă și nu se pretează pentru copii.
Butrint (ziua 5)
Parcul Național Butrint este unul dintre cele mai mari, mai importante și mai vechi complexuri arheologice ale Albaniei. E sit UNESCO, Parc Național, Sit Ramsar de Importanță Internațională – toate încercând să însumeze atât bogăția naturală a lagunei sărate străjuite de munții domoli cu jungla ce s-a desfășurat în voie pe acel teritoriu și fauna specifică (păsări sute și reptile de tot felul), dar și valoarea cultural-istorică: după ce a fost o așezare grecească, a devenit unul dintre cele mai frumoase și mai cochete orașe ale Imperiului Roman.
Tocmai mizând pe această importanță și căutare, aici am găsit și cea mai „scumpă” taxă de obiectiv din Albania: 1000 leke (40 de lei). La intrare, primești o hartă și, opțional, un ghid audio care să suplimenteze informațiile scrise deja în fața fiecărui obiectiv. Parcul este foarte bine organizat și întreținut – deși, în funcție de sezon, pânza freatică urcă și inundă ruinele – motiv pentru care faimoasele mozaicuri sunt acoperite cu nisip și descoperite doar din când în când, când condițiile nu ar duce la degradarea lor.
Sfat: Rezervă-ți cel puțin trei ore aici, dacă nu chiar jumătate de zi. Dacă vrei musai să vezi mozaicurile, planifică-ți vacanța în funcție de asta și urmărește-le pagina de Facebook (și activează Translate) pentru a afla aceste perioade.
Parcul Național Butrint înseamnă un traseu circular presărat cu o suită de obiective: Băile Romane, Turnul Venețian, Prytaneion (sediul guvernului grecesc), Templul lui Asclepius, Teatrul, locuințe, școala, Palatul triconc, baptiseriul și Marea Bazilică, Monumentul Nimfelor, Acropola – cu Turnul Venețian și Mausoleul, zidurile cetății și cele mai importante porți. Între toate, găsești și o zonă a meșteșugarilor locului, câțiva oameni care lucrează manual suvenire din lemn, marmură, fier sau ață. Ne-am bucurat tare mult de ceea ce am găsit aici și am stat mai mult decât plănuisem. Iar eu m-am simțit ca în Cambodgia: vegetație dească și ca o junglă, umezeală, ruine ce se întrezăresc printre arbori.
Odată ce ai ieșit din acest complex, poți traversa brațul ce umple laguna cu bacul și ajungi la Castelul Venețian. Te poți întoarce spre Sarandë prin estul parcului. Dar după noi auzeam cum plânge Marea Ionică și plajele alea super-faimoase… 🙂
Ksamil (ziua 5 si 6)
Despre Ksamil s-au scris multe. Eu atât îți spun: după ce am stat 15 minute aici, ne-am dat tot planul peste cap ca să nu stăm doar în noaptea aceea în zonă, ci în încă una! Un nisip alb-bej de San Juan, o culoare de Maldive, un orizont decorat cu insulițe ca-n Caraibe și ceva terase ce aduceau cu tavernele grecești ne-au făcut să credem că am găsit cel mai mișto loc din Albania. Balcani. Europa. Plajă, șezlonguri, soare, baie, (da, Marea Ionică e mult mai caldă), cocktailuri și pește proaspăt. Fără gălăgie. Mmmm, fix pe sufletul meu!
Vezi această postare pe Instagram
Chillaxing at its best. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Ksamil
De cazat, am stat la ceva ce poate fi încadrat cu succes între guest house și resort privat: o vilă așezată pe malul stâncos din nordul Sarandei, cu un view excepțional din cameră, dar și din baie: pe geamul imens vedeam marea și Insula Corfu! Vila are trei terase, fiind construită în trepte ca să se preteze reliefului. Cu o vegetație bogată, cu multe flori (îngrijite de doamna casei, care mai și gătește la comandă excepțional), cobori direct pe mica plajă privată cu umbrele de stuf, o plajă stâncoasă unde muzica valurilor se schimbă – răbufnesc cu putere. Da, #reclamagratis, că ne-a plăcut enorm, ne-am simțit extraordinar și merită. View de la balcon:
Vezi această postare pe Instagram
Sunsets to remember. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Saranda
Sfat: Da, zona asta merită un sejur de șapte zile! Merită să explorezi micile insule, să faci snorkeling și să te răsfeți la prețuri mult mai mici decât cele de pe litoralul românesc.
Sarandë (ziua 6)
Sarandë are un vibe bun și ne-a plăcut să ne plimbăm prin centru și spre port, să coborâm și să urcăm de pe faleză pe strada pietonală într-un zig-zag continuu. Însă orașul are, din punctul meu de vedere, două obiective-reper:
Mănăstirea celor 40 de Sfinți, de secol VI, este un locaș bizantin în ruină. Se păstrează fundațiile, câteva ziduri, arcade și pivnițele. Locul are istorie și legende, dar noi, sincer, am fost acolo pentru priveliștea peste oraș și până spre Corfu. Am tot speram să vedem și „tocul” Italiei, însă am realizat că e cam departe, iar pământul e chiar foarte…rotund! 🙂
Vezi această postare pe Instagram
Windy situation and a monastery in ruins. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #Saranda
Am urcat și la Castelul Lëkurësi, de unde se vede Saranda și Ksamil. Castelul a fost ridicat pe acea colină strategică de Suleiman Magnificul în 1537, când a atacat Insula Corfu. Castelul, o parte în ruină, o alta – refăcută, este azi un restaurant cu o priveliște încântătoare. Recenziile de pe google spun că mâncarea e groaznică, dar – hei !- un suc ambalat n-a omorât pe nimeni!
Blue Eye (ziua 7)
Lăsate noi însene în voia sorții, am început să mai studiem panourile de promovare internă (multe în albaneză, da?) Și atunci am văzut o poză faină cu o apă super albastră. Era cumva în drumul nostru, cu o mică deviere. Ok, hai!
Sfat: nu rata așa ceva! Dar ai grijă cum conduci, dacă garda mașinii tale e una cu asfaltul, mai bine o lași la drumul principal și faci o plimbare pe jos, prin pădure. Drumul nu e lung și nici urcarea nu e cine știe ce!
După un off-road ca la carte de vreo doi kilometri, ne-am văzut în fața unei găuri albastre fără fund din care ieșea o cantitate imensă de apă. N-am mai văzut așa ceva în toate viețile noastre adunate la un loc! 18400 litri pe secundă este debitul de apă termală ce iese cu forță de la peste 50 de metri adâncime (în fine, nimeni nu știe cât de adânc e izvorul, doar până la 50 de metri au putut scafandrii să coboare!). E o rezervație naturală uluitoare, e punctul în care izvorăște Bistrița albaneză. Fiind toamnă și pandemie, eram singurele, iar restaurantul de lângă era cam… închis.
Vezi această postare pe Instagram
Gjirokastër (ziua 7)
Tot din întâmplare, nefiind deloc promovat din păcate, am ajuns în Gjirokastër, un superb orășel UNESCO, ce strălucește prin atmosfera cu care întâmpină orice turist: un castel strașnic, străzi pavate, un bazar colorat ce-ți răpește privirea, acorduri parcă medievale ce se aud dintre străzile strâmte. Eram uimite și deja ne părea rău că nu stăm aici peste noapte (și bine am fi făcut dacă nu am fi avut deja cazarea plătită – greșeală!).
Zidurile cetății sunt datate în secolul al III-lea, clădirile din interior, după secolul al X-lea. Însă, orașul din jurul său s-a dezvoltat abia în secolele XVII-XVIII – aceste case din piatră sunt cele tipice din sudul Albaniei – astfel, e supranumit „Orașul de Piatră”.
Sfat: stai aici măcar o noapte. Bucură-te de preparatele tradiționale de influență grecească! Urcă la castel, intră în casele-muzeu, dar și în moschei!
Am lăsat mașina în parcarea centrală și am plecat direct spre castel, dar nu înainte să trecem (de două ori) prin tunelul pietonal de sub el! Castelul recondiționat este astăzi un loc ce adună trei muzee: cel militar, cel al ocupației comuniste și cel al închisorii. Am văzut tunuri de tot felul, arme – ale albanezilor sau capturate de la nemți – , dar și un avion al SUA. Însă, de la Turnul cu Ceas, a fost cel mai frumos moment: un peisaj spre munți ce ne-a tăiat amândurora răsuflarea!
Vezi această postare pe Instagram
Still surprised. . . . #CoryinAlbania #roadtrip #Albania #gjirokaster
Explorarea noastră a continuat prin orașul vechi, printre case – unele vizitabile (un fel de muzee etnografie). Am ajuns în vechiul bazar, dominat de moscheea de la mijlocul anilor 1700, am intrat în clădirea de pe colț care încă păstrează fântâna orașului (încă are apă în ea), am cumpărat ceramică pictată. Îmi pare rău că a trebuit să plecăm mult mai repede decât ne-am fi dorit ca să mergem la… pomul lăudat.
Berat (ziua 7)
Berat este un oraș-muzeu, aflat în patrimoniul mondial UNESCO și foarte promovat inside and outside. Fortăreața din vârful dealului cuprinde un întreg cartier (Kajala) dintre cele trei ale orașului vechi. Cartierul Mangalem coboară pe deal și este cel care dă supranumele așezării: „Orașul cu o mie de ferestre”. Pe partea cealaltă a râului, găsim cartierul Gorica, legat de celelalte prin podul vechi cu același nume. Orașul nou s-a dezvoltat în amontele văii.
Vezi această postare pe Instagram
Ajunse aici, am rămas puțin îndoite. Orașul avea un aspect mai neîngrijit și nu era nicidecum la fel de animat, colorat, recondiționat și îngrijit ca Gjirokastër. Fără să ne dorim, deja comparam totul. Mai mult, încă de când am ajuns la hotel, ne-a lovit pe amândouă un miros puternic de canalizare. Curând, am constatat că așa mirosea în tot orașul. Nu știm ce se întâmplase, dacă așa e în mod curent sau dacă era o problemă cauzată de ploile torențiale recente…
Cert e că nu ne-am mai simțit așa de bine, deși am încercat să ne revenim afundându-ne pe străduțe, printre casele vechi: dar, surpriză, erau destul de jegărite. Muzeele, închise. Restaurantele – acea câteva deschise – aveau maximum trei feluri de mâncare disponibile în meniu: pizza, paste și orez. Da, din păcate, ultimul oraș albanez din circuitul nostru a fost o dezamăgire. De aceea îți zic:
Sfat: fiind un oraș UNESCO, poate ar fi păcat să-l ratezi. Dar abordează-l cu o oarecare rezervă, nu ca noi două care l-am așteptat (din ceea ce am citit) ca pe marea coroană a Albaniei. Iar, dacă ai de ales dintre cele două pentru cazare, mergi în Gjirokastër!
Sfat 2: NU folosi drumul direct dintre Gjirokastër și Berat, acel SH74. În Albania sunt două tipuri de drumuri: cele pe care poți să circuli (și sunt foarte bune și îngrijite) și cele pe care nu te duci. Deși Google Maps îl vede ca drum, acesta e mai mult o potecă pentru căruțe și poți distruge orice mașină care nu e de off-road (și aici nu mă refer la 4×4 normal, ci la d-alea cu roți de tractor).
Spre casă via Sofia (zilele 8 și 9)
Din Berat, a urmat întoarcerea către casă prin vama Qafë Thanë, unde, ca pe 90% dintre români, ne-au controlat toată mașina de țigări… că așa fac românii la 8 lei pachetul… Prin celelalte vămi am trecut ca prin brânză, cu o singură întrebare la bulgari: avem test PCR negativ efectuat în ultimele 24 de ore? Apoi am lămurit că facem tranzit extins și că părăsim teritoriul Bulgariei înainte de împlinirea a 24 de ore acolo. Am dormit (și mâncat excelent) în Sofia.
Am traversat Macedonia, apoi ne-am oprit în Sofia (zilele 8 și 9). Vama de la Ruse am trecut-o ca prin brânză și fără nicio întrebare.
Vacanța în imagini: în Story
Ce trebuie să știi pentru un roadtrip în Albania:
- plata cu cardul? Se mai poate, dar nu și în zona Sarande! Inclusiv pentru alimentare trebuie să oprești la benzinăriile mari!
- ei folosesc giratoriul…dând prioritate de dreapta. După ce am înjurat de două ori că ni s-a tăiat fața și pe unul care oprise să ne tot invite în giratoriu, ne-am prins!
- conduc haotic. De multe ori, mi-au dat senzația că nici măcar nu au permis.
- nu au taxe de autostradă, nu este nevoie de vignetă. Doar de carte verde valabilă (sau RCA ce nu are indicativul AL tăiat).
- starea drumurilor: în general, chiar bune. Prin orașe am mai găsit gropi. Pe cele naționale, rar – valuri. Drum mai prost am găsit cam pe zece kilometri spre Berat. Atât.
În Balcani, îți mai recomand să pleci cu mașina spre:
- Macedonia – pe care o găsești în primul episod al acestei vacanțe.
- Kosovo – o poveste din natură în National Geographic și traseul complet pe blog.
- Serbia într-o mini-vacanță.
- Bulgaria, cu orașele mele preferate: Plovdiv și Veliko Târnovo
- Și, bineînțeles, Croația, într-un tur continental de la nord la sud
