Prin ochi de turist, Zanzibar va fi mereu o perlă exotică înconjurată de ape azurii, nisip ca făina, palmieri înalți și animale exotice. Prin ceilalți ochi, de călător ce caută cunoaștere și experiențe, Zanzibar are și acea parte a lumii a treia, în care sătenii trăiesc de pe o zi pe alta fără niciun ban, unde casele se pot dărma la orice furtună și unde nu există curent electric.

Trebuie să recunosc că am visat de ceva vreme să ajung aici, numai că nu am găsit ofertele care să-mi permită să fac asta, pentru că nu-mi doream o vacanță de 5 stele în care să nu ies din resort. Și, atunci când îți dorești ceva tot Universul lucrează pentru tine, am descoperit o oferă excelentă.

Despre prețurile din 2018

Cât a fost?, Cât ai dat?, Te-a costat mult? – este principala întrebare pe care am primit-o de când m-am întors. Eu zic că puțin – în comparație cu ofertele de 4000 de euro – și chiar decent în comparație cu bugetul meu. Adică m-am mai și întors cu bani pentru vacanța de Paște.

Oferta am găsit-o printr-o asociație de turism: 4 zboruri (București – Dubai/Dubai – Zanzibar și retur)+ cazare în bungalow de două persoane la un resort cu restaurant propriu și piscină + mic dejun + o noapte în Dubai cu 700 de euro. Excursiile opționale au avut următoarele tarife:

• Snorkeling în Insula Mnemba: 20$ + echipament de snorkeling: 3$
• Spice Tour + Nungwi Beach: 12$
• Jozani Forest + The Rock + Michamvi: 15 $ + intrarea în Jozani: 10$
• Stown Town + Prision Island: 20$ + intrarea 4$
• Excursie la delfini + Safari Blue: 45$. Aici s-au adăugat mesele: mic dejun + prânz cu platou de fructe de mare (15$) și echipamentul de snorkeling (3$)
• Focul pe plajă și seara de swahili au fost gratuite.
• transfer aeroport-hotel: 10$ cursa

Ei bine, pentru că am luat absolut totul, am avut o mică reducere și am dat 140$ pe pachet, cu tot cu transferuri. Am mai avut de dat bacșiș ghizilor și de plătit mesele neincluse. Cum nu este o destinație foarte populară pentru shopping, nici nu m-am dus pentru asta. Plus că este extrem de greu să negociezi cu ei, când te văd alb, în ochii lor pe tine scrie mare „BANI”. Așa că pe plajă trei brățări din mărgele de plastic înșirate pe o gută erau 25$. Sau un magnet-statuetă 6$, foarte…negociat. Cu ajutorul ghidului din Stone Town, am reușit să scot un tablou frumos la 30$ și cam aici s-au oprit cumpărăturile mele. Totalul vacanței? 1077 euro (am transformat dolarii, șilingii și dinarii în euro să-mi fie mai ușor de calculat). Cheltuiala include și Dubaiul, cu tot cu taxiuri (că deh, am fost pe grabă).

Vaccinuri?

Eu nu, în schimb mi-am luat măsuri de siguranță și am avut grijă din punct de vedere al igienei. Pentru Zanzibar, nu se cere carnetul de vaccinuri pentru că nu au mai fost înregistrate cazuri de boli exotice de ani buni. Însă, pe continent, OMS recomandă (dar nu obligă) să vă vaccinați.

O experiență de-o viață, în National Geographic

„Drumul spre resort e prima întâlnire din spatele parbrizului cu Stone Town, capitala insulei. Atmosfera mă amețește îndată. Dube, microbuze, scutere, mașini cu remorcă ce cară oameni grămadă, o mașină de transport public supraaglomerată, comercianți ce-și întind tarabele pe o bucățică de asfalt, eleve în uniformă – cu chimar crem pe cap și fustă albastră – se întorc de la școală tot pe drum, că nu există trotuare. Claxoane fără noimă, că oricum nu-i loc destul de trecut. Mai încolo, un om doarme pe marginea drumului, cu capul pe asfalt. Sunt cu gura căscată! Literalmente. «Hakuna Matata», spune șoferul constatându-ne uimirea. «Pentru voi, poate!», îmi spun în gând…

*

Mă ling pe degete după ce mănânc o porție de creveți în crustă de cocos cu sos dulce acrișor – cred că asta este gustul mâncării din Paradis. Mă delectez cu o înghețată din fistic și savurez un cocktail Bahama Mama, specialitatea lui Steve – barmanul nostru simpatic pe care-l învățăm română în timp ce el ne învață swahili.

Și, dacă tot stau o zi întreagă pe plajă, urmăresc și fenomenul mareei, care mă fascinează. Azi, după prânz, e la cea mai mică cotă din lună. Plaja a devenit o mare de alb, iar în ocean nu mai pot intra desculță. Au rămas doar băltoace pline de alge în care se adăpostesc arici de mare, melci cu un singur ochi, scoici ce se închid la orice umbră sau prezență străină. La mal, în nisip, mii de crabi — unii cât niște păianjeni, alții cât un cartof — sapă de zor găuri perfect rotunde în care să se adăpostească până când se întoarce apa.

Privesc în zare și văd, poate la un kilometru distanță, grupuri mici de pescari care culeg în saci ce au prins în plase, apoi le întind tacticos la loc. În timp ce îi urmăresc cu obiectivul setat pe un zoom considerabil, mă bucur de berea locală rece.

Ies și femeile din satul de pe plajă. Intră în apă desculțe, știu clar pe unde pot călca, și ajung în zona aceea cu bețe multe, între care sunt întinse funii deloc subțiri. Acolo se află ferma de alge a satului Kilimajuu. Majoritatea așezărilor de pe plajă cultivă alge, atât pentru uz propriu (mâncare), cât și pentru a le vinde. Comerțul cu alge a devenit unul destul de valoros (în special pentru exportatori, nu și pentru cultivatori), datorită utilizărilor multiple ale acestor plante: cosmetice, fertilizator, combustibil, detoxifiere și medicamente.”

Citește toată aventura mea în Zanzibar în National Geographic Romania: https://www.natgeo.ro/ng-traveler/ng-traveler-ng-traveler/26127-zanzibar-paradisul-salbatic-al-oceanului-indian

Te las cu Zanzibar într-o selecție de fotografii.