Cum tot timpul am probleme cu aparatul foto – ba că e prea greu, ba că nu-mi face pozele bine în lumină slabă, ba că se descarcă prea repede – prietenii de la Sony mi-au dat în teste, cât am fost în vacanță, un bridge de ultimă generație.

Eu am mai avut un bridge, de la Nikon, de care am fost destul de mulțumită… da, cel pe care l-am pierdut în taxi. Așa că eram obișnuită deja să lucrez cu un astfel de aparat. Dar nu o să compar acum, că Nikon-ul acela oricum nu se mai găsește pe piață.

Încă un aspect: când plec în vacanță, în general am camera foto pe auto. Fac mii de poze din sute de unghiuri și nu aș avea timp să-l reglez pentru fiecare cadru. Așa că adaptabilitatea la condițiile de lumină și stabilizatorul sunt caracteristici sfinte. Aaa…era să uit de zoom. Nu pot trăi fără un zoom bun în vacanță!

Ce face Sony RX10II?

Cu exemple:

(!) Fotografiile NU sunt editate! Doar le-am redimensionat și am pus watermark-ul.

Poze clare în lumină slabă sau noaptea:

…sau în peșteră:

…sau în muzeu:

iar poza asta este făcută într-o încăpere întunecată, pe care am luminat-o cu lanterna de la telefon… prin geam!

și să nu uităm de lumină slabă + mișcare:

 ….mișcare și în acvariul de la subsol:

are stabilizator de nota 10 – poza asta e făcută cu zoom digital și FĂRĂ TREPIED:

macro minunat:

și așa arată un macro cu zoom:

focusul parcă ar comunica prin telepatie cu tine:

să nu uităm de super-zoom:

calitatea imaginii este excelentă și poți scoate adevărate postere din peisaje!

portret cu focus și blur (tot din auto)

 

 nu are nicio o problemă cu contre-jour, ceea ce mi se pare genial! Da, soarele e în spatele turnului!

 

punem și un plus la contrast!

Ce mi-a plăcut la Sony RX10II:

• se încarcă exact ca un smartphone: la mini-usb. Așa că nu am avut grija lui. L-am încărcat pe drum – în mașină la priza de la brichetă, apoi la bateria externă.

• este un aparat ușor de cărat după tine, oriunde. Chiar și când urci pe munte!

 

• focalizează imediat și face pozele foarte repede, inclusiv în lumină slabă sau lumină foarte puternică.

• funcția burst primește nota 10 pentru rapiditate și claritatea pozelor!

• deși are 20,1 MP, procesează imaginile cu mare viteză. Uite o poză cu mine și cu bondarul!

• bateria m-a ținut pentru aproape 1.000 de poze! Mai exact, au fost 960 și ceva de poze fără flash și cu puține închideri/deschideri de aparat, am preferat să-l las să intre în stand-by decât să-l zăpăcesc la fiecare 5 minute…sau mai des. Mai exact, m-a ținut toată ziua cu Mocănița + Cascada Cailor, despre care o să vă povestesc curând! Cu flash, nu știu cât ține, nu prea l-am utilizat.

Ce nu mi-a plăcut la Sony RX10II:

• mecanismul de panoramare. Ba mai mult, nu ne-am înțeles deloc. Ba îmi spunea că mișc aparatul prea repede, ba că prea încet, în final mă lăsa cu o poză proastă calitativ, de multe ori neterminată.

• Nu am putut sub nicio formă să conectez camera la telefon prin wifi. Sau invers. Nici S4 și nici S5, deci nu e telefonul meu de vină. Se bloca la connecting…

• În fiecare folder nou, denumirea pozelor începea iar de la 1. Și a fost foarte incomod când le-am descărcat pe toate în același folder. Dar asta este o setare pe care trebuie să o cauți și să o schimbi. Ei bine, eu m-am prins numai când le-am descărcat și a trebuit să stau să le redenumesc. Așa că aveți grijă!

• Butonul pentru deschiderea flashului e mic, ascuțit și rezistent. Trebuia să mă chinui ceva până ce nimeream să-l apăs.

 

Toate specificațiile tehnice le găsești pe site-ul Sony.

Toate pozele din articol sunt © Corina Matei în perioada 15- 23 iunie, perioada în care am avut Sony RX10II în teste.