Abia așteptam să mă întorc în Maroc, una dintre țările care a știut să-mi răpească inima pentru totdeauna. Curiozitatea mea de a vizita această țară nu se va opri nicicând, mai ales că la fiecare pas descopăr ceva nou și am parte de noi experiențe de neuitat. Acum am poposit în Marrakech, fix în Piața Jemaa el-Fna.
Nu voi uita niciodată primul meu contact cu Marocul. Dintr-un aeroport foarte modern, la o ceartă ca la ușa cortului cu taximetristul, apoi haosul din Medina Tangierului, cu tot cu culorile ei, mizeria, oamenii agasanți care întotdeauna ieșau în evidență și de care trebuia să trec ca să mă pot întinde la vorbă cu ceilalți. Plecasem de nebună, cu un coleg și prieten bun, că am găsit bilete la 35 de euro dus-întors. A fost prima mea conexiune cu lumea arabă – autentică și atrăgătoare. Încă de atunci am știut că o să mă întorc. Și mă voi întoarce pentru mai mult!
Marrakech, cameleonic în Ramadan
Am călătorit în perioada Ramadanului*. Credeam că totul va fi mai pustiu și mai trist, în general, însă m-am înșelat teribil. E adevărat că în această perioadă zilele decurg altfel, însă în niciun caz marocanii nu renunță la stilul lor de viață. Doar îl limitează pe perioada nopții.
Am stat chiar în Piața Jemaa el-Fna, în centrul istoric (patrimoniul UNESCO), și am putut să observ îndeaproape transformarea ei de la o perioadă a zilei la alta. La primele ore ale dimineții, doar câțiva localnici o traversează somnoroși, iar mașinile spală de zor pavajul. Până spre după-amiază, locul e liniștit, doar câțiva turiști și trei-patru comercianți fac din piață să nu pară un loc abandonat de ani de zile. După șase, piața începe să vibreze ușor. Localnici vin, își deschid tarabele și se pregătesc, în același timp, pentru cina de la ora 20. Cam o oră, cât durează cina și rugăciunea, totul se închide și piața pică, din nou, într-o liniște ciudată. Inclusiv casele de exchange le-am găsit cu obloanele trase, iar vânzătorii se adună grupuri-grupuri, la masă.
Abia acum începe seara. Piața se aglomerează de la un minut la altul de turiști. Grătarele sfârâie, storcătoarele de fructe merg încontinuu, marocanii încearcă să convingă turiștii să intre în magazinele lor, iar femeile să-ți facă un tatuaj cu henna. Cu forțe proaspete, lumea strigă, cântă, se adună în jurul unui grup care bate la tobe și dansează în stradă.
Pe străzile ce duc spre piață nici nu mai ai loc să mergi după miezul nopții, când și mai mulți comercianți vin cu marfa pe care o întind pe jos, pe un cearceaf. Terasele își scot mesele în stradă, turiștii se plimbă de colo-colo, iar câțiva orășeni vor doar să traverseze strada… pe scuter. Și dintr-o dată nu mai ai loc să faci un singur pas. Cam până la trei dimineața.
Cât poți negocia
După ce treci de șocul cultural, mai ales dacă nu ai mai fost în lumea arabă printr-un bazar, o să înceapă să-ți placă. Mai ales că marocanii sunt atât de buni comercianți încât de fiecare dată o să-ți dea senzația că ai făcut cine știe ce afacere. Negocierea este cuvântul cheie în orice tranzacție. Cei bătrâni se pot simți și jigniți dacă nu vrei să negociezi. Așa că alege orice obiect îți dorești și întreabă cât costă. 400 de dinari să zicem că ți se răspunde. Stai acolo o oră la discuții, îl vei lua chiar și cu 100! 🙂
Marocanii sunt oameni deschiși, cărora le place să vorbească mult cu turiștii, mai ales după ce au trecut de momentul cheie: să intri în magazinul/să vii la taraba lor. Vor să afle despre ei, să povestească și ei ce au pe suflet. Eu una, aș fi stat la povești zile întregi. Nu-ți face probleme de cum te înțelegi cu ei, vorbesc nativ araba și franceza, majoritatea au făcut în școală engleza și au învățat singuri spaniola și italiana. Unii știu și portugheza!
Experiențele pe care le poți avea în Marrakech sunt infinite. Într-o noapte, am ajuns în Souk-ul din spatele pieței. Era târziu și mulți deja închideau tarabele să plece acasă. Eram patru fete, iar una dintre noi s-a oprit să se uite de o bluză. Nenea de la tarabă a fost atât de încântat că am venit la el și că a negociat bluza, că ne-a invitat să ne probăm gratis cu ceea ce înseamnă „noua modă”, hainele ce vor fi purtate de femei după Ramadan. Așa am descoperit rochii-pantalon dintr-o singură bucată, salopete-șalvari și niște saci cu cordon :)) Am stat în magazinul lui poate mai bine de o oră. Am râs, am glumit, am povestit și ne-a povestit de cele două soții ale sale, care sunt în orașe diferite și e obligat să facă naveta zilnic. Ne-a cerut de neveste, a zis că dă pe noi magazinele sale, mașini și cămile. La plecare ne-a pupat pe toate patru și a spus că ne așteaptă să revenim oricând în Maroc.
Ce nu poți negocia
Există, dar rar, tarabe care au prețurile deja afișate. Sunt mai mici decât orice ți se va spune în piață, însă sunt decente. Aici nu vei putea negocia decât dacă vei cumpăra mai multe bucăți din acel obiect. Și multe nu înseamnă două-trei.
Despre obiectele din piele
Cea mai atractivă piață din Marco este cea a obiectelor din piele. Ele sunt de patru feluri: din piele de oaie, de capră, de vacă și de cămilă. Cum animale au din plin, iar tăbăcăriile funcționează la capacitate maximă, pielea e destul de ieftină comparativ cu Europa. Îți poți lua o gentuță la 10 euro, o borsetă la 5, o pereche de sandale la 7 sau un portofel la 10. Astea sunt niște prețuri orientative, evident, depinde și de unde le iei. În Souk vor fi mai scumpe, pentru că oamenii ăia sunt acolo legal și plătesc și chirie.
Păcăleli clasice
Trebuie să înțelegi că majoritatea localnicilor trăiesc de pe urma turiștilor. Ei sunt singura lor sursă de venit. Așa că nu te mira dacă pentru cine știe ce nimic o să ți se ceară o sumă imensă de bani. Spui „nu” și te duci mai departe. Sau înveți să negociezi și să ții cu dinții de prețul tău, că până la urmă iese ca tine. Totuși, nu uita că marocanii fac comerț de generații întregi.
Apoi, învață să te orientezi fără o hartă. Multe străduțe sunt suficient de înghesuite încât să nu-ți fie utilă. Nici măcar GPS-ul nu te poate ajuta. În situațiile astea apar tot felul de oameni, în special copii, care te trimit în direcția greșită, numai ca să scoată de la tine măcar un euro. Și încă unul, și încă unul… până te scot ei din labirint.
În final, în Marrakech nu te fură nimeni, nu te înșală nimeni și nimeni nu-ți ia cu forța banii din portofel. Îndrăznesc să spun că dacă cineva o pățește mai urât, e vina sa că nu s-a documentat suficient. Am auzit de turiști care au fost la poliție după ce au plătit de bună voie 20 de euro pe un tatuaj cu henna făcut în 30 de secunde (când poți da 2-3 euro). Evident, poliția nu va face nimic, că turistul a dat pur și simplu banii. Nu cel care cere e vinovat 😉
Vă las printre culorile Medinei cu selecția foto de aici.
Câteva informații despre Ramadan, aici.
