Madeira de la A la Z

0
Madeira de la A la Z

Madeira e un mozaic de peisaje spectaculoase; de nori ce se joacă printre văile tăioase, de serpentine care îți deschid paradisuri nemaivăzute, de climate care parcă te plimbă prin toată lumea; e o fâșie de pământ dulce, care te îmbrățișează cu mierea trestiei de zahăr, cu vinul dulce și unic, cu dulceața cu care asezonează mesele din carne și pește, cu aroma dulciurilor copte la băcănia de pe colț din Funchal.

Ce e de văzut în Madeira? Ce e de știut despre acest teritoriu portughez? Ce e de făcut pe insulă într-o săptămână de vacanță? Trasee, obiective, itinerare și informații locale – am adunat într-un alfabet al insulei Madeira tot ce contează! 

A de la Arieiro

Pico do Arieiro (Vârful Arieiro) a devenit un fel de loc de pelerinaj pentru cele mai emoționante răsărituri de pe insulă – și asta, pe bună dreptate! Ușor accesibil cu mașina din Funchal (baza forțelor aeriene este motivul pentru care drumul este asfaltat până sus), al treilea cel mai înalt vârf al Madeirei (1.818 metri) este un furnicar în fiecare dimineață, indiferent de sezon. Dramatismul peisajului este mereu accentuat de norii care freamătă în valea adâncă, sub ochii tăi, în timp ce soarele urcă – timid – pe cer.

Aerul este atât de curat acolo, că, într-o zi senină, poți vedea și Insula Porto Santo, aflată tocmai la 48 de kilometri distanță.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Miradouro do Juncal din estul vârfului este cel mai bun punct pentru a te bucura de răsărit; dar nu neglija nici Miradouro do Ninho da Manta din vestul vârfului, care îți oferă priveliști uluitoare asupra crestelor ascuțite; de sub acest mirador începe și unul dintre cele mai bătute trasee ale insulei: poteca spre Pico Ruivo (notată PR1), cel mai înalt vârf din Madeira (1.861 de metri). Traseul are dificultate medie spre mare, are aproximativ 7 kilometri, iar diferența de nivel acumulată este de 1000 de metri.

B de la Bolo do Caco

O pâine rotundă ca o lipie groasă, pufoasă și bine făcută. „Bolo” vine de la forma sa de tort, iar „caco”  vine de la numele pietrei încinse pe care se coace. Rar o vei găsi întreagă și simplă, pentru că, tradițional, se taie pe jumătate, se prăjește puțin și se unge cu un mix de unt cu usturoi. Tot această pâine delicioasă este folosită și la sandvișuri: încearcă-le pe cele cu vită, cu pește și cu brânză.

C de la Carapuça

Ai idee cum arăta Tinder-ul secolului XVIII? Cumva, cultura Madeirei ne răspunde la această întrebare. Carapuças sunt căciuli conice, făcute din lână, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În trecut, erau preponderent negre, rar albastre sau roșii. Unicitatea lor stă în „sârma” din vârful lor, iar cel ce o poartă, o poate o facă ca odată. Ghidul local mi-a povestit așa: dacă persoana era logodită/căsătorită, moțul era îndoit de la mijloc în jos, îndreptat simbolic către inimă; iar dacă persoana era necăsătorită sau văduvă, moțul rămânea în sus, ca ceilalți să știe cu privire la… disponibilitate. 🙂 

Bineînțeles, în zilele noastre, nu se mai ține cont de acest aspect, iar cei grupurile folclorice – singurii care mai o mai folosesc – o poartă mereu ca pe o pâlnie întoarsă, cu moțul în sus. Și încă ceva ce s-a schimbat cu timpul: astăzi, carapuça este foarte colorată.

D de la Drumuri

Dacă ai fi turist în Madeira înainte de secolul XX, ar fi trebuit să străbați insula pe jos, pe măgar sau cu sania trasă de boi (pe pante, sania funcționa mai bine ca roțile) și asta pentru că aveai doar poteci, nu drumuri…. cu atât mai puțin tunelurile atât de moderne care astăzi nu au cum să nu te impresioneze măcar puțin… și de care, până la final, o să te saturi. 

Deși relieful din Madeira pare extrem de neprietenos pentru a te deplasa rapid dintr-un loc în altul (cu diferențe de nivel mari, văi adânci și stânci abrupte), statul a făcut minuni în ultimii ani: oricare două orașe le-ai conecta pe gps, nu vei face mai mult de o oră și jumătate. Și asta datorită drumurilor noi (notate VR – via rapida și VE – via express), deschise după anii 2000, în urma unui super-plan de infrastructură. 

Doar ca să-ți faci o idee, astăzi există peste 150 de tuneluri care trec prin munții insulei, nenumărare viaducte și, în total, peste 140 de kilometri de asfalt într-o bucată de pământ lată de 22 și lungă de 55 de kilometri! Așa că dacă vrei să iei micul dejun într-un capăt al insulei, apoi să iei prânzul în celălalt capăt, ai tot timpul din lume, cu tot cu multe opriri prin fabuloasele miradouros.

E de la Espada

Poftă de ceva bun? Atunci Madeira te va impresiona la acest capitol! Delicatesa supremă a insulei este un pește negru, pe nume Espada Preto – sau, simplu, Espada -, pe care îl vei găsi rar în meniu prin alte locuri din lume – și asta nu pentru că nu ar exista – ba, mai mult, este larg răspândit în Oceanul Atlantic, ci pentru că trăiește la adâncimi atât de mari (800-1700 metri adâncime), că este greu de prins. „Spada Neagră,” supranumit și „peștele-monstru” din cauza aspectului său fioros, este accesibil pentru Madeira datorită reliefului său: cum insula este un vârf de vulcan, îndată ce te îndepărtezi de țărm, adâncimea scade dramatic, ceea ce face misiunea pescarilor doar puțin mai ușoară – oricum ei și-au construit tactici speciale.

Astăzi, vei găsi Espada în aproape orice meniu al unui restaurant din Madeira. Tradițional, se servește file, prăjit, cu banane sau fructul pasiunii. Însă, este atât de gustos, că îți recomand să îl încerci și pe grătar, porționat, fără nimic altceva.

F de la Flora luxuriantă

Poarte ar trebui să începem de la însuși numele de „Madeira” care derivă din pădurile atât de dese, că au impresionat exploratorii încă de când au ajuns prima oară pe insulă, în 1420. Supranumită „Grădina Adormită” și „Insula Florilor”, climatul său blând și moderat permite creșterea unor specii unice de plante subtropicale și tropicale. Însă, cel mai important este că, din totalul de 3.200 de specii floristice identificate (iar 16% sunt endemice – adică aceste plante se găsesc doar pe insulă). Poate această cifră nu-ți spune multe, însă o să-ți ofer o comparație: în România, există aproximativ 3.700 de specii de plante, dar pe o suprafață de 300 ori mai mare decât a Madeirei!

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Revenind la speciile ce pot fi văzute pe insulă, este important de menționat că multe au fost aclimatizate, aduse de negustorii din secolul 18 – care pot di astăzi admirate în grădinile publice.

Apoi, altitudinea are și ea o influență majoră asupra diversității plantelor: între 700 și 1.4000 de metri altitudine, găsim o rezervație naturală deosebită, parte a patrimoniului UNESCO, pădurea de lauri (Laurisilva). 

Dincolo de peisajele desprinse din basme, acesta este în sine un ecosistem deosebit, unde se găsesc majoritatea speciilor endemice. De observat în special frumoasele orhidee de Madeira (Dactylorhiza foliosa și Anthyllis lemanniana)

Dacă vrei să accesezi o bază de date fotografică ce conține o parte dintre plantele din Madeira, intră aici.

G de la Girão

Cabo Cirao este una dintre cele mai înalte faleze stâncoase din lume și cea mai înaltă din Europa, cu cei 589 de metri ai săi. Bineînțeles, a devenit un punct de belvedere extrem de popular și asta nu doar pentru priveliști, ci și pentru senzația unică de a merge pe sticlă pe deasupra Oceanului Atlantic. Așa că, învinge-ți teama de înălțime și admiră oceanul infinit ore în șir!

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

H de la Hortensii

Multe, mereu înflorite și atât de sălbatice, că le vei vedea des pe marginea drumurilor pe teritoriul Madeirei – excepție fac zonele foarte înalte de munte. În majoritatea lor copleșitoare, florile sunt albastre (nu știu dacă știi, florile de hortensie își schimbă culoarea în funcție de pH-ul solului) și creează pete de culoare fabuloase prin verdeața crudă din jur.

I de la Istorie

Nu putem să trecem printr-un loc fără să ne oprim măcar puțin asupra istoriei sale, ceea ce-l face ce reprezintă astăzi. De la cucerirea portugheză, vreau să amintesc despre o perioadă extrem de importantă în istoria insulei. Aceasta poartă și un nume: João Gonçalves Zarco. Cu siguranță, îi vei observa statuia impunătoare din Funchal (sculptor Francisco Franco, 1927), aflată nu departe de Vechea Catedrală și în fața clădirii Băncii Portugaliei.

João Gonçalves Zarco, născut în Portugalia, a devenit de la o vârstă fragedă cavaler al Prințului Henry „Navigatorul”, astfel devenind el însuși un explorator. Însărcinat cu misiuni importante ale țării (a apărat Algarve de mauri, a contribuit la cucerirea Ceutei, a condus vasele care au ajuns în Porto Santo), a ajuns pentru prima oară în insula Madeira în 1419 (devenind unul dintre descoperitori). Imediat (1425)  a fondat orașul Câmara de Lobos, prima așezare dintr-un plan urbanistic ce avea să schimbe insula. Prin decizia conducerii portugheze din 1437, a devenit primul căpitan desemnat al Madeirei (căpitanul Funchalului), ajungând să dețină nu mai puțin de jumătate din insulă! El este considerat părintele insulei, cel care nu doar a descoperit-o, ci a construit-o și deschis-o către restul lumii.

J de la Jardines

Orice spațiu verde din Madeira a devenit „jardin”, adică o grădină: orice curte publică sau privată și orice parc orășenesc a primit nu doar suficientă atenție de-a lungul timpului, ci și zeci de specii din toată lumea ce au fost aclimatizate – așa că au devenit, prin excelență, jardines botanicos (n.r. grădini botanice). Unul dintre cele mai la îndemână exemple este Grădina Municipală din Funchal – deși are dimensiuni modeste (parcarea de la Lidl e mai mare), se remarcă prin plante deosebite care au fost aduse din Grădina Botanică a Parisului.

Apoi, cele mai relevante exemple de Jardines sunt Jardins da Quinta do Palheiro, Jardim Botânico da Madeira și Jardim Tropical Monte Palace – asupra acesteia din urmă vreau să mă opresc în mod deosebit.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Grădina de la Monte Palace înseamnă o colecție uriașă de plante exotice (peste 100.000 de specii), aduse din toată lumea, și puse în valoare pe o suprafață de 70.000 de metri pătrați. Lebedele albe (din Scandinavia), lebedele negre (din Australia), rațele, păunii și bibilicile, animă lacul central, decorat cu sculpturi și cascade. Grădinile sunt un colț de rai pe care nu-l poți încadra în vreun tipar și poate de aceea vrăjesc ușor orice fel de vizitator. Tot în aceste grădini, se află și a doua cea mai mare colecție de faianță portugheză a țării – iar plăcile hispano-maure datează din secolele XV și XVI, iar panourile – din secolele XVI – XX.

Aici te mai poți delecta și cu o colecție privată fabuloasă de 700 de minerale din Brazilia, Portugalia, Africa de Sud, Zambia, Peru, Argentina și America de Nord, plus un „extra” de 300 de pietre semiprețioase și prețioase. 🙂

K de la Kilometri

Pe lângă șoselele de viteză care te ajută să traversezi rapid insula, Madeira are o serie de drumuri fascinante care traversează insula de la nord la sud și de la vest la est. Așa că, dacă ai o pasiune pentru condus, vei face mulți kilometri și vei face de cel puțin două ori mai mult ca timp decât îți spune Waze-ul. Și asta nu pentru că drumurile ar fi dificile, ci pentru că la fiecare serpentină se mai deschide câte o priveliște peste munții ascuțiți și verzi și nu te vei putea abține să nu oprești iar și iar. Zeci de kilometri devin imediat un fel de tur de „miradouros” ale Madeirei.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Recomandările mele de scenic drives:

ER 110 (Anchadas da Cruz – Ecumeada) – te plimbă pe platourile înalte, prin vegetație pitică și galbenă de flori, printre pășunile întinse pline de văcuțe leneșe. (!în martie 2022, segmentul Lombo do Mouro – Ecumeada era închis din cauza anumecărilor masive de teren, după foarte multă ploaie)

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

ER 103 (Faial – Ribiero Frio – Funchal) – te adâncește prin magicele păduri de lauri, patrimoniu UNESCO.

ER 202 (Porto da Cruz – Camacha) – aici vei cunoaște o altfel de vegetație exotică, presărată cu hortensii ce cresc pe marginea drumului

ER 101 (drumul de coastă care înconjoară insula) – ca să vezi nu doar grandoarea oceanului, ci și măreția naturii prin stâncile atât de minuțios sculptate. Cele mai frumoase segmente mi s-au părut: Sao Jorge – Porto Moniz (nord), Porto Moniz – Ponta Do Pargo (vest), Ponta Do Pargo – Cais da Ponta do Sol (sud, drumul are mici „întreruperi”, când se suprapune cu drumul de viteză)

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

L de la Levadas

Poate cele mai cunoscute, căutate și apreciate lucruri din Madeira sunt Las Levadas. Levada se referă la un canal de irigație, un apeduct, construit într-o manieră specifică acestei insule, preluată și adaptată de la mauri prin secolul al XVI-lea. Ele au fost construite de sclavi pentru a aduce apa din vest și nord-vest în partea de sud și sud-est, mereu mai uscată. Această apă era necesară în agricultură, în special pentru culturile întinse de trestie de zahăr. Dar erau utile și pentru gospodării, atunci când nu exista apă curentă.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Ce le face cu atât mai spectaculoase, e locul în care au fost construite: pe munții veșnic verzi, cu priveliști decupate din povești. Că merg lin pe lângă o potecă lată, că trec pe podețe sau prin tuneluri săpate prin stânca vulcanică, că șerpuiesc în trepte și trec pe sub cascade, mereu vor impresiona. Și, cum sunt albii din piatră, le face – pe majoritatea – ușor accesibile. Mereu, surpriza cea mai mare e la final: majoritatea lor „izvorăsc” – din cascade și lagune – acolo unde se termină traseul ales.

Astăzi, Madeira are 2.170 de kilometri de levadas și mai bine de jumătate sunt acum transformate în trasee turistice. Orice traseu ai alege dintre cele aproximativ 200 disponibile, nu ai cum să fii dezamăgit! Dar îți pot mărturisi un mic secret: Levada 25 Fontes și Caldeirao Verde sunt de vis! Ambele trec prin misterioasele și fascinantele păduri de lauri.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Din 2017, Levadas din Madeira se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.

M de la Mozaic

Când te vei plimba prin orașele Madeirei, fără să vrei, vei observa pe unde mergi pentru că ori vei miji ochii de la prea multă lumină, ori vei beneficia de un masaj la tălpi! 🙂

Pe insulă, vei admira două tipuri de pavaje, ambele construite în mozaic, cu multă muncă și migală și te vei întreba constant de unde atât timp și atâtea pietre.

Primul este pavajul specific zonelor de coastă ale Portugaliei continentale, din cuburi de calcar alb și negru. Arta aceasta se numește „calçada”, a luat naștere la finalul secolului al XV-lea dintr-un capriciu regal și a devenit în timp o galerie de artă în aer liber. Dacă te uiți cu atenție la modele, ele îți vor spune povești despre străzi (de exemplu, despre breslele ce erau odată acolo – în Funchal vei vedea flăcări pe strada brutarilor), despre piețe (urmărește corăbiile și blazoanele din piațetele de la ocean) sau vor imita pur și simplu și hipnotic modelul tradițional al valurilor mării.

Al doilea este cel tipic Insulei Madeira. Pietrele vulcanice rotunde (bazalt) și plate, șfefuite de apa oceanului, fac culoare negre printre plantele luxuriante. Așezate una lângă cealaltă, în lung și-n lat, tăiate pe mijloc sau lăsate bulbucate, creează modele în cercuri și linii drepte. 

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

N de la Nisip 

Oricât ar dura vacanța ta, puțină plajă nu strică nimănui, așa-i? Chiar dacă insula nu este atât de faimoasă ca destinație de plajă (e vulcanică, deci se traduce prin faleze abrupte, stâncoase și mici plaje cu pietriș), Madeira este capabilă să-ți creeze cadrul ideal pentru acea relaxare exotică. Mult nisip fin, golfuri care liniștesc oceanul, șezlonguri confortabile, umbrele din stuf, câteva ponchas reci și uiți ce zi e azi!

Bine, dar unde?

Plaja La Calheta – prima plajă artificială a insulei. Aflată în sud-vest, este un golf protejat de valuri și curenți de bariere de beton. De o parte și de alta, în oglindă, ai două plaje întinse, aurii, fine, cu nisip adus din Portugalia și Maroc.

Plaja Machico – un alt loc în care te poți bucura de nisipul fin din deșertul Saharei este plaja aflată în capitala istorică a Madeirei. Dincolo de plaja întinsă din estul insulei și apa extrem de limpede, peisajul impresionează: aici muntele se întrepătrunde cu oceanul, vederile fiind spectaculoase. Dincolo de podul peste râu, ai plaja São Roque, naturală, cu pietre vulcanice.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Plaja Seixal – în nordul Madeirei, vei găsi una dintre puținele plaje naturale cu nisip ale insulei. Priveliștea este impresionantă: nisipul negru, mai mărunt ca zahărul, contrastează perfect cu verdele crud ale munților ce înconjoară plaja. Poate de aceea a devenit și cea mai fotografiată plajă de aici!

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Iar, dacă ești în căutarea plajelor întinse de nisip fin, Porto Santo (insula care face parte din arhipelagul Madeirei), este la doar două ore și jumătate cu ferry-ul de Funchal.

O de la Obrigado/a

… și O de la Oameni, pentru că fără localnicii minunați, relaxați, calzi și mereu plini de energie, nu ai sesiza nici importanța acestui cuvânt magic: Obrigada (dacă ești femeie) și Obrigado (dacă ești bărbat). Înseamnă „mulțumesc!”

Și uite încă 10 formule în portugheză, ce vor face oamenii de acolo să zâmbească:

Olá! – Bună!

Bom dia! – Zi bună!

Como está? – Ce mai faci?

Qual é o seu nome? – Cum te numești?

Muito bom!  – Foarte bun!

Com Licença! – Pardon!

Por favor! – Te rog!

Desculpe! – Scuză-mă!

Prazer em conhecê-lo/la! – Încântat/ă de cunoștință!

Muito obrigado! – Mulțumesc foarte mult!

P de la Piscine naturale

Madeira oferă locuri fantastice pentru a-ți petrece timpul – printre ele fiind piscinele naturale, care s-au format cu mii de ani în urmă, când vulcanii Madeirei erau activi (ultima activitate vulcanică a fost acum aproximativ 6.000 de ani). Lava s-a răcit în apele oceanului și a creat goluri – mai mici și mai mari – care sunt umplute cu apă (și pești foarte colorați) de valurile Atlanticului la fiecare flux. 

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Pe insulă, sunt patru locuri în care te poți delecta într-o piscină vulcanică:

Doca do Cavacas (Poças do Gomes) – situate în Funchal, nu departe de Praia Formosa și în imediata vecinătate a peșterii din ocean, formele lavei au fost modificate astfel încît să facă zona accesibilă turiștilor, cu scări. Există taxă de intrare.

Poças das Lesmas (Seixal) – un loc superb, dar mai greu accesibil din cauză că se află la baza unei stânci, iar coborârea e destul de alunecoasă. Accesul este gratuit.

Porto Moniz – Piscinas Naturais – au fost „foarte amenajate”, cu bar, zonă pentru șezlonguri și cu toate facilitățile necesare (vestiare, toalete). Se percepe taxă de intrare.

Porto Moniz – Piscinas Velhas – cele mai mari și cele mai sălbatice/ Și, după mine, cele mai încântătoare. Intrarea este gratuită.

Încă un mic secret: apa oceanului este destul de rece pe tot parcursul anului. În aceste piscine, la reflux, soarele are timp să încălzească apa. 🙂

Q de la Quinta das Cruzes

Un muzeu impresionant al Madeirei se află chiar în Funchal: Quinta das Cruzes. Locul îți dezvăluie mai bine de 500 de ani de artă înfățișată de o vastă colecție de mobilier portughez și străin, porțelan, bijuterie, pictură, sculptură și antichități. Toate acestea se află într-un conac tradițional magnific, de secol XVIII devenită  Aici, te va impresiona și curtea vilei, o grădină botanică exotică, umbroasă, cu specii parcă nemaiîntâlnite, ce a devenit ea însăși un alt spațiu expozițional, pentru Orhidarium și un parc arheologic cu piese din secolul XV.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Muzeul Quinta das Cruzes a fost deschis în 1953 cu colecția originală de arte decorative din proprietatea unui colecționar din Madeira, César Filipe Gomes. Conacul a fost a fost a doua reședință a familiei primului căpitan desemnat ai insulei, João Gonçalves Zarco.

R de la Resorturi 

Ce fel de turist ești? Indiferent de ce răspuns ai, Madeira efectiv își face toate poftele: de la apartamente pe booking de la nici 200 de euro pentru o săptămână până la resorturile All Inclusive, unde răsfățul și serviciile premium sunt la ele acasă. Bucură-te de piscine, spa-uri, experiențe culinare și aventuri pe insulă – toate oferite direct la recepția hotelului!

Madeira a trăit și trăiește în continuare din turism, perfecționându-se și investind enorm în calitatea experiențelor oferite turiștilor de la un an la celălalt. Cu siguranță, nu degeaba a fost desemnată din nou, pentru a opta oară, the Best Island Destination of Europe la World Travel Awards.

S de la Scubadiving și Snorkeling

Pregătește-te pentru o întâlnire deosebită cu viața marină! De ce deosebită? Pentru că Madeira este vârful unui vulcan pe lanțul muntos subacvatic (Tore) și, datorită acestei topografii, astăzi este presărată cu recife care au permis dezvoltarea unei vieți marine extrem de variate. Unde mai pui că accesul la scufundări este atât de ușor, că peștii colorați te întâmpină deja de la marginea țărmului! 

 Astfel, scubadiving și snorkeling au devenit activități pentru care unii turiști vin special în această zonă. În timp ce snorkeling se poate face oriunde de jur împrejurul insulei, printre cele mai cunocute locuri de scubadiving sunt Garajau Nature Reserve (se remarcă pisicile de mare, barracudele și murenele), Reis Magos (ies în evidență căluții de mare), Cais do Sardinha (pentru corali negri, barracude și caracatițe), iar, în larg, la Baixa da Agulha, care e considerat ultimul refugiu al leilor de mare din acest areal.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

T de la Típicas de Santana

Mici, colorate, drăguțe și „vedete”: ele sunt Típicas de Santana, adică acele case tradiționale considerate moștenirea tradițională a construcțiilor primitive de pe insulă încă de la începutul așezărilor. Legenda spune că acest tip de căsuțe triunghiulare, construite din lemn și paie, au fost făcute de fermieri încă de când au venit pe insulă. Casele au două camere (bucătărie și dormitor), mansarda era folosită ca depozit de produse agricole, iar acoperișurile foarte ascuțite, din paie, aveau dublu rol: apa să se scurgă repede în timpul ploilor lungi din sezonul ploios, iar în verile fierbinți să mențină răcoarea în interior.

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Aceste case tipice se aflau, odată, peste tot pe insulă. Astăzi, în centrul satului Santana, poți admira cele mai apropiate versiuni ale celor ce au fost odată: cele restaurate se află în centru (chiar aproape de primărie) și au fost transformate în magazine și cazări. Iar, dacă iei satul la pas, vei găsi și altele – unele locuite, altele transformate în spații de depozitare – în diverse stadii de renovare.

U de la Uși Pictate 

Îndată ce treci de Mercado dos Lavradores, intrii pe una dintre cele mai faimoase străzi ale orașului. Dar hai să-ți povestesc de la început…

În Zona Veche a Funchalului, era, demult, una dintre cele mai frumoase străzi. Dar zona era rău famată, așa că nimeni nu se apropia prea tare de ea, indiferent de arhitectura locală. Astfel că autoritățile locale au avut o idee interesantă pentru a schimba fața zonei și pentru a revitaliza turismul local: Painted Doors Project. Astăzi, când te plimbi pe Rua de Santa Maria, vei observa că acea ușă parcă are ceva special. Următoarea, e și mai ciudată. Dar uite-o și pe cealaltă, o adevărată operă de artă! Chiar așa este: consiliul local a invitat zeci de artiști de pe insulă și de pe continent să „facă ceva” cu ușile de pe Santa Maria. 

Rezultatul? Nu mai puțin de 200 de opere de artă urbană. Ușile aparțin locuințelor, galeriilor de artă și zecilor de restaurante locale care s-au deschis în ultimii ani și care te îmbie cu preparatele lor. 

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

V de la Vin

Vinul de Madeira, premiat și recunoscut de jur împrejurul globului, are o istorie ce este consemnată încă din perioada exploratorilor – de fapt, ei l-au îmbunătățit. De atunci, acest vin deosebit a rămas apreciat și este unul dintre puținele vinuri ale lumii care a rămas neschimbat de-a lungul secolelor. 

Ce e așa de special la el? Păi, un vin născut la mare trebuia să fie „fortificat” pentru a rezista temperaturilor, mai ales că marinarii transportau licoarea pe mare săptămâni întregi, la temperaturi dintre cele mai diverse – astfel că vinului i-a fost adăugat un strop sănătos de cognac. Apoi, cum Madeira a devenit un hub de aprovizionare pentru America, Indonezia și Anglia, exploratorii aveau să descopere ceva: aroma vinului devenea tot mai puternică pe măsură ce butoaiele călătoreau de la frig la cald în mod repetat pe măsură ce vasele traversau tropicele.

 Astăzi, vinul de Madeira a rămas la fel ca atunci: licoros, alcoolizat și dulce-aromat, iar procesul de producție presupune expunerea sa repetată la temperaturi de 45-60 de grade Celsius și răcirea forțată de zeci de ori în decursul a aproximativ trei luni. Vinul este păstrat în butoaie din lemn cel puțin trei ani înainte de a fi consumat. 

Se obține din soiurile de viță-de-vie Malvasia (dulce), Bual (demi-dulce), Verdelho (demi-sec) și Sercial (sec). În perioada recoltei, Madeira devine însăși un festival al vinului, prin petreceri, degustări, preparate locale și piețe colorate și decorate de sezon.

Saúde!

W de la Website

Și pentru că am promis încă de la început multe informații, uite unde poți să explorezi în continuare, direct de la sursă.

Website-ul oficial al Madeirei este VisitMadeira.com, iar și mai multe experiențe, le poți citi pe blogul oficial MadeiraAllYear.com

X… de la încrucișarea dintre ananas și banană

Știu, pare ciudat, însă unul dintre fructele tradiționale din Madeira este ananasul-banană. Sau banana-ananas. Monstera (pe numele său nu-prea-comun de fruct exotic tipic insulei) este ceva ce nu întâlnești în Europa, iar, când ajungi în Madeira, îl găsești efectiv pe toate drumurile: crește inclusiv în Grădina Municipală din Funchal. Gustul e, cel mai asemănător, un mix între jackfruit și ananas – atenție, se mănâncă doar miezul, coaja este toxică!  Floarea sa se aseamănă cu o cală. Dacă te uiți cu atenție la frunză, vei constata că este extrem de familiară: de multe ori,ai văzut-o pe la noi ca plantă de apartament, dar niciodată nu face fruct pentru că nu e în clima sa tropicală, prielnică (monstera deliciosa).

 

Ver esta publicación en Instagram

 

Una publicación compartida por Cory Matei (@corymatei)

Y de la Yachting

Dacă vrei o experiență de lux, alege să petreci o zi pe un iaht, descoperind nu doar împrejurimile Madeirei, ci și sălbăticia celorlalte insule din jur: Selvagens, Desertas sau minunatul Porto Santo, renumit pentru imensa sa plajă aurie. De pe barcă, nu te vei plictisi vreo clipă pentru că te vor „deranja” de la plajă delfini, țestoase și, dacă nimerești în sezonul potrivit, chiar și balenele cu cocoașă (septembrie-ianuarie) sau orcile (mai-septembrie).

Z de la Zahăr

Hai să ne întoarcem puțin la cucerirea portugheză (1 iulie 1419), pentru că de aici a început totul. Nu a durat mult până când portughezii au decis exact care este planul pentru insulă: agricultura. Așa că Prințul Henry Navigatorul a introdus trestia de zahăr, adusă din Sicilia. Bineînțeles, asta a cerut sacrificii mari: aducerea sclavilor pentru forță de muncă, despaduriri masive pentru crearea terenurilor ce aveau să fie cultivate, crearea levadelor pentru irigații. 

Zahărul era considerat pe atunci un condiment, rar, scump și de lux, așa că se prevedea deja o îmbogățire rapidă.. Datorită solului și climei de pe insulă, zahărul a devenit foarte repede o industrie extrem de profitabilă care a ajutat coloniștii la expansiune –  a trezit interesul întregii Europe, către care vasele plecau pline.

Bine, trebuie menționat că în același secol XV, Madeira conducea deja comerțul cu zahăr: începuse „era aurului alb”, care a pus Funchal pe harta marilor rute ale comerțului european. Madeira devenise atât de faimoasă, că însuși Cristofor Columb a venit pe insulă să vadă cu ochii lui ce e aici – bine, printre altele s-a căsătorit și cu fiica unui proprietar de plantație.

Vârful producției a fost în 1506, când Madeira a exportat 2.480 de tone de zahăr! Iar sclavii reprezentau 10% din populația insulei. 

Nu doar zahărul se producea în această perioadă: mierea de zahăr (mel de cana) și romul erau printre produsele căutate ale insulei.

După acest punct, „capitala zahărului” a intrat într-un declin uriaș. Pentru extracția și finisarea zahărului, se foloseau fabrici cu boilere – alimentate de focul cu lemne. Așa că nu a fost nevoie de prea mulți ani, la o asemenea producție, ca Madeira să rămână fără lemn. Specialiștii spun și că acesta a fost, în același timp, și cel mai mare dezastru ecologic petrecut pe insulă.

Localnicii s-au reprofilat și au cultivat în locul trestiei de zahăr multă viță de vie. În secolul al XVI-lea, Madeira era cunoscută pentru vin și nu pentru trestia de zahăr.

Astăzi, însă mai există patru mori/fabrici ce au legătură cu zahărul, însă producția se axează pe mel de cana și romul din care se fac faimoasele băuturi Ponchas. Le găsești la Museu e Engenho da Calheta, Engenho Novo da Madeira, William Hinton’s, Engenho do Norte și Fábrica de Mel de Cana do Ribeiro Seco. Producția de zahăr a atins 8.000 de tone în 2019 (după noile tehnologii), și asta pentru interesul major în alcoolul de calitate obținut pe insulă. Eu vă recomand și bomboanele din miere de trestie, făcute la fabrica din Funchal, sunt delicioase! <3

 

Comments

comments

LEAVE A REPLY