„Romania seems like a treasure of a place to visit!”, mi-a mărturisit amicul meu american, Anthony Ashby Gonzales, mare iubitor a tot ceea ce ţine de cultură şi călătorii. Anthony, de origine din Panama, dar crescut în Tulsa, Oklahoma, SUA, a avut şansa să studieze, dar şi să călătorească prin multe părţi ale lumii. S-a întâlnit cu diferitele culturi şi oraşe, în special cele din America, dar şi cele din Africa (Maroc) sau Europa (Spania, Marea Britanie, Portugalia, Italia etc).
A ajuns în România pe 5 august, la ora 2 a.m. cu avionul ce venea dinspre Riga. Şi, ca nişte turişti ce suntem de când ne ştim, am început vacanţa noastră cu două obiective majore ale Bucureştiului, frumoase în special noaptea: Pasajul Basarab şi Palatul Parlamentului.
Cum am tot discutat despre planurile de vacanţă încă din luna mai, am avut grijă să pregătesc traseele ce urmam să le facem, atât în Capitală, cât şi prin ţară. Îmi doream ca prietenul meu, care auzise despre România nu mai mult decât alţi turişti (dar cu siguranţă mai mult decât alţi americani), să plece cu o impresie bună despre ţara în care m-am născut şi am crescut. Aşa că fiecare punct ce urma să fie vizitat era menit să prezinte faţa diferită şi frumoasă a statului est-european. Bineînţeles, înainte să stabilesc ce vom vizita, am ţinut cont în proporţie de peste 80% de lista pe care Anthony mi-a trimis-o, cu ce ar vrea să vadă în Bucureşti. Pentru restul ţării – mai exact zona Transilvaniei, s-a bazat pe mine.
Marţi, 5 august, a fost ziua dedicată în totalitate Capitalei. De dimineaţă am ajuns în Piaţa Unirii, am vizitat apoi Templul Coral din apropiere şi am mers pe jos de la Magazinul Cocor – Piaţa Universităţii – Piaţa Romană până în Piaţa Victoriei, unde am făcut un popas în faţa muzeelor şi al Palatului Victoria.
De aici, am mers apoi pe Calea Victoriei, modernizată până aproape de Ateneul Român. Pe acest traseu, am trecut pe listă toate obiectivele, printre care Muzeul George Enescu, Casa Vernescu, Academia Română, Palatul Ştirbei, Ateneul, Piaţa Revoluţiei, Teatrul Odeon, Cercul Militar Naţional, Palatul CEC şi Muzeul de Istorie.
Drumul nostru ne-a dus în Centrul Vechi al Capitalei, pe care oricum aveam să-l vedem aglomerat în ultima seară petrecută în România. Aici, prima oprire a fost la Curtea Veche, după care ne-am plimbat pe strada Lipscani şi am traversat Pasajul Hanul cu Tei.
„The historical center of town took my breath away (walking 7 miles through Bucharest in 36 degree heat also took my breath away in a more literal sense) and I had no clue Bucharest had such a compact, historic and elegant core”, mi-a spus Anthony.
Cum încă mai aveam timp şi puţină energie – sau mai degrabă nerăbdare de a vedea şi altceva nou, în cazul prietenului meu – ne-am întors în Piaţa Universităţii, pentru a alege direcţia spre frumosul Cişmigiu (atributul nu îmi aparţine, bulină mare şi albă Bucureştiului). După o plimbare prin parc, pe care Anthony l-a văzut ca un fel de Retiro al Madridului, am văzut şi patru clădiri istorice şi importante din cultura bucureşteană: Facultatea de Drept, Opera Naţională Română, Facultatea de Medicină, dar şi intrarea principală şi zidurile Palatului Cotroceni. Ca bonus, i-am arătat, la Leu, şi facultatea mea, căreia i-a făcut o poză!
În plină căldură, pe la orele 17:00, obosiţi şi cu dureri de picioare de la atâţia kilometri parcurşi (mai exact – 12), ne-am întors acasă, unde am petrecut o seară tradiţională românească, pregătită de părinţii mei: un grătar cu de toate (cârnăciori afumaţi, mici, pulpe de pui, pastramă de oaie, ceafă), acompaniat de vişinată şi bere. Ei bine, Anthony s-a arătat foarte de încântat de vişinată, chiar dacă nu mai auzise niciodată de această licoare dulce şi tare în acelaşi timp. Iar din toate bunătăţile puse pe grătar, în topul amicului american s-au aflat – ghiciţi! – micii!
Iar prima zi am terminat-o discutând impresii despre Bucureşti, impresii pe care vi le voi dezvălui mai târziu…