Viñales: peisaje, tutun, case coloniale și multă bucurie

0
Viñales: peisaje, tutun, case coloniale și multă bucurie

Dincolo de plaje albe, mare cristalină și aglomerație urbană colorată, Cuba mai ascunde un secret: Viñales, un loc parcă de pe altă planetă, unde verdele-i mai profund decât îl știi, unde stâncile ce răsar din pământ par niște giganți dormind ghemuit și unde câmpurile încarcă pe oricine le traversează cu o bucurie timidă, inexplicabilă.

Viñales se remarcă străzile drepte pe care se înșiră casele coloniale din cărămidă și lemn, viu colorate și care te îndeamnă la relaxare prin balansoarele de pe terasa fiecăreia. Aici, oamenii trăiesc ca acum câteva sute de ani: lucrează cu boii pe terenurile unde plantează cel ce e considerat cel mai bun tutun din lume, caii sunt parte din decor, iar imaginea de cowboy e prezentă în fiecare localnic. Singurul lucru ce s-a schimbat aici sunt destinațiile spațiilor: dormitoarele au devenit camere de oaspeți, iar terasele și curțile interioare au fost transformate în restaurante. Viñales e acum turistic.

Viñales pentru turiști

De cum ajungem, prima activitate pe care gazda ne-o propune este o mică excursie la cele mai importante obiective naturale din jurul satului. Și nu oricum, ci cu mașini Lada din anii ’70! Zis și făcut! Mașina clasică roșie, cămașa în carouri, pălăria cu lateralele ridicate, bocancii înalți și ochelarii de soare tip aviator care lasă să se vadă ridurile încruntării fac din șoferul nostru o poveste autentică.

Se spune că aici sunt cele mai frumoase peisaje din Cuba. De aceea toată zona a fost declarată monument național și rezervație a biosferei. Drumul ne poartă chiar prin Valle de Viñales, cu un relief ne mai întâlnit. Rocile cu forme neregulate parcă au picat din cer în urmă cu mii de ani, s-au înfipt în pământ, iar vegetația le-a cucerit în tot acest răstimp. Ca prin farmec – al peisajului – ajungem la prima oprire: Cueva del Indio. Numele (Peștera Indienilor) a fost dat de trecutul grotei: a fost un spațiu în acre au locuit indigenii. Ascunsă de vegetația luxuriantă din jur, numai aleea ne ghidează spre intrarea principală. Câteva scări ne duc în subteranul neregulat: ba mă minunez de înălțimea tavanului, ba mă cocoșez ca nu cumva să mă lovesc de „grinzile” naturale. Plină de forme stranii ce au prins contur în milione de ani, aleea duce spre un lac subteran. De aici, turul continuă cu barca până spre portalul luminos spre exterior, unde rămânem la debarcader.

Șoferii ne așteaptă și ne duce îndată la altă peșteră, Cueva de San Miguel, unde tot acoperișul de la intrare e folosit pentru a adăposti un restaurant. Deși priveliștea e foarte plăcută, preferăm să ne îndepărtăm de o capcană turistică. Mural de la Prehistoria ne așteptă, ba chiar și norul ce dorește să se scuture e indulgent. Numele locului (Zidul Preistoriei) nu se referă numai la vârsta sa, ci la pictura deosebită făcută pe 120 de metri lungime în 1961 de 18 oameni în patru ani! Desenul, prin melcul imens, dinozauri, creaturi marine și oameni simbolizează teoria evoluției din preistorie până astăzi. Ultima oprire a turului nostru este o terasă de pe deal cu vedere spre toată Valle de Viñales! Wow, cum e să bei cel mai bun rom aici!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Breathtaking view 😍 #valledeviñales #Viñales #cuba #visitcuba #CoryinCuba

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

La plantația de tutun mergi călare

Să mergi călare pe câmpurile verde-smarald din Viñales este un must do, spun turiștii. Caii de rasă  mică sunt atât de obișnuiți cu turiștii și traseul, că nici nu mai au nevoie să-i mâne cineva. Și, deși ei sunt plictisiți, orice vizitator este extrem de încântat de viața „campesina” (de la țară), cu oameni pe câmp ce ară cu bovinele sau culeg cu mâna roadele naturii, de caprele ce stau marginea drumului de pământ, de porcii sălbatici ce se tăvălesc prin băltoacele făcute de ploaie cu o seară înainte prin pădure. Șopârlele, fluturii zburdalnici și păsările colorate cu triluri spectaculoase sunt parte din peisaj.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#Viñales #cuba #vinalescuba #visotcuba #CoryinCuba

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

Ajungem și la o plantație de tutun du depozit, unde un tabaquero cubano simpatic ne întâmpină cu voie bună și cu un stoc de mojito cu gheață! „Știți cum se fac trabucurile?” Și așa aflăm că nimic nu e atât de simplu pe cât parte pentru cele mai râvnite țigări din lume. Plantarea tutunului se face între decembrie și februarie, iar frunzelor le trebuie două luni și jumătate ca să fie perfecte. Culese separat din plantele de 1.6 metri (frunzele din vârf sunt cele mai tari, cele de jos cele mai slabe și în funcție de asta se fac diverse categorii de trabucuri), au nevoie de trei-patru luni pentru a se usca, în funcție de umiditatea aerului. Apoi, statul ia 90% din recoltă și îi lasă proprietarului restul pentru consumul propriu sau vânzare. „E bine că ne rămâne și atât!”, spune bucuros an nostru tabaquero în fața șocului pe care l-am avut aflând această informație. Apoi, ei primesc doi dolari pe kg de tutun din care ies opt țigări care se vând apoi cu 20 de dolari.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Tobacco lesson from #Viñales #cuba #tb #visitcuba #CoryinCuba

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

Târgul, de neratat!

În zilele de fiesta (sărbătoare) Viñales e un furnicar viu, vesel și extrem de colorat. Târgurile de artizani și de antichități se întind de-a lungul străzilor, de nici nu știu unde să mă uit mai întâi… și cui să răspund prima oară: „De unde ești?”, „Hai să te ajut, ce cauți?” sau „Îți place în Cuba” sunt doar câteva dintre întrebările care răsună în jurul meu, de ba bărbați și femei deopotrivă. Cercei din os sau scoici, statuete sculptate în lemn, brelocuri din biele, instrumente muzicale locale, traiste din cânepă, machete de mașini din cutii de aluminiu, CD-uri cu cântece locale – toate sunt la libera negociere. Poate, în schimbul tricoului de pe tine, le poți avea pe toate!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#souvenirs from #vinales #CoryinCuba #EBTinCuba

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

Fuga la plajă

În Cuba, oriunde ai fi, nu se poate să nu dai o fugă până la plajă. Așa și noi și am avut două variante: una cu „cea mai frumoasă plajă, toată lumea o caută” și „acolo se ajunge greu, e drumul prost”. Am ales a doua variantă și așa am ajuns, în mai bine de două ore (doar 55 de kilometri), în Cayo Jutias – o insulă odată, azi peninsulă la capătul căreia se poate ajunge cu mașina. Extrem de sălbatică (de departe de orice oraș și drumul este bombardat), e un mic rai al Mării Caraibilor: mangrovele acum gri spălate de marea sărată pictează decorul plajei sclipitor de albe ce mărginește infinitul turcoaz. Un deliciu, o relaxare supremă, miere pentru suflet!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Not bad. Not bad alt all. 💙 #cubanfeeling #cuba #visitcuba #CoryinCuba

O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe

*acest material a apărut într-o variantă simulară în numărul de august 2019 al Revistei Ioana

Comments

comments

LEAVE A REPLY