Ceasul a sunat dis de dimineaţă, dar asta nu ne-a împiedicat ca în jumătate de oră să fim deja în maşină, gata pentru mult-aşteptatul tur prin Transilvania!
Miercuri, 6 august, la prima oră, am pornit spre Castelul Peleş. Aici ne-am cumpărat biletele pentru turul opţional I (cel mediu). După faţa lui Anthony, vă garantez că a rămas imprersionat de tot ce a văzut în interior! A urmărit detaliile cu atenţie, a fotografiat fiecare colţişor aparte şi a admirat detaliile sculptate în lemn. Peleş l-a descris ca „the most classically beautiful place I saw”.
Nici Munţii Bucegi văzuţi din Buşteni nu au trecut neobservaţi în ochii amicului meu. Tot monumente, de această dată naturale, munţii erau parţial acoperiţi e nori. Se vedea platorul de la Babele, însă nu şi ce era cel mai important: Crucea de pe Caraiman. Pariez că imaginea ar fi fost şi mai frumoasă!
A urmat castelul Bran, unde am nimerit la fix: s-a întunecat, a început să burniţeze, iar norii s-au lăsat peste munţi şi peste comună. Atmosfera?: „It’s like in the horror movies!”
Dar, pe dinăuntru, monumentul nu a lăsat cine ştie ce impresie, mai ales după vizita la Peleş. Dar Castelul Bran din zare, cât şi grădina acestuia şi mai ales atmosfera, nu au rămas neobservate. La fel s-a întâmplat şi cu magazinele de suveniruri, de unde Anthony şi-a luat un tricou de care e mândru, inscripţionat cu „A smile from Transylvania”, cu care s-a îmbrăcat pe loc. Am mâncat aici şi kürtős kalács. Concluzia a fost comună: excelent, „it was great and a very unique type of food (and so big!).”
Cât despre Dracula, despre care Anthony ştia de foarte mult timp şi abia aştepta „să-l întâlnească”, mi-a spus:
„I think the legend is mostly marketing hype. From what I’ve learned on the trip, the concept of Dracula had been in the Romanian psyche long before it came to describe Vlad Tepes. I’m not a historian so I can’t comment on the validity of the legend but I think it’s quite genius for Transylvania to market Dracula as a part of touristic lore. It certainly brings the tourists and is one of the big draws of Romania and probably one of the few connotations people have with the country. I found the places to be quite interesting (irrespective of the actual history). Bran is a beautiful little town and even if the Dracula tourist traps are quite kitschy, I think the town has done a great job marketing Dracula and making the town fit the role. I know that the mountains, the fog, the rain and the cliffside Castle all felt very ”Dracula” to me. I didn’t get to see Poenari up close (because of the neverending steps) but I think the history is interesting and I wish I had read up more on Dracula beforehand so I could connect a lot of the places I saw with the legend and what purportedly happened where.”
De la Bran, Am trecut prin Râşnov, admirând de departe cetatea. Ne-am cazat în Braşov şi aici ne-am petrecut seara plimbându-ne prin centrul istoric al oraşului, urmând traseul obiectivelor. Am vizitat Piaţa Sfatului, unde am şi mâncat tochitură şi sarmale. Apoi am fost în Biserica Neagră, care era „prea frumoasă ca să fie interzis fotografiatul”, aşa că avem poze şi din interior. Ne-am distrat pe seama unor soldaţi care se plimbau, în şir indian, pe străduţe, cu arma pe umăr. Am făcut acelaşi lucru în urma lor, noroc că aveam umbrelele după noi…
Avem şi poze, numai că sunt pe aparatele altor turişti 🙂
