Timișoara-n lung și-n lat într-un weekend – ce merită și ce nu

0
Timișoara-n lung și-n lat într-un weekend – ce merită și ce nu

Poate o plimbare pe faleza râului Bega? Sau un vin savurat la parterul unuia dintre palatele din Piața Victoriei? Ori, și mai bine, un moment de liniște în mijlocul celui mai frumos spațiu baroc din România, Piața Unirii? Timișoara e ca o cutie cu surprize, mai ales când vii pentru prima dată aici, ca mine. Și, cu puțină ghidare, poți afla câteva dintre secretele prețioase ale orașului!

Am ajuns la Timișoara datorită zborurilor din ce în ce mai accesibile și știind că este destinația ideală pentru un weekend prelungit. Ei bine, și pentru că am un prieten bun care m-a găzduit și care mi-a arătat partea nevăzută a orașului, după ce i-am prezentat un obiectiv de care habar nu avea – Muzeul Satului Bănățean! 😀 Dar, să revin: din aeroport, un autobuz expres m-a dus imediat în centru, iar de acolo mi s-a părut foarte ușor să mă descurc înspre partea orașului în care voiam să ajung. Adică cealaltă.

Centrul, un ghem de obiective

Cum nu sunt o persoană răbdătoare defel, după ce mi-am lăsat rucsacul, am luat autobuzul înapoi spre centru și am coborât chiar în spatele Catedralei Mitropolitane, un reper pentru vestul României. Îți recomand să faci întocmai ca și mine, pentru că, de la acest monument de o splendoare și o importanță deosebită, pornesc toate drumurile interesante! E de vizitat, deoarece este cea mai înaltă biserică ortodoxă din România, a fost construită în stilul mănăstirilor moldovenești ale lui Ștefan cel Mare, a fost inaugurată în 1946 în prezența Regelui Mihai, iar interiorul e grandios. Cu o vorbă bună, un zâmbet decent și o legitimație, am urcat și la balcon pentru câteva cadre.

Apoi, am traversat Piața Victoriei pe Surogat – denumirea promenadei dintre Catedrală spre Operă, pe partea stângă -, Iar în fața operei ar fi fost drăguț să am ceva grăunțe sau pâine pentru porumbeii prietenoși care vin și și se așează în palmă. Dar tot au făcut senzație!. Apoi m-am întors pe Corso – denumirea promenadei de la Operă spre Catedrală – admirând palatele nobile ridicate la începutul anilor 1900. Nu uitați să faceți o poză de păstrat peste ani la Fântâna cu Pești.

Mergând pe Strada Alba Iulia, ajungeți în Piața Libertății, locul în care este primăria veche, construită în 1731. În piațetă veți găsi statuia Sfântului Ioan Nepomuk, un monument ridicat în semn de apreciere pentru eradicarea epidemiei de ciumă.

Sufletul orașului într-o piață

Iar puțin mai sus, veți nimeri într-una dintre cele mai frumoase piețe în stil baroc din România: Piața Unirii. Coloritul induce o stare de bine. Iar dacă îți e sete, puteți bea apă din fântâna dinspre Dom. Sau te poți opri la unul dintre barurile aflate la parterul caselor ca să vă încălziți cu un vin fiert!

Piața a fost creată din 1716, când Timișoara a fost luată de la otomani de către trupele imperiale austriece. Acela a fost anul în care cetatea medievală a început să înflorească și să crească, devenind o fortăreață modernă. Iar astăzi toate clădirile din împrejurime sunt monumente istorice valoroase din secolele XVIII și XIX:

Casa cu Lei – cu o istorie aparte, casa a fost ridicată inițial în stil baroc, apoi refăcută în anii 1900 în stil Secession, la modă atunci. Aici au existat ospătăria „La Soarele de Aur”, băcănia „La Câinele Alb” și prăvălia „La Fluierul Mare”. În timpul comunismului, casa a devenit sediu al adunărilor politice și tot atunci s-au adăugat și leii, de unde azi îi trage numele.
Liceul Nikolaus Lenau – monument istoric de secol XIX, adăpostește și azi școala cu clasele I-IV.
Casa Szervinatz, Casa Nica Koszta, Casa Canonicilor și Casa Krautwaschl – un ansamblu construit înainte de 1758 ce păstrează destinația inițială și astăzi: la parter spații comerciale, la etaj locuințe.
Domul Romano-Catolic – piatra de temelie a fost pusă în 1736. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, un etalon al barocului vienez. În interior poți admira altarul sculptat de la 1775, orga veche, dar și cele 9 altare decorate în stil baroc și rococo.
Banca Șvăbească – ridicată în 1904, a fost inițial sediu Băncii Economică din Ungaria de Sud. În 1920 a devenit Banca Șvăbească.
Palatul Baroc – inițial sediu administrativ, găzduiește astăzi Muzeul de Artă. Pe vremuri, palatul a primit personalități marcante, printre care Regele Ferdinand și Regina Maria.
Casa Bruck – una dintre cele ami atractive din piață, a fost ridicată în 1910 în stil Secession Unguresc, pe locul unei alte case cu etaj. Fațada are cu plăci ceramice cu motive din folclorul maghiar. La parter funcționează încă din 1910 o farmacie care a reușit să păstreze mobilierul și vitrinele originale.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Shiny colored and sweet architecture in Timișoara. #romania #visitromania #timisoara #banat #architecture #monument #EBTinRomania

O postare distribuită de Educated by Travelling ? (@educatedbytravelling) pe


Casa „La Trei Husari” – supraetajată în perioada interbelică, clădirea își are originea numelui în ospătăria ce funcționa aici, pe vremuri.
Casa „La Elefant” – a fost și ea supraetajată în anii ’60, apoi remodelată în stil baroc în anii ’80.
Clădirea Băncii de Scont – a fost ridicată în 1906 în stil Secession și are o fațadă bogat ornamentată cu detalii de inspirație maghiară.
Palatul Episcopiei Ortodoxe – inițial ridicat tot în stil baroc la 1745, a suferit modificări ale fațadei în 1911, când a fost redecorată în stilul arhitecturii sârbești.
Catedrala Ortodoxă Sârbă – a fost ridicată la 1745 ca un lăcaș simplu. În 1791 i s-au adăugat și turnurile pe fațada din strada Ungureanu.
Casa comunității ortodoxe – inițial construită la 1786, a fost reconstruită după planul inițial în anul 1812 din necesitate, terenul fiind foarte mlăștinos. Casa deservea comunitatea ortodoxă, atât cea română, cât și cea sârbească.

 

Iar în piață vei găsi Monumentul „Sfânta Treime”, cunoscut și ca Statuia Ciumei – pentru că e ridicat la finalul epidemiei din 1731-1738. Are o valoare artistică deosebită, fiind făcut la Viena din gresie. Apoi mai există și fântâna construită la 1894 cu apă minerală cu sursa la 412 metri adâncime. Începând din anul 2000, sursa apei a fost schimbată și nu mai are proprietățile celei de dinainte – o bulină neagră de la mine.

Timișoara a fost prima localitate electrificată din România, în 1884. Tocmai de aceea, un felinar de 6.5 metri înălțime și demn de Cartea Recordurilor este expus în Piața Timișoara 700.

Încă mai e de văzut!

La doar câteva minute de mers pe jos, este și Muzeul Banatului, chiar lângă Bastionul Maica Tereza, parte a zidului vechi al cetății Timișoarei. Aici afli mai multe despre istoria și cultura zonei. Muzeul Banatului se extinde și la Castelul Huniazilor, un monument al epocii medievale, cu secțiunile de istorie și de științe ale naturii – când am trecut eu pe acolo era închis.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#bastionultheresia #timisoara #romania #visitromania #bastion #fortress #walls #ciry #citywalls #travelblogger #EBTinRomania

O postare distribuită de ?????? ????? (@corymatei) pe

Parcurile de pe Bega sunt ideale pentru plimbările la ceas de seară. Am stat mai mult prin Parcul Rozelor, mi s-a părut deosebit, celelalte sunt comune!

Biserica Millenium de lângă Piața Traian este cea mai mare biserică ro­ma­no-catolică din oraș. Turnurile de 65 de metri înălțime se ridică semețe dintre ansamblurile arhitecturale istorice din vechiul cartier Fabric. Biserica a fost ridicată pentru a celebra 1000 de ani de la creștinarea regelui Ștefan I al Ungariei – de aici și denumirea lăcașului.

Biserica Romano-Catolică mi s-a părut un loc frumos și prea puțin vizitat. E un loc cu mare încărcătură istorică, mic și extrem de liniștit.

Muzeul Satului Bănățean este un centru etnografic mic, dar de o importanță majoră: este singurul care cuprinde tot centrul civic al satului. Adică, în centrul orașului format din case din toată zona Banatului, vei găsi Primăria, Biserica (1746), Școala, casa de cultură și birtul satului.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#muzeulsatuluibanatean #muzeulsatului #timisoara #romania #visitromania #traditional

O postare distribuită de ?????? ????? (@corymatei) pe

Înființat în 1928 ca un mic muzeu sătesc în curtea castelului Huniade, instituția a crescut cu fiecare exponat. La insistențele directorilor săi, i s-a alocat noul spațiu, cel de astăzi, și a fost redeschis pe 20 august 1971. În toți acești ani, muzeul a adunat cele mai caracteristice tipuri de locuințe din zona de vest a țării – ele sunt autentice, făcute din din lemn, piatră, lut, demontate de unde au fost achiziționate și remontate în spațiul muzeal. În plus, spațiul vrea să arate conlocuirea între etnii. Astfel, vizităm pe Aleea Etniilor: Casa Maghiară, Casa Germană, Casa Slovacă, Casa Ucraineană și Casa Sârbă.

În plus, aici a fost construită la inițiativa Asociației foștilor deportați în Bărăgan o replică fidelă a unei case de pământ acoperită cu paie. Are două camere (una de locuit și o bucătărie) mobilate sărăcăcios pentru a aminti de cum erau obligați să trăiască deportații în câmp acele vremuri.

Muzeul Satului Bănățean deține și Secția de Etnografie, cu peste 13.000 de piese: icoane, ceramică, țesături, unelte ale meșteșugurilor străvechi, măști, fotografii sau obiecte de uz casnic.

Tot în satul-muzeu se desfășoară multe activități etno-folclorice și ar trebui să veridici programul înainte să te duci, ca să te sincronizezi cu hora satului, festivaluri de muzică populară, ateliere meșteșugărești, târguri felurite, weekenduri dedicate gastronomiei locale sau cu Festivalul Etniilor. Tot aici are loc, din 2005, și Festivalul Plai.

 

Nu am ratat nici Parcul Botanic. Dacă n-ar fi culorile toamnei care să-l facă atractiv, l-aș scoate lejer de pe listă pentru că nu am găsit oaza aia de liniște, antifonul traficului, pe care m-aș dori să o am în orice parc orășenesc.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#autumn #nostalgia

O postare distribuită de ?????? ????? (@corymatei) pe

La cât am stat pe drumuri, am avut nevoie de locuri în care se mănâncă bine. Așa că am fost la restaurantul Fabricii de Bere Timișoreana, unde am băut o bere proaspătă direct din cazanele fabricii… cică :)) Și am mâncat deosebit – Spatzle – la Casa Bunicii. Delicios!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#spatzle #mancaredinBanat #timisoara #romania #traditionalfood #instafood

O postare distribuită de ?????? ????? (@corymatei) pe

Și știi unde mi-a mai plăcut? În Piața Sfânta Maria, la Palatul Apelor. E un colț arhitectural drăguț!

Bonus:

Te încearcă nostalgia? Vizitează Muzeul Consumatorului Comunist, o impresionantă colecție de obiecte din perioada de dinainte de 1989! Apoi savurează o bere în localul muzeului, la Scârț Loc Lejer, printre posterele vremii!

 

*o parte din acest material a apărut în numărul de februarie 208 al Revistei Femeia.

LEAVE A REPLY