De asta avem nevoie toți când plecăm undeva: de niște guides care să ne orienteze în marea de necunoscut, pentru că nu vrem să ajungem acasă și abia atunci să aflăm cât de interesant ar fi fost să gustăm preparatul X sau să bem nu-știu-ce-ceai. De multe ori, ca să știi că alegi ce-i mai bun, recomand să intri în vorbă cu localnicii. Majoritatea sunt foarte de treabă, comunicativi, și le face mare plăcere să ajute turiștii să se orienteze.
Unde mănânci
Sunt poate mii de locuri în care poți mânca în Maroc. De data asta, îți recomand atât locurile turistice, cât și cele strict locale. Tu alegi și pe riscul tău, în funcție de cât de tare știi că ai stomacul – și mă refer aici strict la mâncarea și fresh-urile de la tarabele din piață.
Locurile turistice din Jema El-Fna sunt mereu pline datorită poziționării lor – ori cu mese la marginea pieței, ori la terasele ce-ți oferă o priveliște frumoasă de la etajele 2 sau 3 ale clădirilor. Și e foarte greu să renunți la ele, pentru că de la fiecare ai o perspectivă diferită.
Bodegile locale sunt și ele pline, de data asta de arabi. Nu-ți fie teamă, în general și acolo meniurile sunt traduse în franceză, deci cumva te descurci. Singura diferență pe care am găsit-o între aceste două tipuri de localuri este de preț. Mâncarea mi-a plăcut în mare parte și am ajut și timp să mă satur de tajine.
Ce mănânci
Tajine, evident. De pui cu lămâie, de vită – care e gătită foarte bine – sau din oaie – dacă ești fan al gustului. Am găsit și tajine de legume sau pește.
Apoi, un alt preparat tradițional este couscous, în diferite combinații. Nu-ți fi teamă să le încerci, n-are ce să nu fie bun.
Am gustat și Harira, o supă din zona Magrebului, dar nu mi-a plăcut din cauza cantității industriale de șofran pe care o conținea. Și mirosea dubios.
Ceea ce recomand pentru o experiență gastronomică inedită este Pastilla, un foitaj umplut cu carne tocată de pui, migdale, fistic, alune și ceva condimente. Pe deasupra, este pudrată cu zahăr și scorțișoară! O nebunie! Mi-a plăcut atât de mult, că am mai comandat-o și a doua oară!
Și, deși nu atât de local, am mâncat un hummus așa de bun cum n-am mâncat nici în Israel!
Pâine. E atât de bună că o mănânci goală, oricând. O să vezi peste tot turtele alea rotunde, presărate adesea cu tărâțe. O nebunie!
Fructe uscate și semințe. Ai de unde alege!
„Nutella marocană” – este o pastă dulce făcută din argan. Naturală, fără adaosuri, se servește dimineața la micul dejun. Am gustat-o întâi la cooperativă de prelucrare a fructelor de argan, apoi ni s-a pus pe masă la micul dejun pe care obișnuiam să-l luăm la Hotel Ali, pentru doar 30 de dinari.
Prăjituri și fursecuri – nu poți veni în Maroc fără să treci pragul unei patiserii și să cumperi câte un fursec din fiecare, măcar să le guști. Sunt destul de ieftine și sunt delicioase!
Clătite marocane – sunt mai groase decât clătitele pe care le știi și mai tari decât crepes. Sunt pur și simplu altfel și le poți cere cu ce vrei tu la micul dejun. De la cașcaval până la gem sau nutella.
Ce bei
Ceai de mentă (numit și whiskey marocan). Mult ceai de mentă. Și la cum găsești uneori mâncarea prin piață, chiar ai nevoie!
Fresh proaspăt de portocale. E foarte bun, însă recomand să-l iei de la terasă sau de la restaurant. Umblă vorba că portocalele de la tarabele din piață sunt injectate cu apă ca să fie mai suculente (sunt și foarte ieftine – 40 de cenți sucul). Nu asta ar fi problema, ci că apa folosită nu este îmbuteliată, ci este de la robinet – conține bacterii cu care stomacul nostru nu are cum să fie obișnuit. Ei bine…noi am băut și am fost ok. Acum nu vă pot spune ce să faceți sau ce să nu, poate ține și de noroc și de cât de sensibil este stomacul fiecăruia.
Raib. E un fel de iaurt care nu arată deloc apetisant, dar mulți îl laudă că e foarte refreshing. Mie nu mi-a plăcut.
Vin gri. N-am știut că există chestia asta până în a doua seară în Marrakech, când mi s-a prezentat meniul. Deși marocanii nu au cultura vinului, la ei alcoolul fiind interzis, vinul gri a fost chiar bun. Dulceag, puțin înțepător și tare în același timp. Nu-l găsești oriunde, ci doar în localurile turistice mai fancy.
Suc din trestie de zahăr. Mi-a atras atenția un nene de la o tarabă, în Medina, care băga bețe de trestie într-o mașinărie și ieșa suc. 50 de cenți, natural, fără zahăr adăugat. Merită să guști!
Nu încerca să cauți bere de capul tău. În centru nu vei găsi, la Carrefour au doar bere fără alcool. Găsești în localurile foarte turistice doar și costă destul de mult – 5-7 euro. Și atât. În plus, am făcut rost de un vin pe sub mână de la berberi, cu 15 euro și a fost cel mai prost vin pe care l-am gustat vreodată. Nici cu Cola nu l-am putut bea, avea un gust pregnant de praf de chimicale.
Narghilea
Ei, partea asta a fost un must în Marrakech. Nu am găsit unde să facem asta în piață, așa că am ajuns, printr-o recomandare, pe terasa de la Riad Pourpre Medina, într-un local recent deschis de o franțuzoaică cu rădăcini algeriene. Am testat narghileaua de mentă, de bubble gum și dementă cu pepene – aceasta fiind cea mai bună!
Belly Dance
Ramadanul nu lasă loc de așa de multă distracție, deci am fost nevoiți să ieșim din Medina spre orașul nou. Am ales un local turistic, mai exact un restaurant destul de scump, ca să ne luăm porția de… cultură islamică. Cum a fost? Las aici un mini-video. A, după ce au dansat acolo, au venit printre mese să ia clienții la dans! 🙂
Selecția de fotografii e în albumul de pe Facebook!
Vrei cazare ieftină în Maroc? Caută aici!
– va urma-
Nu pierde nimic:
