Vrei să mergi în Brazilia pe cont propriu și nu știi de unde să începi cu documentarea? Am fost și eu acolo. După ce ne-am luat zborul, am decis să singura chestie pe care o plănuim dinainte va fi șederea la Iguazu (am fost în sezon, iar zborurile, cazarea și intrările la cascade trebuie achiziționate din timp). În rest, nu am avut niciun plan. Doar o listă de „it would be nice to”, dar vedem în teren. 

Fără cazări rezervate, fără să știm exact cum ajungem dintr-un punct în altul. Fără agenții, fără ghizi. Deși ne-am documentat timp de săptămâni întregi pe internetul larg și din poveștile celor din jur care au fost în Brazilia, tot am rămas surprinși de o serie de aspecte și provocări. 

Așa că ai mai jos tot ce am aflat (și verificat apoi în teren), dar și tot ce am fi vrut să știm înainte să aterizăm în Brazilia.

Drumul

Zborul e foarte lung, indiferent de ce variantă alegi. Noi am ales să zburăm cu Turkish spre Brazilia, cu escală scurtă în Istanbul. Dar sunt vreo 13 ore de zbor din Istanbul în São Paulo. Deasupra deșertului Aricii, indiferent că e zi sau noapte, să știi că este zonă de turbulențe. După ce ai „scăpat” de Africa, ai trecut deja de jumătatea drumului, Oceanul îl traversezi mai repede decât ai crede.

Viza

Potrivit MAE, „Cetăţenii români care doresc să călătorească în Brazilia nu au nevoie de viză de intrare. Perioada legală de şedere este de 90 de zile. Nu este nevoie de viză de tranzit.” Am avut o vamă foarte rapidă, cu mențiunea să merg direct la ofițeri, nu la porțile automate, care nu merg întotdeauna.

Banii în aeroport

Odată ce ai ajuns pe teritoriul Braziliei, prima chestie, instinctiv, o să vrei să faci rost de cash în moneda locală, reali brazilieni. Greșit sub orice formă. Noi am vrut întâi să schimbăm niște dolari. Pe net, cursul pentru 100 USD era 483 de reali. Ne așteptam să ne ofere vreo 450. Doar că ne-au oferit 370 de reali. Și nu am schimbat, ni s-a părut hoție pe față. Apoi, am încercat la ATM-urile din aeroport, niște aparate roșii ce au logo-urile tuturor băncilor (singurele din aeroporturi). Suma maximă pe care o puteam scoate e 100 de reali, cu comision de 25 de reali; rezultă un comision minim de 25%. Nu am scos bani pentru că ne-am dat seama că nu avem nevoie până în oraș.

Oh, și ca să fac lucrurile pe cât de simple posibil, reține că 1 real este egal cu aproximativ 1 leu. Este cel mai simplu așa ca să-ți dai seama de valoarea lucrurilor. Doar la sume mari vezi o diferență mai mare: de exemplu, 500 reali brazilieni = 463 lei românești.

Transferul de la aeroport

De departe, cea mai comodă variantă este Uber. În general, la majoritatea terminalelor de sosiri (indiferent de aeroport în Rio și São Paulo), Uber are zonă special amenajată de pick-up și vei urma indicatoarele spre acel loc. Este mai ieftin decât taxi.

A doua variantă este taxiul clasic, pe care l-am folosit și noi prima oară și ne-am luat țeapă. Am verificat Uber și ne-a dat un tarif de 80 de reali. Cum în fața aeroportului erau muuulte taxiuri, am întrebat cât e până în centru. Ne-a spus că undeva la 40 de reali, dar oricum pune ceasul. Am mușcat-o, iar suma finală a fost 160 de reali. Așa că a fost singura dată când am luat taxi. 

A treia variantă sunt niște „onibus”-uri express turistice (linii speciale de autocar – airport shuttle), foarte la modă în Rio de Janeiro, care costă de la 28 de reali de persoană și care au stații rare, în fiecare cartier. De unde te lasă, ori mergi (mult?) pe jos până la cazare, ori iei Uber. Vine cam la o oră, poate mai mult și pentru ăsta, da, ai nevoie de cash. Se plătește direct la șofer. 

Noi am încercat și varianta cea mai ieftină, cu autobuze orășenești. Dar, și în São Paulo, și în Rio, centrul este destul de prost conectat de aeroporturi, că trebuia să schimbăm vreo 3 de unde eram și până unde trebuia să ajungem. Așa că am rămas tot la Uber (indiferent de sens) de fiecare dată. Doar Santos Dumont Airport (al doilea cel mai mare aeroport din Rio) este conectat direct de centru de câteva autobuze, dar noi nu am avut treabă acolo.

A patra variantă este trenul – descoperit din întâmplare în São Paulo, uitându-ne pe harta de metrou. Îi zice Linha 13-Jade (adică linia verde) și merge spre aeroportul internațional Guarulhos (GRU). NIMENI nu te trimite la acel tren, nici măcar de la biroul de informații turistice – ci doar spre taxi clasic sau shuttle. Problema e că acest tren este la 3 km de Terminalul 3 (dacă ai treabă la Terminalul 1 ai mai mult noroc) și vine, în general, la o oră. Congonhas Airport (São Paulo) și Galeão Airport (Rio) nu au nici ele metrou/tren direct spre centru. 

Cazarea

Indiferent de orașul/zona din Brazilia în care mergi, vei găsi cazare pentru toate buzunarele. chiar de la 30 reali/noapte (hostel slab, departe de centru), iar limita e cerul, mai ales dacă ești în Rio cu ocazia carnavalului. În prima noapte, noi am aterizat super târziu și plănuisem să plecăm devreme să ne plimbăm prin São Paulo, apoi aveam avion intern către Iguazu. Așa că singurele noastre filtre pe booking au fost: centru, +8, baie privată. Am luat o cazare pentru o singură noapte la un preț derizoriu de 17 euro (arăta bine în poze), iar taxiul ne-a lăsat într-o favela, de mi-a fost teamă să cobor din mașină ca să merg 2 metri să intru în hotel – pentru că toată strada era plină de dubioși cu comportament și mai dubios. Am intrat repede, au ieșit afară și taximetristul din mașină, dar și omul de la recepție. La recepție, era scris mare tariful pe oră, haha. :)) N-am râs deloc atunci, că era prea târziu să mai căutăm altceva (era trecut de miezul nopții) și am zis că supraviețuim maximum 6 ore. Camera avea pereții mucegăiți, dușul era peste chiuvetă și WC, dar măcar a fost mult mai curat decât ne imaginam deja de la recepție. Oricum am dezinfectat și noi tot, plecăm super pregătiți din acest punct de vedere. Prosoapele erau în pungi sigilate, iar așternuturile erau curate și miroseau frumos. Culmea, nu erau bed bugs, am dat totul la o parte să verific! De aici, am fost mult mai atenți cu cazările alese, noroc că asta era singura rezervată de dinainte să ajungem. Acum evident că râdem și e o mega scofală că AM STAT într-o favelă, din care am plecat PE JOS de dimineață. :)) O să povestesc mai multe despre ce zone recomand în articolele viitoare, dedicate zonelor pe care le-am vizitat.

Priză și adaptor

Prizele sunt Tip J. Adică se potrivesc perfect ștecărele de încărcătoare de telefon.  Însă, dacă ai un ștecăr rotund, ai nevoie de adaptor. Unele hoteluri îți oferă adaptoare sau au schimbat prizele pentru a se potrivi orice ștecăr. Prizele clasice din perete arată, în general, așa. Dar nu-ți face griji, realmente pe toate drumurile găsești adaptoare. Și sunt foarte ieftine. Noi am dat 5 reali pe unul (pentru laptop).

SIM și internet

Evident, următoarea chestie pe care am vrut-o când am ajuns a fost să avem un minimum de internet pentru Maps, Booking și whatsapp ca să vorbim cu oamenii de unde rezervam cazările. Am verificat opțiunile de e-sim și ni s-au părut nesimțit de scumpe față de prețurile din oraș. Așa că am luat de la chioșcul de ziare, cu doar 15 reali, un SIM de la TIM cu o groază de giga. Dar surpriză, nu l-am putut activa pentru că ne cerea CPF. Am băgat CNP-ul, nope, invalid. Căutăm reprezentanța, nu ne pot ajuta că e un sim pentru localnici și nu oferă SIM pentru turiști. Ne-au trimis la concurență, la VIVO. Am fost la reprezentanța lor dintr-un centru comercial. O urmă fină de date (10 GB) cu 100 reali. Deși aveau POS, au spus că ne pot oferi acest SIM doar cash. (Eu rămân la ideea mea că și acolo ăștia fac turiștii de bani fără rușine.) SIM-ul a fost înregistrat în baza pașaportului, deci, să-l ai la tine!

PS: Toate WIFI-urile sunt codate. Sau nu există.

CPF

CPF (Cadastro de Pessoas Físicas) NU este un CNP. Este un număr de identitate fiscală pe persoană fizică pe care îl au doar localnicii din Brazilia, iar tu poți face rost de el în multe zile (???) de la biroul de imigrări. Nu ne-am interesat de condiții, am renunțat din start la ideea de a pierde atâtea zile pentru câțiva (mai mulți) reali. Dar ne-am mai tot lovit de acest request de CPF: aplicația de taxi locală (pe numele ei 99 – care e mai ieftină ca Uber), îți cere CPF. Ca să iei bilete online la jumătate de preț la show-urile de samba – ai nevoie de CPF (plătești chiar și dublu la intrare). Unele Airbnb-uri și apartamente de pe Booking super bune ca preț sunt iar doar pentru localnici: nu poți face rezervare/check-in fără CPF. And so on. Ca să trăiești, nu trebuie să ai acest cod. Doar că te costă mai mult că nu-l ai.

Taxi, uber, transport public

Taxiurile sunt evitate chiar și de localnici, care recomandă Uber. Spun că măsluiesc aparatele și că îți iau mai mult. Aparent, ca în București, au și ei maimuțele lor. Dar toate au și POS.

Uber: anytime, anywhere. Și, în general, tarifele sunt asemănătoare. Tarifele dinamice apar în situații excepționale – de exemplu, defecțiune la metrou, când prețul a fost x3.

Transportul public este foarte decent. La metroul Rio poți plăti cu cardul de credit/debit contactless: 6 reali la turnichete. La metroul din São Paulo, e mai complicat: mergi la ghișeu și plătești CASH 5 reali/călătoria. La busuri (vezi că trebuie să le faci cu mâna foarte ferm și din drum ca să oprească în stație), au turnichete ca la metrou, ceea ce m-a amuzat. Se urcă doar prin față, se plătește la șofer (4,6 reali/pers) cash, apoi musai trebuie să apeși pe buton înainte să vrei să cobori… altfel mai mergi niște stații. Au o politică de eficientizarea timpului ce presupune să nu mai oprească în stații dacă nimeni nu urcă sau nimeni nu coboară De asemenea, am observat că orele busurilor pe stații, pe Maps, sunt foarte exacte, diferența fiind de -/+2 minute, cât un semafor.

Bicicletele Uber: o modalitate superbă de a te plimba mai ales prin Rio sunt bicicletele portocalii de la Uber. Și există piste de biciclete în tot orașul, late și făcute cu cap! Cu multe-multe puncte în care le găsești, le iei direct din aplicație. Costă 5,9 reali deblocarea + 15 minute, apoi se adaugă 0,5 reali/minut. Le iei și le lași de la rastelurile special dedicate. Există și în São Paulo, doar că nu ai atât de multe piste de biciclete.

Limba

Español? Não. English? Não. Sunt foarte puțini oameni de care vei da și vor vorbi o altă limbă decât a lor. Inclusiv la hoteluri, la ghișeele de informații turistice, la restaurantele din zonele turistice – ceea ce mi se pare puțin restrictiv. Cumva, noi ne-am mai descurcat în spaniolă – care vor să înțeleagă, înțeleg, dar îți vor răspunde tot în portugheza braziliană, care este foarte diferită de portugheza din Portugalia – pe care eu, în mare parte, o înțeleg. Aici nu înțelegeam mare lucru. Noroc că ne-am descarcat translate-ul în portugheză, că altfel n-avem nicio șansă. Nicăieri! Și l-am folosit așa la fiecare interacțiune.

PS: portugheza din Brazilia este (și sună  – pentru că au altfel accentul) diferită față de portugheza vorbită în Portugalia. Deși, în Portugalia, localnicii mi-au putut înțelege spaniola, iar eu le-am înțeles cât de cât portugheza, în Brazilia a fost cu totul diferit: nimeni înțelegea nimic.

Distanțele

Nu te lua ochiometric după harta 2D, o să te fure mai tare ca hoții din favele. Brazilia e IMENSĂ. E atât de mare că orice distanță te minte rău pe hartă, orice drum ce crezi că-l poți face cu mașina în 3-4 ore e, de fapt, la 15-20 de ore depărtare… sau la o distanță de aprox 2h cu avionul. Nu știu dacă îți spune multe această informație, dar e singura țară din lume traversată atât de linia ecuatorului, cât și de un tropic – cel al Capriconului! Distanța dintre Rio de Janeiro și Iguacu, care pe hartă pare mizilic, e distanța DUBLĂ dintre Timișoara – Tulcea – sau 19h de condus fără trafic. Din São Paulo în minunatul Recife sunt peste 2600 km (sau 36 de ore de condus fără trafic). Iar până în Lençóis Maranhenses sunt peste 3000 de km și peste 42 de ore de condus fără trafic. Iar São Paulo – Manus înseamnă 4000 km și peste 55 de ore de condus. Așa că verifică cu grijă fiecare distanță, pune un timp extra pentru că multe drumuri sunt super proaste și apoi decizi cum ajungi – cum merită și cum nu.

Rent a car

Dacă vrei să închiriezi o mașină (noi nu am mai făcut asta după ce ne-am documentat și după ce am pus pe Maps distanțele), e bine să știi că în orașele mari este super greu să găsești loc de parcare, că e poliție peste tot (nu merge ca la noi să o lași 10 minute pe avarii), că tarifele la parcări încep de la 10 reali pe oră și ajung chiar și la 25 reali/oră, și că se conduce destul de haotic față de Europa, dar mai ok decât în Istanbul (ca să poziționez jungla traficului în niște concepte cât de cât cunoscute). Au puține drumuri express și autostrăzi prin țară (care se plătesc la porțile de taxare cash sau card – mai multe info și prețuri aici), chiar dacă infrastructura în orașele mai e beton – și la propriu, și la figurat. Also, cazările care îți oferă parcare sunt ori foarte scumpe (sau plătești separat parcarea hotelului), ori sunt departe de centrul orașului.

Zboruri interne

Aici ajungem la un subiect interesant: monopolul companiilor aeriene de linie din America de Sud. După ce am verificat toate variantele de rent a car și busuri de noapte, am ajuns la concluzia că cel mai comod la cât de puțin stăm (17 zile este infim pentru Brazilia) e să luăm avion din São Paulo către Iguazú, apoi din Iguazú către Rio de Janeiro. Dar nu lăsa achiziția biletului de avion last minute, că are potențial să devină mai scump decât zborul România – Brazilia și nu e glumă. Noi am ales GOL în detrimentul LATAM – singurele variante fără escală pe rutele alese (preț vs orar de zbor vs politică de bagaje + că nu voiam să punem rucsacii la cală) și am luat biletul cu 4 luni înainte de data decolării.

Autocarele între orașe

Am fost surprinși să vedem că autocarele ce leagă orașele sunt noi, curate și foarte confortabile. Multe curse de peste 4 ore se laudă cu scaune semi-pat (mult spațiu le picioare, se lasă mult pe spate și mai au o platformă înclinată pe care să-ți întinzi picioarele: stai ca la dentist, deci nu te poți plânge! A, și au toaletă funcțională! Am ajuns la concluzia că aceste autocare sunt o foarte bună opțiune pentru călătorii de noapte. Sunt multe companii prezente, printre care și Flixbus. Site-urile pe care noi le-am folosit să căutăm cursele de autobuz între orașe sunt checkmybus și busbud. 

O altă opțiune pentru orele la care nu există autocare (că uneori au niște ore de te ia amețeala) rămâne BlablaCar.

Sezonul

Bine, tot internetul îți va spune că sezonul pentru a vizita Brazilia e decembrie-martie, adică vara din America de Sud și, totodată, sezonul carnavalului care depășește datele oficiale (petrecerea neoficială începe din ianuarie și se termină prin martie). Dar nimeni nu-ți mai spune că perioada asta se suprapune cu musonul – în general, caracterizat prin vreme bună în prima parte a zilei și ploi torențiale spre seară. Doar că trăim o schimbare climatică globală, iar noi am prins coduri roșii de ploaie și zile în care a plouat torențial non-stop. Sezonul uscat, „iarna”, e în perioada mai – octombrie, când temperaturile maxime scad cu vreo 5 grade Celsius (adică noaptea vei avea o medie de 19 grade C, ziua vei avea 30).

Încă ceva: în perioada musonului, să ai mereu pelerina de ploaie  la tine, indiferent ce îți apare pe vremea pe ore pe internet, din surse oficiale ori ba, nimic nu se potrivește! Dacă e un norișor pe cer și va trece pe deasupra ta, sigur din el o să plouă și la 3 străzi distanță va fi soare! Eu tot am râs să vremea e mai schimbătoare ca la Londra.

Totodată, ține cont că în partea asta a lumii norii care vin dinspre Atlantic sunt foarte joși și vor sta mereu peste Corcovado, Pão de Açúcar și celelalte stânci mai înalte din Rio.

Bonus: indiferent de când mergi, soarele este foarte puternic. La noi nu prea a făcut față SPF 50 aplicat în strat sănătos și regulat. Însă la „Drogerias-Farmais” – acele farmacii de cosmetice imense și deschise non-stop, găsești SPF 60 sau 70.

Fusul orar

Deși ai o diferență de cinci ore în minus, când zbori spre vest, și mai ales dacă ai norocul să ai zbor de zi (noi am decolat la 10:00 din București și am aterizat la 23:00 ora Braziliei), jet lag-ul va fi aproape insesizabil. Ține cont doar că soarele răsare prea devreme (05:30) și apune la fel de devreme (18:30). Noi ne-am pliat mai mult pe lumina zilei decât pe oră în sine, ca să profităm de cât mai mult soare.

Siguranța în general

În Brazilia, nu e chiaaaar atât de rău pe cât se spune, dar e bine că se spune așa ca să fii mereu în gardă. Și să acționezi preventiv. Și să nu fii amețit. Și să nu fii (scuze) prost. Nu îți pune nimeni cuțitul la gât în centrele orașelor, în mijlocul zilei, ca să te jefuiască (nu știu cum ar fi să mergi singur prin favele, nu am încercat). Atât timp cât nu-ți etalezi bijuteriile de aur și nu-ți lași portofelul/telefonul nesupravegheat sau neglijent pe colțul mesei la taverna de pe trotuar, ești safe. Totodată, pe plajele turistice, e bine să nu intrați toți în apă și să lăsați gențile nesupravegheate, așa că faceți baie pe rând. Oricând vei fi aerian sau neglijent, lucrurile îți vor dispărea fin, ok? Ține-ți telefonul de gât pe sub tricou, lasă portofelul la cazare și ține-ți în buzunar maximum 100 reali, bani în care nu stă vacanța ta. Mergi în aglomerație cu rucsacul ținut în față. Și efectiv nu ține nimic de valoare la vedere – așa nu devi o țintă interesantă.

În ceea ce privește bijuteriile, știu povești de la prieteni cum au fost rupte lanțuri de aur de la gâturile turiștilor stând la semafor, hoțul fiind pe bicicletă. Sau cum s-au furat camere DSLR lăsate sub masă, la masă. 

Ideea nu e să te panichezi, ci să-ți iei măsuri de siguranță de bun simț într-o țară cu mulți oameni săraci. Noi, de exemplu, ne-am luat de pe AliExpress șnururi speciale ca să ne ținem telefonul de gât, cât să nu fie sustras finuț din buzunarul blugilor. Cardul de Revolut l-am ascuns în pachetul de șervețele și așa plăteam la magazine, toate casierițele zâmbeau și spuneau „boa idea!”.

Pe de altă parte, în multe zone turistice și rezidențiale din Rio și SP am văzut poliție. Și nu pe ici-pe colo, ci în fiecare intersecție. Mașinile de poliție au puncte de supraveghere atît de dese, că mai degrabă mergi în prima intersecție decât să suni la urgențe. Și, apropo de asta, notează cu pixul permanent în palmă, dar mai bine să fie direct în memorie:

192 Ambulanța
193 Pompierii
190 Poliția Militară
194 Poliția Federală

Bonus: Apocalipsa zombie

Apoi, mai este un fenomen, pe care eu l-am numit din prima seară „apocalipsa zombie” – pentru că efectiv așa arată. Sunt extrem de mulți oameni ai străzii (nicăieri în lume nu am văzut atâția) – iar ăștia sunt beți, drogați. La lăsarea serii, se trezesc; și atunci e cel mai rău, senzația de nesiguranță pe străzi o ai inclusiv în centru. Vin la tine să cerșească sau să-ți vândă gume, mentosane și țigări la bucată. Când pleci de la cină, e cel mai comod să iei uber până în fața cazării. Nu par agresivi, oricum se clatină din temelii și i-ai pune la pământ fără efort dacă e nevoie să te aperi, dar e foarte inconfortabil. 

Pute a boschetăreală, e jeg pe străzi. Și în Rio, dar e mai rău în São Paulo. Dacă vrei vacanța aia perfectă de 5 stele, lux, sclipici și paradis, n-ai ce căuta aici. 

Carduri

Revolut (indiferent dacă e VISA sau Mastercard) este 99% acceptat în Brazilia, însă la ei este invers cu sensurile de debit și credit față de Europa. Așa că atunci când te întreabă dacă „debito o credito”, să spui mereu „credito”, că altfel tranzacția va fi refuzată și nu o să știi de ce nu merge… păi d-aia, că face selecția greșită pe aparatul de POS. Debitul tău este „credito” al lor.

Apoi, în Brazilia, 95% din plăți le poți face cu cardul. 

Banii cash, în general

Ai nevoie de foarte puțini bani cash în Brazilia. Am avut nevoie doar pentru cartela SIM (unde eu încă am dubii, cum povesteam mai sus), pentru autobuze (nu ne-am complicat cu carduri de călătorie și nu recomand să te complici nici tu) și pentru intrările în cluburile de samba. În rest, și ultimul vânzător de porumb fiert de pe plajă are POS. Apoi, îți recomand să scoți bani de pe Revolut de la Bradesco – singura bancă cu comision 0 pentru Revolut decât să tot cauți birouri de exchange ok ca să schimbi bani. La exchange-urile din aeroport și din zonele turistice, cursurile sunt jenant de proaste. Dar, dacă vrei să mergi cu cash, să ai dolari, nu euro (îți dau același număr de reali pentru fiecare, deci ieși în avantaj la USD).

Am întâlnit unele situații în care, la plata cu cardul, am avut un comision extra de 10%. Sunt puține, dar există.

De asemenea, există situații în care se acceptă plata cash în USD – noi așa am plătit parapanta la un club autorizat. Conversia s-a făcut la cursul internațional al zilei, fără comision. Cât a zis și Google, atât ni s-a cerut în USD.

Valuri și maree

Am prins mereu e steag roșu pe plajele expuse ale Atlanticului din afara golfurilor. Bineînțeles, Brazilia este și paradisul surferilor – adică poți lua lecții aici dacă îl ai pe listă. Ține cont că ai parte de curenți marini extrem de puternici, chiar și la mal, de valuri ce se izbesc unele de altele perpendicular cu plaja – ceea ce face orice scăldare neglijentă destul de periculoasă, de zone în care, dacă mergi nici doi metri în apă deja nu mai atingi fundul oceanului; și nici nu ai salvamari, trebuie doar să înțelegi ce înseamnă un steag roșu.

Altceva la care trebuie să fii cu băgare de seamă: mareea. La low tide, ai cele mai fine și întinse plaje pe care le-ai văzut vreodată, în special pe insule (Ilha Grande, în cazul nostru). La high tide, plajele rămân niște fâșii timide de nisip, unde se înghesuie prosop lângă prosop. Pentru că diferența de nivel este destul de mare în anumite perioade ale lunii – chiar până la 3 metri (verifică aici), îți sugerez să nu adormi pe cine știe ce stâncă aflată la X kilometri de mal, în apă, doar pentru că ai ajuns până acolo având apa până la brâu. 

Tot ce mușcă și înțeapă + vaccinuri

Să știi că în Brazilia, totul te mușcă: de la țânțari (în fine, pe ăștia îi mai ții departe cu repelent – noi am avut Autan Tropical și a făcut față excelent. Dar doar pe ăștia.), muște clasice, musculițe negre și verzi, sandflies și alte zburătoare de nisip, furnici mici și mari, furnici cu aripi, mini-gândăcei, păianjeni, gărgărițe. Cred că doar fluturii te iartă aici, dar nu bag mâna-n foc. Nici în Africa n-a fost chiar așa de provocator!

Ne-au pișcat niște muște, dați cu repelent fiind, de ne-a dat sângele. Pe mine m-a mai pișcat un gândăcel negru de mi-a amorțit mare parte din pielea de pe tibie pentru vreo 10 minute; nu mi-a rămas semn și nu m-a făcut să mă scarpin după. Dar tot a fost inconfortabil. Altceva, naiba știe ce, mi-a făcut pe picior, în jurul mușcăturii, ca o vânătaie, de zici că m-am împiedicat de un colț de masă. T, pe glezne, zici că avea pojar din cauza traseelor prin junglă și a furnicilor de pe plajă (a stat la umbră, pe o stâncă, să bea o bere).

Apoi, animăluțele alea mici și pufoase, coati și mico „are not pets” – cum scrie pe toate panourile informative. Sunt pufoase, simpatice și cu ochii mari la cerșit până te mușcă (sunt totuși sălbatice și… cam nebune) și TREBUIE să mergi la spital pentru antirabic. Așa că NU pune mâna pe ele. NU le hrăni. NU te apropia cu fața de ele pentru cine știe ce selfie! Au rabie multe dintre ele!!!

Mai trebuie să menționez aici că, atunci când ești pe traseele din junglă, trebuie să fii atent la șerpii veninoși – sunt rari, dar există, iar o pereche de bocanci înalți sunt ok. De crocodili nu mai zic, că pe ăia îi vezi de la mare distanță, nu te iau prin surprindere. :))

Niciun vaccin nu este obligatoriu (certificat de vaccinare) atunci când călătorești în această zonă a Braziliei, dar sunt recomandate mai multe de CDC – vezi aici și aici. Că mă tot întrebați: noi nu ne-am vaccinat având în vedere că am considerat (!!! părere subiectivă – NU te lua după  noi!!!) că incidența bolilor grave transmise de țânțari este minimă pe zona pe care am vizitat-o – însă, din nou, NU recomandăm să faci ca noi, sunt totuși niște riscuri acolo (iar pe noi ne-a ciupit tot insectarul, excepție țânțarii pentru că a ținut bine Autan Tropical aplicat la 3-4 ore); iar eu nu sunt medic să-ți dau sfaturi din acest punct de vedere. Dacă plănuiești să mergi în nord/Amazon – unde riscul bolilor tropicale crește considerabil, te roooog vorbește cu un medic de la infecțioase și ia cea mai bună decizie alături de el, pentru că sunt multe dubioșenii de virusuri care circulă pe acolo (și pentru care poți face vaccin și/sau prevenție).

Apa potabilă

NU bea apă de la robinet în Brazilia – asta este recomandarea oficială pe care am citit-o pe multe site-uri de călătorii. Deși apa, în teorie, pleacă potabilă în orașele mari, infrastructura conductelor este veche și foarte slab întreținută (ca la București) și, de aceea, este mai sigur să nu o bei – în special pentru că apa adună anumite bacterii cu care tu, european, nu ești obișnuit. Și pot să spun că apa de la robinet din São Paulo are un miros groaznic de clor cu ceva altă chimicală. Nici îl Ilha Grande nu am băut apă de la robinet, oricum nu am găsit vreo informație oficială despre potabilitatea apei. Însă, cum a plouat mult, apa era maronie de la noroi.

De asemenea, învață să nu cumperi apa de la gheretele de pe stradă (chioșcuri de ziare, vânzători ambulanți etc) pentru că o vei găsi la un preț triplu – chiar și 6 reali o apă mică. Ia-ți mereu apă de la market.

Gastronomia

pe (foarte) scurt

Ce să mănânci:

• Pe noi ne-a cucerit tapioca frango (adică pui) cream cheese (arată și se face așa). Tapioca se face din Cassava, o plantă rădăcinoasă tipică Americii de Sud, din tuberculii căreia se prepară făina ce devine acea lipie albă și mărgelată, baza tapioca.
• Mai sunt acele „pasteis” – pateuri umplute cu de toate, dulci și sărate (leșină de poftă aici).
• Am dezvoltat o slăbiciune pentru palitos de queijo com salsa – un fel de mozzarella sticks, dar mult mai gustoase. De fapt, încearcă cât mai multe tipuri de brânză, e delicioasă!
• Am adorat Picanha (capacul chiulotei ca localizare) – e vita gătită delicios, în stil brazilian.
• Eu am descoperit Moqueca, un dish cu creveți gătiți în ulei de palmier și lapte de cocos. Vine servită cu legume și orez. Curcubeu pe cerul gurii!
• Am aflat de Farofa, un side dish făcut dintr-un arbust. Are un gust pregnant, merge mai ales cu pui – deși îți aduc farofa și fasole în sos cam la orice comanzi.
• Pão de queijo – sunt mici pâini cu brânză. Un fel de fornetti cu cașcaval, dar mult mai pufoase și gustoase.
• Coxinha – e un snak prăjit cu pui și brânză .
• Brigadeiro – un desert delicios, făcut din unt, pudră de cacao și lapte condensat. Plănuiesc să încerc rețeta de la Jamila, că știu că iese. 🙂
• Dulce de leche – oriunde, oricând! Ce dor mi-a fost!
• Açaí – e un fel de înghețată-sorbet la baza căruia stau fructele palmierului cu același nume. Poți adăuga alte fructele, semințele, bucățile de ciocolată sau bomboanele la care te-ai gândit vreodată! Arată cam așa.
• Guarana – e un fruct cu gust dulce și bun. Găsești o serie de sucuri de guarana, așa cum e la noi Fanta. 
• Churrascaria = Brazilian barbecue

Ce să bei:

• Caipirinha – e drept, inițial am detestat-o, am comparat-o cu o țuică din trestie de zahăr cu zahăr și lime. Dar I know is just me. M-am bucurat că au varianta și pentru oamenii care nu sunt fain tărie, așa, ca mine. Îi zice caipiroska, pe care o fac cu vodcă! Pe parcurs, am început să mă obișnuiesc cu ea, mai ales când am găsit-o delicat balansată cu sucul de lime. Alteori, simțeam doar țuica, beah!
• Am gustat și ne-a plăcut Cachaça pitanga, un fel de lichior local. Am asociat-o (dar la 5 generații distanță) cu caisata noastră, dar e mult mai aromată. 
• Berea locală e chiar bună și tot am experimentat. Au și ei un altfel de Skol de Brazilia (e mai bună decât cea românească), dar și Antarctice, Bohemia sau Brahma – foarte bune la draft. Am mai luat și SulAmericana, dar ni s-a părut foarte dulce pentru o bere. Uite aici un ghid al berilor braziliene. PS: „Chopp” înseamnă bere la draft.
• Deși Brazilia este printre producătorii de cafea de top, noi am ajuns la concluzia că totuși nu știu să o prepare. Cafeaua nu ne-a dat pe spate, poate și așteptarea noastră, de a găsi cafea excelentă pe toate drumurile, a fost foarte mare. Sau am devenit noi mai fițoși. Recomandarea mea e să nu p bei din prima, toată e servită opărită, chiar și în cele mai fancy locuri! Iar Cappuccino nu e chiar cum îl știi, e făcut cu sos de ciocolată, în locurile de top (ca lanțul Cheirin Bão – singurul pe care îl recomandăm din tot ce am testat) e preparat cu Nutella – iar asta mie mi-a plăcut maxim!

Bacșișuri

Asta cred e cea mai simplă parte din toată vacanța. În 99% din cazuri, service-ul de 10 sau 15% (în funcție de local) a fost inclus direct pe notă. Dacă vrei să lași mai mult, nu poți lăsa cu cardul, ci doar cash.

Shopping

În centrul din Rio, în bazarul ăla haotic, 90% din chestiile de la vânzare jur că par chinezării. Nu am stat să sap. Dar am adorat metrajele de materiale sclipitoare, de dinainte de carnaval. Nu găsești cine știe ce haine (doar accesorii basic), fiecare își face propriile creații pentru marele eveniment din februarie. În mall-uri, nu m-a atras nimic în mod deosebit. Nu mi s-a părut nimic special față de ce găsim și la noi. Șlapi. Doamneee, cultura șlapilor. Pentru Rio, am primit o recomandare, dar nu am apucat să ajung. Însă, poate, reușești tu: Shopping da Gávea – unde înțeleg că au și magazine cu produse de artizanat locale. Deci este o opțiune ideală dacă vrei (și ai loc în bagaj) să iei suvenire calitative de tot felul.

Și centrul din São Paulo arată ca un bazar imens. Am avut un mic feeling de străduțele Istanbulului, doar că aici au trecut la un alt nivel: își strigă promoțiile la microfon. Nici aici nu am găsit ceva cumpărabil, fiind dedicate mai mult localnicilor: electronice și electrocasnice, bricolaj, metraje, vopsea etc.

Băile braziliene

Nu știu dacă în toată Brazilia, dar în São Paulo-Rio și Iguacu, nu arunci hârtie igienică în WC. În general, cam peste tot îți scrie mare. Și nu arunca, cică se înfundă imediat; vasele de toaletă sunt mai ciudate ca formă și o să observi asta din prima. 

Informație de interes pentru fete: toate, dar toate băile (chit că am stat la hoteluri, în apartamente, în vile sau guesthouses) au dușuri-ploaie, cu niște aparate de tip instant (gen Delimano), cu 2 sau 3 trepte de temperatură (doar într-o singură cazare la hotel 4* am avut robineți apă caldă – apă rece. Adică temperatura ideală pentru fiecare e cam greu de atins. 

Și încă ceva: noi nu am găsit gel de duș. Nici lăsat la hoteluri (doar „săpun de corp” și șampon), nici în markets, nici în acele magazine de cosmetice-farmacii. Dar am găsit în schimb muuulte săpunuri de corp foarte fine și hidratante. Deci, dacă nu poți supraviețui cu săpunuri, să îți pui mai mult gel de duș în bagaj.

Cluburi de samba și taxa artistică 

Accesul în cluburile de samba din Brazilia se face, în general, în baza unei taxe de acces. Tot în general, ea se plătește cash. Înainte să te duci țintit la vreun club de renume, intră pe pagina acelui local și vezi cine cântă/ce spectacol e în acea seară. Nu totul e 100% samba, mai sunt și balade-lălăieli de boceală când tu vrei să mergi la dans și distracție! 

Apoi, dacă nu ai taxă de intrare, înseamnă că pe nota de plată va apărea o „taxa artistică”. Chestia e că undeva mai mult de 70% din localuri nu îți spun asta când intri. Să nu înțelegi greșit, cei care cântă live trebuie plătiți și merită asta, dar eu aș vrea să știu de la început cât e de masă/persoană, nu la final, direct pe nota de plată. Fiecare local își stabilește propriile reguli – am plătit de la 5 reali/masă până la 50 de reali/persoană. Și să te trezești cu 100 reali extra pe notă nu e drăgu’. 

Concluzia: Tot timpul să întrebi CÂT E TAXA ARTISTICĂ atunci când intri într-un local cu muzică live și nu ai intrare.

Fotbal

Fotbalul e religia națională în Brazilia. Sunt super fani și pasionați, așa cum n-am mai văzut nicăieri. Nu vorbi despre echipa cartierului advers, Botafogo, când ești în Flamengo – și tot așa. Mai fac unii turiști aroganțe și vin pe aici în tricou cu Messi, poate le plac privirile alea. 

Ceea ce m-a șocat a fost nu că la TV-uri la restaurante e non-stop câte un meci, ci că sunt în reluare. Dar asta nu-i tot. La acel gol în reluare, lumea sare în sus de bucurie sau îi huiduie pe ceilalți.

Și, cum a spus ghidul de la Maracana, fără „chi-chi-chi-le-le-le” pe aici (context pentru non-football fans aici) și fără remarci pozitive despre Uruguay (context pentru non-football fans: Brazilia a pierdut în fața Uruguayului Mondialul din 1950 – meciul cu cei mai mulți spectatori, un record ALL-TIME de aproximativ 200.000 fani în picioare – stadionul nu avea scaune atunci) sau despre Argentina (context pentru non-football fans: Brazilia a pierdut în fața Argentinei Copa America în 2021), că s-ar putea ca cineva să mârâie la tine. :))

Cozi

ATENȚIE! Dincolo de fotbal, pe locul doi la sport național în Brazilia sunt cozile.

Au un cult groaznic pentru cozi, în timp ce angajații care ar trebui să fie Speedy Gonzales… abia se mișcă: de la supermarket, automate de la metrou și până la security check în aeroport, de pierde lumea avioanele.  Aici am aflat, pe viu, cultura africană: pole-pole (încet-încet, e o zicală des întâlnită în swahili, dar și un stil de viață)! Asta vreau, de fapt, să îți spun aici: mergi din timp unde ai de mers ca să eviți surprizele. Nu lăsa nimic last minute!

Arhitectura colonială 

În Orașele mari din Brazilia, clădirile vechi sunt ascunse printre turnurile de beton și sticlă. Uită-te cu atenție: arhitectura colonială (sec 16-sec 19), colorată și plină de detalii este superbă! 

Dacă mergi în Brazilia special pentru arhitectura colonială, axează-te pe orașele ce sunt în patrimoniul UNESCO pentru această caracteristică, precum: Ouro Preto, Diamantina, Salvador, São Luís do Maranhão, Olinda, Goiás Velho, São Cristóvão. Mai ai și alte centrele istorice care, deși nu au fost (încă) recunoscute ca situri ale Patrimoniului Mondial, au monumente superbe din acea perioadă: Recife, Rio de Janeiro și Mariana.

Cât e halatul?

Contrar a ceea ce cred mulți, Brazilia nu e ieftină deloc, mai ales pentru turiști. Nu înțeleg de ce am tot citit și auzit comparații cu Asia de Sud-Est – nici pe departe! Apoi, sunt multe chestii cu prețuri separate pt turiști vs. localnici (vezi CPF).

O cazare decentă nu este sub 250-300 reali în sezonul turistic (în timpul carnavalului, prețurile astea bubuie ca Uberul în București când plouă sau ninge: x2-x3), iar o masă bună și completă la restaurant nu scade sub 200 reali/cuplu. Intrările la obiectivele turistice sunt ca în Europa – 50-70-100 reali, iar activitățile turistice te jecmănesc de-a dreptul și de multe ori nejustificat, chiar și până la 300 reali/persoană – o să povestesc mai multe în materialul despre Rio. E complicat să stai în bugetul plănuit de acasă (ăla de Asia, haha, not!), mai ales când nu ai cum să ai toate informațiile de dinainte, când Brazilia nu este o destinație neapărat în trend pentru călătorii pe cont propriu. Noi am zis, mai în glumă, mai în serios, să mai adaugi spre 50% la bugetul basic plănuit și atunci ești mai mult decât acoperit din punct de vedere financiar. Noi, cu zborul de Brazilia tur-retur (prins la promoție), cazări foarte bune și în zone excelente (mai puțin prima noapte, de atunci ne-am învățat minte), asigurări medicale (plus de sporturi extreme), distracții, seri de samba, caipirinhas și chopps, mese de tot felul (de la restaurante fancy la street food + că nu ne-am gătit niciodată la cazare), obiective, parapante, zboruri interne, zeci și zeci de Uber-uri peste tot, am ajuns să cheltuim în total 2150 de euro de persoană pentru 2 săptămâni și jumătate de hoinăreală în 4 destinații braziliene (São Paulo, Foz do Iguacu, Rio de Janeiro, Ilha Grande) plus o zi în Puerto Iguazu din Argentina. E drept, nu este o sumă deloc mare pentru capătul lumii, în condițiile în care ne-am făcut toate poftele: Nu aș compara cu prețurile existente pe piață la agenții pentru că ce am făcut noi e cu totul altă experiență – noi am vrut să fim acolo cu totul, să ne construim traseul din aproape în aproape, să ne descurcăm pe loc și răspundem singuri la orice provocare. Trebuie, de asemenea, să menționez și că nu am făcut shopping având statutul de backpackeri cu limită de 8 kg/rucsac. Ne-am luat brichete, magneți și cercei pentru colecțiile noastre – da, incluse în totalul de mai sus. Făcusem calculul inițial pe la 1700-1800 euro/persoană, dar întotdeauna când plecăm pe cont propriu avem un buget de urgență destul de acoperitor – nu știi niciodată ce se poate întâmpla și nu ai pe nimeni să te salveze (până-ți răspund cei de la asigurare, haha) – în afară de contul personal.

PS: TOATE prețurile și conversiile menționate sunt valabile în ianuarie-februarie 2024.

PPS: Vor urma articole dedicate pentru Cascadele Iguazú, Rio de Janeiro, Ilha Grande și São Paulo în care să povestesc mai multe, astfel încât să-ți fac plănuirea circuitului acolo mai simplă, dar să-ți dau și soluții la provocările (și țepele) pe care le poți întâlni în teren.

Citește și:

Brazilia în 104 lucruri descoperite cu rucsacul în spate