Muzeim prin București: Casa Memorială Liviu și Fanny Liviu Rebreanu

0
Muzeim prin București: Casa Memorială Liviu și Fanny Liviu Rebreanu

Vizavi de Palatul Cotroceni, găsim Casa Memorială Liviu și Fanny Liviu Rebreanu într-un apartament din blocul modernist dedicat cadrelor didactice.

Poate vă întrebați de ce, pentru că nici Liviu Rebreanu, nici soția sa, Fanny, nu au fost profesori. Totul se datorează relației strânse de prietenie dintre această familie cu Ion Minulescu și Claudia Millian, a căror casă memorială o găsim astăzi zid în zid cu cea a lui Rebreanu.

Claudia Millian, fiind cadru didactic, i-a facilitat lui Rebreanu achiziția apartamentului, în 1934, pentru fiica sa, Puia-Florica Rebreanu. El nu a stat niciodată aici, ci vizavi de Facultatea de Drept. Casa în care a locuit fiind câștigată în proces, multe obiectele de acolo (în special operele de artă) ale scriitorului și ale soției sale, au fost salvate și mutate în casa fiicei. Ce-i drept, venea foarte des la ea în vizită.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

A piece of art. #museum #bucharest #visitBucharest #romania #CoryinRomania #bucharestmuseums

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

Pe scurt, despre Liviu Rebreanu

Născut la 1885 în Tîrlișua, jud. Bistrița-Năsăud, a fost un elev model. A mers la Academia Militară din Budapesta pentru că, din cauza situației financiare, nu și-a putut urma adevărata pasiune, medicina. În 1906, a fost repartizat ca sub-locotenent în armata austro-ungară din Gyula. În 1907, a început să scrie în română, maghiară, germană și franceză. Un an mai târziu, a debutat în presa românească, la revista Luceafărul, cu nuvela Codrea. Tot în același an, a plecat din armată, iar guvernul de la Budapesta a cerut extrădarea sa. A fost arestat și închis la Văcărești, apoi transferat la Gyula. În închisoare, scrie o serie de povestiri și traduce alte opere, mare parte publicându-le apoi.

În 1911, eliberat fiind, revine în țară și e numit Secretar literar la Teatrul Național din Craiova, unde o cunoaște pe Ștefana (Fanny), actrița desăvârșită ce-i va deveni curând soție.

Vremurile tulburi ale Primului Război Mondial l-a făcut să se ascundă la Iași, fiind declarat dezertor. În 1920, a publicat romanul Ion, iar în 1922, Pădurea spânzuraților, ambele opere au avut un real succes. A urmat o perioadă extrem de prolifică în cariera sa de scriitor, întreținută cu țigări și cafea. În 1928, a devenit director al Teatrului Național.

A murit în 1944 de cancer pulmonar, în niciun caz împușcat de comuniști, așa cum circulă anumite mituri.

Fiica sa (doar recunoscută prin acte, avea trei ani când Rebreanu a întâlnit-o pe Fanny), a lăsat prin testament apartamentul și operele Muzeului Literaturii, cu mențiunea ca obiectele să nu aibă etichete, astfel încât oricine trece pragul să se simtă ca acasă, nu ca într-un muzeu. Puia a murit în 1995.

Casa memorială

Muzeul este un prilej minunat ca să descoperim relația strânsă de prietenie pe care autorul o avea cu marele pictor Camil Ressu – portretele sale sunt puse la loc de cinste. Mai mult, îi aflăm în tablouri pe Jean Steriadi, Nicolae Dărăscu și Francisc Șirato, dar aflăm și despre pasiunea ascunsă a lui Rebreanu: desenul. Sculpturile lui Ion Jalea, Milița Petrașcu și Oscar Han completează suita operelor de artă. Manuscrisele, biblioteca, pick-up-ul uluitor, biroul scriitorului, dar și obiectele sale personale conturează cu grijă întreaga poveste. Ne atrage atenția și mobila din lemn masiv de la Szekely Réti, furnizor al Casei Regale, setul de scaune sculptat migălos în lemn de trandafir, dar și surpriza din bucătărie: Colecția Someșana.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Someșana. #muzeim

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

Fanny și parfumurile

Liviu Rebreanu a fost mult timp un om sărac, iar când s-a îmbogățit, tot nu i-au ajuns banii: soția și fiica sa erau foarte pretențioase. Când pleca în străinătate, Rebreanu prima o listă a obiectelor ce trebuiau aduse la întoarcere. Fanny era înnebunită după parfumuri și se spunea că se aprovizionează pentru viața de apoi. Însă, sutele de sticle au scos-o o perioadă din impasul financiar, pe vremea comunismului, moment în care îi fusese retras dreptul de a profesa.

O poveste mai puțin știută

Se spune că Pădurea spânzuraților a fost scrisă de Rebreanu având ca sursă de inspirație drama fratelui său care, luptând pe front în Italia și Rusia și transferat pe frontul românesc, a dezertat, neputând să-i împuște pe cei din neamul său. Atunci, dezertarea fiind pedeapsă capitală, a fost spânzurat – o bucată din acel lemn se găsește astăzi la muzeu. Însă, ce nu multă lume știe e că Rebreanu se apucase de această carte înainte cu o lună să afle de ceea ce a pățit fratele său, Emil, inspirația plecând de la o fotografie cu soldați spânzurați într-o pădure din Cehoslovacia.

Povești mai sunt multe. Însă vă las să le descoperiți acolo.

O casă memorială, oricât de bogată ar fi și oricâte obiecte de valoare ar expune, nu ar fi nimic fără ghizii săi, o sursă inepuizabilă de povești și întâmplări.

Știai că ginerele lui Rebreanu a comentat, în 1933, primul meci difuzat la pe teritoriul țării de Radiodifuziunea Română: România-Yugoslavia? 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

The real thing. Priveliștea e spre Cotroceni, dacă vă întrebați. #muzeim #MuzeimPrinBucuresti #muzeedinBucuresti #bucharestmuseums #CoryinRomania

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

  • Unde? Strada Gheorghe Marinescu 19, ap. 11
  • Când? Marți – Duminică: 10:00 – 18:00 (iarna doar până la 17:00)
  • Cât? 4 lei
  • Detalii: mnlr.ro

*a MUZEÍ, noi muzeim vb. A merge la muzeu cu plăcere și cu dorință de cunoaștere. Din muzeu. Concept propriu dedicat seriei ©

Comments

comments

LEAVE A REPLY