Sri Lanka: plaje, orașe și stațiuni. Din Mirissa în Negombo (partea a III-a)

0
Sri Lanka: plaje, orașe și stațiuni. Din Mirissa în Negombo (partea a III-a)

Cum eu nu mă pot decide simplu și nici nu pot sta locului prea mult timp, am ales cea mai bună variantă: un tur al plajelor din sud-vestul insulei, mai exact din Mirissa până în Negombo! Astfel, nu am regrete că am ratat ceva anume, iar acum, când mă voi întoarce în Sri Lanka știu exact unde să mă duc!

Mirissa

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Mirissa este una dintre cele mai căutate stațiuni de la ocean. Dincolo de peisajele exotice, fiecare golf al stațiunii are specificul său:
* Turtle Bay, unde am văzut țestoase cât farfuria de ca cină – aici este o zonă stâncoasă, preferată pentru snorkeling. Nu departe de mai sunt și foștii corali (nu mai sunt vii din cauza tsunamiului din 2004).
* Golful pentru surf – fiind o zonă deschisă, curenții creează valuri și de doi metri!
* Mirissa Beach, plaja imensă de nisip fin cu intrare lină în ocean, iubită de majoritatea vizitatorilor. Muzică, restaurante europenizate, cocktailuri, party-uri nocturne.
* Coral Beach, unde în loc de nisip erau odată multe fragmente se corali. Și azi se mai găsesc.
* Secret Beach, cel mai frumos colț ascuns de plajă. Aici sunt puțini turiști, se ajunge mai greu pentru că trebuie să treci un deal.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Când ești într-un tur, cel mai greu e să mergi mai departe atunci când locul te fascinează ca pe un copil. Mirissa e un mic oraș ce s-a transformat în stațiune. Aici vin mulți turiști și astfel, ai două lumi: cea de pe plaja întinsă, cu sute de turiști, resorturi, restaurante cu meniu diversificat cu mâncăruri europene, șezlonguri și umbrele, cocktailuri la happy hour și petreceri nocturne. Cum treci șoseaua paralelă cu coasta, intri în orașul local, cu bodegi în care mănâncă mai mult localnicii, cu case transformate în guest houses, cu școli și temple budiste. Cum să nu-ți placă să fii în două lumi?

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Mulți spun că Mirissa e prea touristy. Însă nu mai mult decât alte stațiuni transformate aproape în totalitate în resorturi. E turistică doar pe plaja centrală. Odată ce ai părăsit-o, te mai întâlnești doar cu localnicii și, ici-colo, cu câțiva călători mai curioși și dornici de a explora. Am adorat-o pentru contrastele ei și, cu siguranță, aici mă întorc. Love, love, love!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Weligama

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

Un golf de un albastru-turcoaz etern presărat cu bărci colorate, de pescari. Nu-i locul ideal pentru o vacanță la plajă, deoarece fâșia de nisip este destul de strâmtă și destul de sălbatică, pe alocuri chiar neîngrijită. Însă, ca să stai să contempli natura de pe una dintre stâncile înalte, e locul perfect.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

Habaraduwa (Koggala)

Dincolo de pescarii cocoțați pe bețe care fac show-uri turistice pentru cel puțin 500 de rupii/poza pe plaja gri-bejulie întinsă, Koggala este zona cu multe ,,clocitori” de țestoase. M-am oprit la una dintre ele și am avut ocazia să aflu de la un voluntar despre fiecare specie care trăiește în apele din jurul insulei: cinci țestoase mari și trei mici, toate amenințate de poluare și de schimbarea climei. Cea mai mare, Leatherback Turtle, atinge 750 de kg și trei metri lungime! Și nu trebuie să te apropii de ea, că mușcă fără să stea pe gânduri!
Am găsit mai multe exemplare salvate de la moarte: ele mănâncă meduze și, cum instinctele lor sunt foarte slabe, înghit pungi de plastic. Altele și-au pierdut membre din cauză că au rămas blocate în gunoaie. Fiind extrem de sensibile și expuse oricărui pericol, stau acum doar în centrul de conservare, unde sunt vizitate (în cadrul unei lecții despre ecosistem și faună), dar și îngrijite corespunzător.
Pe nisipul din spatele centrului de conservare sunt zeci de grămăjoare cu bilete: specia și data în care au fost depuse. Cum pe plaje sunt mulți câini vagabonzi și mii de ciori care sapă după ouă să le mănânce, cum mulți turiști calcă fără să privească, pescarii sunt cei care fac minunata treabă de a aduce ouăle în clocitorile special destinate și protejate cu gard și plasă împotriva potențialilor dușmani. Îndată ce micile vietăți ies din ouă, sunt eliberate în valurile oceanului.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Dalawella

Dalawella Beach e o plajă mică, cu intrare destul de abruptă în mare, cu bolovani pe alocuri. Daaaar, cuiva i-a venit ideea de a pune o funie în palmier. De atunci, a devenit atât de faimoasă în social media, că lumea vine aici special pentru asta. Ca și mine. Iar la localul ce deține leagănul, o masă te costa 300-400 rs, iar datul în leagăn, 500. Dacă ești client, te dai gratis. Dar mulți nu sunt, chiar dacă aici au mâncare bună și foarte ieftină – asta comparând cu plajele din jur.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Unawatuna

Unawatuna Beach e atât de mare, încât tot timpul pare goală. Cu nisip roșiatic, baruri la umbra palmierilor și valuri de surf, adună pasionații de sporturi acvatice ce vor să se și relaxeze regește, dar ieftin.
Mi-a plăcut plaja, însă nu și marea care are adesea un curent tare rece. Intrarea e lină inițial, dar valurile sunt foarte puternice și imediat te împing spre zona cu apă adâncă. Am fugit repede.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Bonavista

În fiecare dimineață, pescarii se adună pe plajă să tragă năvoadele la mal. E o muncă grea și, cu cât sunt mai puțini, cu atât durează mai mult. Așa că tot cheamă localnicii ce trec pe stradă sau pe plajă să îi ajute în schimbul unui pește mare. Eu nu aveam ce să fac cu prada, am vrut să mă lase să îi fotografiez în pauzele de odihnă pe care le luam la fiecare 20 minute, că nu eram obișnuită cu munca asta. Mi-am luat adio de la bronzul uniform, palmele au devenit roșii și umflate pentru că trebuie să tragi cu putere de funia aspră ca șmirghelul. Totul e coordonat cu cântec de ultimul din coadă, șeful.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

A fost una dintre cele mai interesante experiențe locale pe care le-am avut pe insulă. După aproape trei ore de muncă, în timp ce din ce în ce mai mulți oameni veneau să ajute pe ultima sută de metri, am scos o plasă plină cu pește. În jur s-au adunat localnicii să-l cumpere deja, proaspăt. Șeful la final a venit să-mi strângă mâna pentru ajutor și să-mi spună să aleg, totuși, un pește.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Educated by Travelling 🌍 (@educatedbytravelling) pe

 

Galle

Galle e unul dintre cele mai fermecătoare fortărețe pe care le-am vizitat. În vârstă de 300 de ani și aflat în patrimoniul mondial, orașul are acel ceva, o putere incredibilă de a transpune istoria dominațiilor străine într-o poveste cu iz tradițional.

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Galle este și cea mai mare fortăreață din Asia construită de europeni, mai exact de cuceritorii portughezi, care au înființat aici unul dintre cele mai mari porturi maritime din regiune. Apoi au venit olandezii, care și-au pus puternic amprenta asupra extinderii orașului. Ultimii aici au fost englezii, înainte ca statul să-și capete independența.
Fortul a rezistat în întregime tsunamiului din 2004, însă tot ce a fost pe coastă și în afara zidurilor de apărare a fost ras de pe fața pământului, așa ca astăzi sunt doar clădiri noi.
Însă plimbările pe străduțele strâmte, pline de bijuterii arhitecturale, te-ar face să uiți ca ești in Asia dacă nunai vedea câte-un tuk-tuk.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Pitiwella

Una dintre cele mai faine cazări pe care le-am avut în Sri Lanka a fost pe plaja Pitiwella, o plajă ce există doar la reflux! Pe o terasă înaltă, chiar într-o căsuță așezată pe nisip, cu barul în fața ușii. Micul complex e o feerie: dincolo de cele câteva căsuțe, alte camere sunt etajate astfel încât să ai senzația că stai în palmier… balconul de deschis e direct spre mare! Iar deasupra rocilor sunt terase din lemn ce creează cadrul perfect pentru relaxare la apus! Nu-i cu reclamă, e cu impresionare: Freeze On Beach.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Narigama

Lângă Hikkaduwa, la nici un kilometru spre sud, am găsit una dintre cele mai liniștite, mai frumoase și mai pustii plaje de pe coasta de sud-vest. Narigama e numele ei și aici m-am simțit excelent. Am lenevit în voie (adormit) ascultând doar apa și pescărușii. Chiar dacă valurile sunt pentru surferi, intrarea în mare e lină și ți-e mai mare dragul să stai în calea spumei oceanului de la mal. Bonus: câteva opțiuni de terase, șezlonguri, băuturi, dar toate faine, cu atmosferă local-văratică și cu prețuri decente. Aici aș vrea să stau încă o lună după o lună în Mirissa!

Oficial, plaja pe locul al doilea în topul preferințelor mele!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Hikkaduwa

Plaja din Hikkaduwa nu-i nici pe departe atât de interesantă pe cât o laudă turiștii. E o plajă de oraș, strâmtă și cam murdară. Da, e la umbra cocotierilor, însă sub cocotieri sunt – ați ghicit – o droaie de furnici. Când vine mareea, lumea (turiști și localnici) se înghesuie printre bărcile ,,parcate” pe plajă. Mulți vânzători ambulanți te strigă din 5 în 5 minute, ba chiar vin lângă tine: poate vrei o nucă de cocos, o înghețată din mașina cu sonerie monofonică pe care nu o mai suport, o gogoașă, o brățară sau, de ce nu, o plimbare cu barca. Nu-i loc de șezlonguri sau de magazine care să vândă o bere sau o apă rece. Unde mai pui că plaja e la marginea drumului principal, așa că sunetul valurilor concurează cu cel al mașinilor și tuk-tuk-urilor. Super bonus: aici sunt cei mai mulți țânțari din toate destinațiile mele din SriLanka. Noroc cu repelentul natural, mai bun ca Autanul.

Ah, și sunt foarte mulți copii aici care aleagă printre prosoape și e destul de enervant mai ales când îți bagă niște nisip în ochi. Presupun că părinții preferă să vină aici deoarece în oraș găsesc mai multe opțiuni de cazare, restaurante europene, dar și servicii medicale.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Tot acesta e și locul în care am făcut alergie la…un ceva necunoscut. M-am trezit cu ochii curgând, strănutând și cu nasul înfundat. Puteam să jur că am răcit. Îmi uitasem paracetamolul acasă, așa că m-am dus la prima farmacie că cer ceva „de răceală”. Numai că farmacista m-a luat la întrebări: ce simptome am, de când le am și… de când sunt acolo. Aici în Sri Lanka?, întreb eu. „Nu, aici în oraș!”. „De ieri”. „Ok, ia pastilele astea dimineața și seara.” Și îmi dă pentru fix trei zile câte două pilule, una albă și una roșie. Le iau pe loc, fără să veridic ce sunt. Seara, deja nu mă mai deranjau sinusurile. Am luat și tura de seară și apoi mi-a dat prin minte să caut pe net ce luasem: ambele erau antihistaminice. A știut. A știut pentru că nu eram prima turistă care trecea prin asta. Și pentru că și oamenii de la mine de la hostel se plângeau că, dintr-o dată, le curge nasul.

Ventura Beach (Bentota)

Bine, bine… deși am adorat Narigama, am decis să merg mai departe, în Bentota, stațiunea creată pentru cei mai bogați dintre turiști să văd de ce e așa de faimoasă. Pe plaja lungă și foarte lată sunt plantate resorturi de cinci stele, ba chiar și prețurile sunt de 5 ori mai mari decât în Mirissa, polul turistic al insulei.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Piscine, gazon tuns la linie, pomi decorativi cu diverse forme date de foarfecă, piscine pentru bălăceală și înot, restaurante gourmet și locuri de joacă pentru copii. Mi-am negociat la sânge un șezlong al unui hotel, cu umbrelă, apoi am stat să observ: pe plajă se plimbă în principal, când se plictisesc de luxul hotelurilor, ruși și francezi – evident, nederanjați de vreun vânzător ambulant.

Viața locală nu prea e definită în stațiune, doar la marginea ei câțiva au construit vile, ceva mai accesibile pentru curioși. Într-una am stat și eu, la trei km de centru.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Dar să revin la plajă: aici, oceanul e liniștit și oricine poate înota în voie fără teama valurilor puternice. De aceea, e preferată de mulți părinți ce vin în vacanță cu cei mici. Și mie mi-a plăcut mult plaja, singura pe care niciun val imens rătăcit nu mi s-a spart în cap. Și n-am avut treabă nici cu curenți neliniștiți.
Sub un cer senin ca lacrima, am adormit buștean. M-am trezit cu un nor de furtună deasupra. E fain să faci baie în mare pe ploaie torențială, caldă.

Tren ioc, bus ioc, tuk-tuk dificil de găsit în pădure. Descurcă-te cum poți: doamna, patroana vilei în care am stat, m-a dus pe scuter până la prima stație de autobuz. 😍 Cu tot cu rucsac!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Colombo

Kandy, Ella, Mirissa, Galle sau Bentota sunt locuri vizitate de 99% dintre străinii ce ajung în Sri Lanka pentru că oferă de la experiențe autentice până la privitul lumii pe geamul resortului de X stele.
„Vreau să stau două zile în Colombo!“
Atât turiști, cât și localnici: ,,E prea mult, nu ai ce face acolo, nu e deloc turistic!”
Păi cam d-aia. Și uite-mă într-un trafic infernal ce-mi aduce aminte de diminețile în București. 50 de km în două ore pe muzica claxoanelor tuk-tuk-urilor, scuterelor, mașinilor și autobuzelor – o adevărată simfonie locală, cu ecouri puternice printre clădirile rigide, înalte. Orașul derutează încă de la prima vedere: de la cartiere cu barăci înghesuite, la intersecții dominate de turnuri americane din oțel și sticlă. De la gazonul verde și proaspăt tuns, faci dreapta și vezi numai ambalaje pe marginea drumului. Jumătate de oraș e în construcție: praf, macarale, mașini ce transportă materiale – în timp ce zona de litoral e așa de liniștită, că poți să uiți că ești într-o metropolă.
Mi-am trântit rucsacul la cazare și am plecat, pe jos, prin enigmaticul Colombo.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Moscheea Jami Ul-Alfar

Poate că orice aventură începe cu un loc fascinant. Nici nu am deschis bine ochii, deja știam unde mă duc. M-am urcat în primul tuk-tuk (aparent dimineața se negociază cel mai ușor prețurile) și am coborât chiar în fața Moscheii Jami Ul-Alfar, una dintre cele mai vechi și mai deosebite locașuri musulmane din Colombo și din țară- și asta datorită arhitecturii: pe o bază tipic arăbească sunt îmbinate trei stiluri: indo-islamic, neogotic și neoclasic. Însă, dincolo de asta, oricine o poate recunoaște de departe datorită dalelor albe și roșii.

Ca turist, la intrare mi s-au oferit hainele adecvate vizitării moscheii. Am avut voie să stau doar în curtea interioară, însă cel ce se ocupa de vizitatori a fost atât de deschis curiozităților mele, încât m-a invitat în biroul camerelor de supraveghere ca să văd „ce e în camerele de sus?” – doar spații de rugăciuni. Tocmai pentru că oamenii au fost atât de prietenoși și încântați de cei 5 străini din casa lor, cineva a vrut să la facă o donație. „Where is your donation box?“ Păi, nu au așa ceva. Și nu acceptă bani. Sunt doar fericiți că, din când în când, curioșii le trec pragul și sunt dispuși să afle câte ceva despre islam.

Moscheea e atât de mare încât poate adăposti 10.000 de credincioși simultan.

În timp ce admiram jocul bicolor și minaretele, m-am întâlnit cu un „coleg” de hostel, din Elveția, la fel de îndrăgostit de lumea musulmană. Așa că am picat de acord asupra unei zone pe care să o explorăm împreună. Una neturistică, evident.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Cartierul musulman

Pettah e o dulce zăpăceală. De la mașinile ce efectiv te ating pe stradă (trotuarele sunt ocupate de tarabe), până la vânzătorii ce te invită politicos la un ceai. De la claxoanele îndelungate, la muzica arăbească ce se aude din casele din spatele magazinelor improvizate. De la intersecțiile puturoase, la aroma bețelor incandescente, preluate și de comunitatea musulmană. După ce am tot mers printr-un bazar lung de aproape un kilometru de-a lungul străzii principale, am văzut, printre tejghelele cu unelte de construcție, șurubelnițe și prize, o spărtură către adevărata lume a cartierului. Cum eram însoțită de noul meu amic, la fel de curios, am țâșnit imediat pe străduța strâmtă. Probabil, dacă eram singură, nu aș fi mers atât de departe.

După câțiva pași, parcă m-am transpus în labirintul imposibil din Jemaa el-Fnaa a Marocului. Nu a trecut mult, că lumea a început să iasă în pragul ușii. Ne zâmbeau larg. Copii, adulți, bătrâni, ne întâmpinau cu „hallo!”. Nu păreau să fi văzut vreodată turiști acolo. Femeile se fereau de noi. În loc să ne simțim intruși, am încercat să intrăm în vorbă cu ei, dar, din păcate, puțini rupeau o boabă de engleză. Așa că am continuat drumul salutând oamenii, ascunzând camera când vedeam femei în burka și uitându-ne după fiecare colț: oare se iese în drumul principal pe acolo? Ne blocasem în labirint. Chiar atunci, în pragul unei uși dintre sute, a apărut un nene cu mustață, îmbrăcat într-o cămașă jegărită, cu pantaloni tip pescar înnodați prost pe o parte, dar cu o engleză impecabilă. Ne-a arătat direcția corectă, ce mie mi s-a părut că trecea prin casa unui localnic. Mă rog, prin holul deschis al casei sale. Nu a avut nicio problemă să trecem dintr-o parte în alta, pesemne că era obișnuit. Dar noi eram acolo și să vorbim. Îl aveam în față pe corespondentul BBC în timpul războiului civil din Sri Lanka (1983-2009), despre care spunea că a fost o luptă fără sens și care a cauzat morți inutile. Deși tsunami-ul din 2004 a fost un dezastru, crede că drama a contribuit la încetarea masacrului între locuitorii insulei – opinie pe care am auzit-o și la alți localnici de-a lungul periplului meu. S-a retras în cartierul său drag și e fericit că poate trăi liber, ca un simplu negustor anonim, înconjurat de bucuria familiei sale numeroase.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Lecție cu poveste în parcul de condimente

După ce am zăbovit în Parcul Viharamahadevi și m-am întâlnit din nou cu “prietenii” the flying foxes, am găsit, întâmplător, grădinarul. De fapt, ne-am băgat în seamă reciproc. Am mers împreună direct la Cinnamon Gardens, unde omul, care lucra aici de mai bine de 10 ani, a făcut o prezentare extrem de captivantă: dincolo de denumiri rigide ale speciilor, ne-a introdus în lumea parfumurilor și texturilor. Astfel, flori nemaiîntâlnite, arbori cu frunze ca de mătase, mimoze, condimente gustoase stau „ascunse” într-unul dintre cele mai mari parcuri din Colombo. De ce „ascunse”? Pentru că, fără un ghid, orice european ar trece pe lângă ele fără să observe mai mult de „ce copac ciudat”!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Templele celebre din capitală

Gangaramaya

După descoperirea câtorva biserici creștine vechi, soarele devenise insuportabil pentru orice piele natural deschisă la culoare. Deja aveam mici bășicuțe pe mână, cu tot cu mama lui de SPF. Direcția? Direct în interior, la Gangaramaya, un templu faimos pentru colecțiile sale. Faimos, faimos, însă nu mă așteptam să găsesc așa ceva…
Locașul istoric budist se laudă cu cea mai mare colecție de statuete. Te-ai aștepta să fie legate toate de Buddha, nu? Ei bine, nu chiar toate… am găsit aici și piticii din Albă ca Zăpada, pe Mickey Mouse, machete de mașini vechi, decorațiuni de grădină cu copii și căței. Colecția merge și mai departe: colecție de ceasuri, insigne, pietre (nu neapărat prețioase), mobilier atent sculptat în lemn de mahon, evantaie, mașini, postere, cărți, tablouri, lămpi, vase, monede, bijuterii, ba chiar și un lift de lemn. După o oră și jumătate de alergat într-o clădire fără nicio noimă și fără un plan arhitectural (din camere treci pe terase, apoi în alt corp de clădire, urci, cobori, alte pasaje, alte scări sau rampe, iar în spate continuă extinderea din donațiile credincioșilor), m-am așezat pe bancă, în fața copacului lui Buddha. Aveam nevoie de o pauză. Nu am văzut tot. E imposibil să vezi fiecare piesă din templul-muzeu. E greu să mai faci diferența între originale și copii, între obiecte de artă și kitchuri clasice. Când am plecat, am observat pe drum o groază de mașinării agricole, de vreo sută de ani. Erau puse pe trotuar că nu mai aveau loc în templu… 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Seema Malakaya

Seema Malakaya e un loc de vis nu neapărat datorită importanței templului budist, ci datorită poziției sale: pe malul lacului, ce oferă o priveliște fascinantă la apus. Îmbinat cu altare hinduse, cu terase, culoare și pavilioane, pare un mic labirint al regăsirii. Un călugăr  întâmpină vizitatorii în pragul templului principal care abia așteaptă câte-un călător curios ca să-i vorbească despre budism, Colombo și Sri Lanka.

Oamenii nu se roagă lui Buddha, ei vin la temple cu flori și cu bețe incandescente parfumate ca să-l venereze.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Piața Plutitoare

Un loc poziționat strategic, între terminalul de autobuze și gară, piața plutitoare se concentrează în jurul unui lac atât de verde, că pare colorat de deșeuri radioactive, nu de câteva alge! Dimineața și în weekenduri aici e agitație mare: magazine de haine, tarabe cu tot felul de ustensile, dar și restaurante cu mâncare tradițională și extrem de ieftină. Priveliștea e bună și ea: chiar spre Lotus Tower, cel mai nou punct de atracție al orașului. E gata doar pe exterior, iar curând se va deschide un punct panoramic acolo, sus!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

Lotus tower seen from the Floating Market #SriLanka #SoloTraveling #SriLankanAdventure

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Plaja

Plaja din Colombo nu e diferită de o plajă de oraș, nici specială. Nu-ți programa aici un concediu pentru plajă, decât dacă alegi un resort de 4* dedicat. Fâșia de nisip e strâmtă, folosibilă în scopuri de relaxare doar la reflux, însă promenada e frumoasă și animată în fiecare seară datorită teraselor de tip fast-food. Frigărui de creveți la grătar, orez prăjit cu legume, pui tras la tigaie sau tocăniță de vită, sunt doar câteva dintre preparatele gata gătite din care poți alege!

În loc de concluzii

Clădirile de sticlă îmbinate cu cartierele cu care dărăpănate, mașinile scumpe care depășesc tuk-tuk-urile vechi ce lasă în urmă o dâră de fum gri, mall-urile ce se înalță lângă clădiri părăsite, arterele supra-aglomerare și prăfuite de lângă parcurile verzi și liniștite fac din Colombo un oraș în care nu te poți plictisi datorită senzațiilor experimentate. Nu știu dacă îmi place în întregul său, dar știu că am locuri care m-au impresionat profund!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#ready 🔜 #negombo #srilankanadventure #SoloTraveling #SriLanka #MamaSuntVie

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Negombo

După ce am învățat cum se prinde peștele și câtă muncă e să-l aduci la mal, am mers la Piața de Pește din Negombo. Nu ca să cumpăr vreunul, ci pentru o ultimă experiență pe insulă: în spatele pieței, pe nisipul plajei, localnicii sunt ca albinele: continuu întorc peștii mici pe plasele din funie ca să-i usuce la soare. Mirosul nu e tocmai acceptabil. Ciorile și pescărușii roiesc și abia așteaptă să fure peștii. 😀
Specialitatea locală rar se mănâncă așa. Peștii uscați sunt folosiți în mâncăruri precum dry fish curry, caramelized dry fish, supe, în orez sau noodles.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

Plaja din Negombo

Foarte mare, întinsă și lungă… și pliiină de ciori – pentru că e o plajă de oraș, adică nu cea mai curată din lume. Dar nu e nici de speriat. Ce mi-a plăcut aici a fost atmosfera: zeci de copii ce înălțau zmeie, multe veliere puse la dispoziția turiștilor. Plaja e „decorată” cu resorturi de lux și cu terase locale, așa că am avut de unde alege unde să-mi petrec timpul!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

#SriLanka #SoloTraveling #SriLankanAdventure #Negombo

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

 

O insulă prețioasă

De la un capăt la celălalt, Sri Lanka înseamnă depozite imense de safire, rubine și cuarțuri rare – mai exact cam 80 de tipuri de nestemate. Vorbesc despre ele aici pentru că, cel mai sigur, este să le achiziționezi din Colombo. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie.

Sri Lanka e un munte de pietre prețioase. Cea mai apreciată dintre ele este deosebita „piatră a lunii” (numită și „frumoasa albastră”), un safir cu o strălucire aparte, unic în lume – și foarte rar. În general, în magazinele de bijuterii se vând doar pietrele, cu preț stabilit și foarte puțin negociabil în funcție de dimensiunea prețioasei. Apoi îți faci tu bijuteria, cel mai bine acasă – nu sunt recunoscuți și pentru aur sau argint de calitate.

Ca în orice loc de pe pământ, sunt și fake-uri. Așa că, dacă vrei să-ți cumperi o piatră autentică, alege un magazin specializat, care îți oferă și certificat de garanție. Nu o cumpăra din magazinele de suvenire unde au de toate, s-ar putea să ajungi acasă cu o rășină cristalizată și colorată sau, și mai rău, cu sticlă!

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de 𝓒𝓸𝓻𝓲𝓷𝓪 𝓜𝓪𝓽𝓮𝓲 (@corymatei) pe

 

– sfârșit –

Citește și:

Sri Lanka: din Inima Insulei până la Capătul Lumii (partea I)

Sri Lanka: elefanții și balenele, cele mai mari mamifere ale lumii (partea a II-a)

 

#SoloTraveling #SriLankanAdventure #SriLanka

Turul complet, ca întotdeauna, e pe Toura!

Comments

comments

LEAVE A REPLY