O plimbare prin Arad te face să te minunezi la fiecare pas. Nu degeaba e supranumit „Orașul Palatelor”, chiar dacă palatele nu au avut funcționalitatea pe care o știm – adică în ele nu au stat prinți și principese – ci au fost construite în alte scopuri (bănci, locuințe, birouri) de nobilii și comercianții extrem de bogați ai Aradului de la sfârșit de secol XIX.
Aradul nu e un oraș simplu și, dacă vrei să-l descoperi în profunzime, ai nevoie de un ghid care să îți îndrepte atenția către cele mai interesante și mai neconvenționale aspecte din oraș, punându-ți fiecare detaliu într-o legendă istorică. Așa l-am cunoscut și eu pe #misterARAD (denumirea dată de campania de promovare), alături de ghidul Dan Codre, care nu doar mi-a prezentat clădirile pe exteriorul lor, ci m-a invitat și înăuntru.
Un bulevard al istoriei
Bulevardul Revoluției este un colier de clădiri-monument în stil eclectic cu diverse influențe, care mai de care mai decorate, iar medalionul este Palatul Administrativ care adăpostește astăzi Primăria și Prefectura. A fost ridicat chiar la kilometrul 0 al orașului între 1872 și 1874 după planurile unui arhitect faimos din Budapesta – Lechner Odon – , dar terminat de arhitectul arădean Pékár Ferenc. A rămas până astăzi cea mai impunătoare clădire din supranumitul Oraș al Palatelor – asta datorită stilului său care îmbină armonios neorenascentismul flamand cu elemente clasiciste, totul încununat de turnul înalt de 54 de metri. Un tur al clădirii îți întinde la picioare o lume elegantă, cochetă, în care domina culoarea și bunul-gust. Elementele originale s-au redescoperit după renovările din 2012, când s-au îndepărtat toate straturile de tencuială și vopsea ce au vrut să acopere frumusețile de odinioară. Vitraliile holului înfățișează anotimpurile, reprezentate alegoric, iar tavanul sălii principale atrage și uimește orice trecător.
Vezi această postare pe Instagram
Inside #Arad #visitromania #visitarad #misterarad #100locuriRomania
În fața bijuteriei arhitecturale se află Piața Revoluției, care aduce un omagiu evenimentelor din decembrie 1989 – în centrul său se află un monument dedicat celor căzuți la Revoluție. Piața și împrejurimile pot fi admirate în toată splendoarea lor din balconul în care urci din Sala Ferdinand – sala de sub turn unde se întâlnesc consilierii din Arad de aproape un secol și jumătate. Tot aici este și pianul la care a cântat, în 1846, Franz Liszt. Din balconul de sus al palatului, am admirat Piața Revoluției și împrejurimile: Palatul Cenad, Palatul Neumann, Palatul Szantay sau Palatul Universității. Palatul Administrativ poate fi vizitat într-un tur ghidat în baza unei programări pe primariaarad.ro. Tururile se fac după ora 17:00, când angajații termină programul.
În drumul meu spre Piața Avram Iancu, aflată în spatele Teatrului Clasic ”Ioan Slavici”, nu am ratat nici Palatul Cultural (recent renovat, azi sediul Filarmonicii), Palatul Băncii Naționale, Palatul Herman Gyula, Palatul Diecezanei dar și Biserica Catolică „Sf. Anton de Padova”, un lăcaș cu iz de palat. Printre aceste bijuterii, am descoperit și primul lift din Arad, dar și scări interioare spiralate extrem de fotogenice, blocuri cu scări exterioare prin curțile interioare, dar și detalii precum blazoane, coloane sau alte decorațiuni create cu diverse scopuri.
Dincolo de Palate
Îndată am ajuns și în Piața Reconcilierii româno-maghiare, cel mai vizitat loc din Arad – unde stau Statuia Libertății, dedicată generalilor revoluției maghiare, și Arcul de Triumf care-i cinstește pe moții lui Avram Iancu.
La doi pași de piață am găsit deschisă ușa de la Turnul cu Apă – primul proiect de alimentare a orașului Arad cu apă este reprezentat de acest turn ridicat din piatră și cărămidă de către englezi, în 1895-1896, după planurile arhitectului Miklós Ybl, unul din cei mai renumiţi arhitecți ai Europei sec. al XIX-lea – cel care a proiectat și Opera din Budapesta. Turnul, deși proiectat ca un donjon de cetate medievală în stil eclectic, a avut alte două roluri: de aprovizionare a orașul cu apă prin bazinul de 300 mc aflat la al V-lea etaj al turnului și de a îndeplini rolul de foișor de foc – de aceea a fost ridicat în apropierea cazărmii pompierilor și a fost, la momentul ridicării, cea mai înaltă construcție din oraș: 35 de metri. A funcționat până în 1956.
Vezi această postare pe Instagram
Inside #Arad. Amazing! #misterarad #visitarad #visitromania #100locuriRomania
În 1990, turnul a trecut în proprietate privată și în 1996 a fost inclus în circuitul turistic. Au fost deschise Galeriile “Turnul de Apă” Arad cu o expoziție permanentă – Muzeul Apei și al Pompierilor, expoziții de artă și tematice, din viața cotidiană. Când ajungi aici, domnul Horia Truță, profesor și istoric, te va iniția în lumea aparte din Arad și împrejurimi:
• la etajul I sunt organizate expoziții temporare – acum este o expoziție uluitoare de moluște de apă dulce și sărată, adunate din toată lumea.
• la etajul II sunt lucrări din anii ’70 – ’80, realizate de pictori arădeni.
• la etajul III este expoziția Apa domestică, care prezintă modurile în care oamenii au utilizat apa de-a lungul timpului.
• la etajul IV e o expoziție dedicată pompierilor din Arad și modului în care s-a făcut alimentarea cu apă a orașului.
• la etajul V se află rezervorul de apă prin interiorul căruia vei trece ca să ajungi pe platforma ce înconjoară turnul, de unde vei admira panorama 360 a Aradului.
Cum a ajuns atât asfalt, o promenadă pe Mureș, pe la marginea naturii, a venit la fix ca să mă relaxeze. Există faleză, pistă de biciclete, dar și locuri pentru pescuit. Dincolo de Mureș se află Cetatea Aradului – în formă de stea – ridicată în timpul împărătesei Maria Tereza (a doua jumătate a sec XVIII). Reprezintă unul din cele mai importante monumente istorice existente vestul țării, însă este militarizată și, din păcate, nu este deschisă turiștilor.
Un muzeu dulce
Puțini mai știu că Aradul era, la 1800, unul dintre cele mai faimoase centre ale cofetăriei din Europa. Chiar și curtea de la Viena avea ca favoriți ciocolatierii români – uniți în „Vechea Breaslă” arădeană interbelică, ce avea 17 maeștri cofetari.
Unic în țara noastră, Muzeul Cofetăriei este colecția privată a domnului Ioan Gui, cofetar și el mai bine de 40 de ani. Din anii ’70 până astăzi a reușit să adune peste 500 de piese, ustensile și mașinării ce erau folosite în trecut pentru dulciurile vremii – pe multe le-a primit sau cumpărat de la bătrânii cofetari pe care i-a mai prins în viață sau de la familiile acestora. Apoi le-a restaurat, câteva fiind din nou funcționale.
Cele mai vechi au un secol: mașina de făcut bomboane, mașina de măcinat mac, mașina pentru marțipan sau mașina de înghețată – toate acționate manual. Așa a apărut ideea unui muzeu, pe care domnul Gui l-a deschis chiar în casa sa: două dintre camere au fost transformate într-un spațiu expozițional ce poartă orice trecător printr-o dulce istorie a cofetăriei!
Dincolo de mașinării, aici vei admira, printre altele, o măsuță de cofetărie de la 1900 acoperită cu marmură verde, mese de marmură pentru prelucrarea zahărului, forme pentru ciocolată, rețetare, fotografii și medalii, dar și figurine din marțipan sau ciocolată și zeci de modele de bomboane fondante.
Totodată, muzeul este și un omagiu adus de proprietar marilor meșteri cofetari ai Aradului din perioada interbelică. Cum este în casa proprietarului, muzeul are un program flexibil și nu strică un telefon înainte de vizită.
Photo credits: Oana Vasiliu
Bonus:
- Intră în gară și urcă pe scările rulante. Sus, vei avea o surpriză uluitoare, te vei simți ca în Central Station!
- Vizitează Aradul noaptea, parcă se transformă în alt oraș – lumina pune altfel în valoare fiecare detaliu arhitectural de pe clădirile istorice!
- Treci pe la Muzeul Preparandiei, aflat chiar în clădirea în care a funcționat prima școală pedagogică românească.