Muzeim prin București: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

0
Muzeim prin București: Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”

O poveste fascinantă își așteaptă vizitatorii pe Dealul Piscului, locul în care poetul Ion N. Teodorescu, știut ca Tudor Arghezi, s-a stabilit după periplul său prin lume.

Din viața poetului…

Tudor Arghezi a avut o viață plină și activă. A debutat în 1896 (la 16 ani) în ziarul lui Al Madedonski, unde a publicat o scurtă poveste („Din ziua de azi”) și o serie de poezii semnate „Ion Theo”, mai târziu schimbându-și semnătura în „Ion Th. Arghezzi” în revistele Viața Nouă și Revista modernă. Pentru că nu a reușit să găsească un job bun atât de repede pe cât spera, Arghezi a decis să devină călugăr, retrăgându-se la Mănăstirea Cernica (1900), unde a avut numele de Iosif. Aici și-a continuat studiile, a continuat să scrie și să traducă. Dar viața monahală nu a durat prea mult, a întâlnit-o pe Constanța Zissu cu care a avut primul copil, Elizar-Lotar, născut la Paris în 1095. Poetul a continuat să călătorească în Franța, Marea Britanie și Italia până în 1910, când s-a întors la București. Aici continuă să publice în numeroase ziare și reviste ale vremii. Se căsătorește cu Constanța (1912), mariaj ce nu rezistă mai mult de un an. Apoi a înființat Cronica (1915) alături de Gala Galaction. În 1916 se recăsătorește cu Paraschiva Burda și continuă să scrie chiar și în timpul Primului Război Mondial, fapt pentru care a primit o sentință de cinci ani în închisoarea Văcărești, alături de alți jurnaliști și scriitori. A fost eliberat după un an și a continuat să scrie în cele mai faimoase publicații: Cugetul Românesc, Adevărul Literar și Artistic, Națiunea, Viața Românească. În 1924 se naște Domnica-Mitzura (alint de la „rază de soare” din japoneză – cf ghidului muzeului), iar un an mai târziu vine pe lume Iosif-Baruțu (alint de la păhăruț cu apă de când copilul nu putea pronunța cuvintele bine – cf ghidului muzeului).

O casă peste decade

În 1926, Tudor Arghezi decide să cumpere un lot de pământ unde să-și facă o casă și alege să fie aproape de închisoare Văcărești ca, dacă mai urma să fie închis, soției sale să-i fie mult mai ușor să vină la el. Așa că 1927 a fost anul în care a început construcția casei, dar și anul în care Arghezi a publicat primul său volum de poezie, „Cuvinte potrivite”. Un an mai târziu, apare și prima serie din Bilete de Papagal. Ridicarea căminului a fost anevoioasă și s-a întins pe mai bine de 15 ani. Planul a fost făcut de poet. Deși nu era gata, familia a decis să se mute aici în 1930.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

When you find out that Tudor Arghezi, a Romanian national poet was such a cool guy! #martisor #CoryinRomania #motor #motorbike #bucharest #museum

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

Arghezi avea tot ce-și putea dori: liniște și inspirație în mult iubita sa livadă de pomi fructiferi. Și-a intensificat activitatea creativă publicând volume, colecții de poezii, nuvele. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Arghezi a scris un pamflet, „Baroane”, care l-a trimis direct în închisoare pentru trei luni – de data asta nu la Văcărești, ci la Târgu Jiu. După război, fiind reabilitat, și-a continuat pasiunea: a mai scris zeci de volume până în 1967, când a plecat după soția sa, Paraschiva. Amândoi, împreună cu Mitzura, sunt înmormântați în curtea casei.

Muzeul

După ce mergi pe drumul prin livadă, la poartă îți anunți sosirea ca pe vremuri: bați în toacă! Lumea uluitoare a lui Arghezi se desfășoară în casa cu 18 camere. Doar etajul este vizitabil, unde putem admira mobila făcută la Viena, manuscrise și fotografii, primele ediții ale volumelor de poezie, săbiile de Toledo ale cumnatului poetului, dar și sobele de teracotă smălțuită făcută de deținuții din Văcărești. Ce mi-a atras atenția a fost megafonul – vechi de peste un veac, Arghezi se înregistra la el ca să-și dea seama dacă versurile sale au ritmul și muzicalitatea potrivite.

Punctul central al casei era sufrageria care, deși mai mică decât dormitorul, era locul în care poetul își primea oaspeții, în general, cei mai buni prieteni, pe care îi servea din pahare de cristal, cești de arginti și porțelanuri alese. Lângă sufragerie, am descoperit „Camera cu parfum”, adică propriul laborator al poetului, extrem de pasionat de esențe încă de la 17 ani, de când lucra ca laborant la Fabrica de Zahăr din Chitila. Aici își prepara parfumurile preferate.

În curtea casei se află și tipografia Biletelor de Papagal, unde găsim tiparnița, dar și reviste și alte documente. Tot aici se poate viziona filmul documentar Prisaca, realizat de Paul Anghel în 1956.

Casa a devenit muzeu memorial din 1974 ca urmare a dorinței testamentare a lui Arghezi

În livada de la Mărțișor se organizează ateliere literare copiilor pe toată perioada anului școlar.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Ce-a rămas: biroul poetului Tudor Arghezi. #martisor

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

  • Unde? Strada Mărțișor, nr. 26
  • Când? Marți-Duminică: 10:00-18:00 (martie-octombrie)/09:00-17:00 (noiembrie-februarie)
  • Cât? 4 lei
  • Detalii: mnlr.ro

*a MUZEÍ, noi muzeim vb. A merge la muzeu cu plăcere și cu dorință de cunoaștere. Din muzeu. Concept propriu dedicat seriei ©

Comments

comments

LEAVE A REPLY