Când te gândești să pleci în vacanță în Turcia cu mașina, poate ți se va părea complicat la o primă vedere, când citești și încerci să pui la un loc toate informațiile găsite pe internet. Așa mi s-a părut și mie și-mi tot făceam probleme de cum mă descurc cu plata taxelor, cu traficul, cu parcările. Ei bine, e chiar simplu!
Să îți povestesc încă de la început:
Drumul București – Istanbul e puțin mai rapid decât în trecut. Și pentru asta trebuie să le mulțumim bulgarilor, care de vreo doi ani își asfaltează de zor toată țara. Când am fost eu (octombrie 2021), încă asfaltau Pasul Kotel, lucrările nu erau gata (update decembrie 2022, e gata!). Chiar și așa, nu ar trebui să faci mai mult de nouă ore – și aici mă refer strict la timpul de condus – până în inima Istanbulului. Eu am făcut 09:40 până pe partea asiatică, traversând Istanbul la oră de vârf, cu blocaje pe pod. (Update mai 2023: 8h40m din București până la intrarea în Istanbul, bulgarii au mai asfaltat un segment. Ultimii 60-70 km de drum bulgăresc Iambol – Lesovo rămân cu asfalt vechi, prost și vălurit.)
Acte necesare la vamă + alte proceduri:
La vama turcească, ai nevoie de:
- pașaport valabil încă cel puțin șase luni
- talonul mașinii
- cartea verde (la mine, este aceeași cu RCA-ul. Dar dacă indicativul TR este tăiat pe RCA-ul tău, trebuie să te duci la orice asigurator auto care îți poate încheia o poliță separată pentru perioada șederii tale).
- am înțeles și că, dacă împrumuți mașina sau e în leasing, ai nevoie de o împuternicire – aici intervine ceva birocrație, împuternicirea trebuie tradusă în turcă și legalizată la notar.
Ver esta publicación en Instagram
(O-3, autostrada spre Istanbul)
După ce treci vama: vigneta HGS
În primul rând, ține cont că eu am folosit vama Lesovo-Hamzabeyli. Ai grijă să nu intri pe la TIR-uri, ține-te după GPS, vama pentru turisme e puțin mai în față, după breteaua care se lasă la dreapta pentru TIR-uri.
După ce am trecut vama, prima mea grijă a fost vigneta, poate cea care pare mai complicată parte a unei vacanțe cu mașina. Turcii au două sisteme pentru a plăti autostrăzile, podurile și tunelurile, însă tu, turistul, vei folosi HGS.
HGS este sistemul de încasare a taxelor ce aparține poștei turce. Pentru tine, se traduce într-un sticker cu cip, care se încarcă cu bani oricând ai nevoie. Acest sticker se cumpără ori de la unele benzinării, ori de la oficiile poștale (Ptt). Îți recomand să te oprești să-l cumperi chiar înainte de a intra pe autostradă. Există o benzinărie cu oficiu poștal AICI. Inițial, eu l-am încărcat cu 200 de lire, suficient cât să ajungă din Edirne în Istanbul și înapoi.
Apoi, ține cont de următoarele aspecte:
- stickerul trebuie lipit pe mijlocul parbrizului, imediat sub oglindă, altfel riști să nu ți-l citească sistemele.
- stickerul nu este transmisibil, este legat de numărul de înmatriculare.
- există o aplicație mobilă, HGS app, unde poți vedea cât credit mai ai pe cip. Tot în această aplicație, ar trebui să poți alimenta contul HGS, însă nu e încă pusă la punct 100%, cardurile străine fiind refuzate. Poate, peste câteva luni, va funcționa. Update 2023: încă nu funționează pentru numere din afara Turciei.
- încărcarea HGS se mai poate face și la anumite benzinării. Sunt semnalizate corespunzător prin țară: sub panoul verde de servicii, există un altul, galben, ca o săgeată, pe care scrie HGS. Să nu te surprindă dacă „nu le merge sistemul” și te trimit la PTT, poșta de stat.
- Deși HGS aparține de PTT, poșta de stat, ține cont că poștele din Istanbul sunt aglomerate și poți sta cel puțin jumătate de oră la coadă ca să încarci.
- sistemele mai pică uneori, așa că, deși ai bani pe cip, la unele ieșiri de pe autostradă te vor devia spre ghișeu ca să plătești taxa cash sau cu cardul.
- taxele nu sunt standard, ci diferă de segmentul de drum, ceea ce le face să fie imposibil de calculat dinainte. Tarifele fluctuează în funcție de sezon. Podurile și tunelurile (care sunt destul de piperate), se tarifează separat. Trebuie să ai grijă să ai mereu suficient credit pe cip. Partea bună e că la multe dintre punctele de taxare, ai ghișeu „cash/card”, în general fiind amplasat pe prima bandă.
- – De exemplu, Edirne – Istanbul costă până în 100 de lire (aprox 20 lei), dar autostrăzile cu 4 benzi pot ajunge și la 180 de lire/segment (aprox 40 lei). Peste mare, Podul Osman Gazi a fost puțin peste 180 lire (40 lei) – tarife updatate în mai 2023.
– Pentru tot circuitul meu, adică Edirne – İstanbul – Ankara – Goreme – Pamukkale – Efes – Izmir – Gebze – İstanbul – Edirne, am dat în octombrie 2021 around 600 de lire în total (cam 265 de lei) și merită din plin, drumurile sunt impecabile. Nu pot aproxima acest cost în mai 2023 din cauza deprecierii lirei, probabil urcă spre 300 lei convertiți în lire la cursul zilei.
Viteza legală
- 50 km/h în localități,
- 90 km/h în afara localităților,
- 130 km/h pe autostrăzi. (limita a fost crescută de la 120 km/h la 130 km/h în iulie 2022)
Abaterea acceptată este de 10%.
Amenzile pornesc de la 50 euro și pot ajunge până la 500 euro.
Drumurile, în special autostrăzile, sunt împânzite de camere de viteză. Ele funcționează pe doi piloni: viteză și timp parcurs. Ce înseamnă asta:
- dacă treci prin fața camerei cu viteza legală, minunat.
- dacă ajungi la următoarea cameră tot cu viteza legală, dar în mai puțin timp decât timpul minim calculat în viteza legală între cele două puncte, ți se face o medie a vitezei (depășită între camere, evident). Ce înseamnă asta? Ai ghicit! Amendă!
Cum afli că ai luat amendă? Am scris la finalul articolului.
Ver esta publicación en Instagram
(segment de drum secundar spre Pamukkale)
Traficul:
Știu că toată lumea fuge de Turcia, iar miturile sunt la cotele lor maxime. Hai să vorbim întâi de restul țării, apoi de Istanbul, unde e alt tip de junglă.
Pe drumurile pe care m-am plimbat, nu am avut probleme. E adevărat că șoferii turci au propriul lor stil de a conduce, că șoferii de camioane parcă se topesc pe prima bandă a autostrăzii și mereu merg pe a doua (pe autostrăzile cu 3 și 4 benzi), dar e un stil pe care eu una l-am prins încă din prima zi. Drumurile sunt impecabile, doar în Goreme erau ceva lucrări și multe „valuri”. Ba chiar, în Pamukkale, am mers pe un drum secundar pe câmpurile unde alternau culturile de bumbac cu cele de rodii. Inclusiv acolo, chiar dacă avea mici denivelări, nu am găsit nicio groapă!
Să trecem la Istanbul. Ei bine, chiar și spre surprinderea mea, chiar nu am înjurat deloc în trafic. Și mă dusesem chitită că e nasol rău de tot, că nimeni nu se descurcă acolo… așa îmi povestiseră unii și alții din ce au auzit și ei din alte povești. Așa că singurul gând al meu era să nu-mi bușesc mașina prea tare. Dar n-a fost cazul.
Chiar dacă mereu pare că e haos acolo, e unul foarte bine dirijat. Și, deși șoferii din Istanbul rar semnalizează și îți taie lejer calea (dar cumva fără să te pună în pericol), nu sunt nici nervoși, nici agresivi by nature ca la București. În principiu, cam toți sunt previzibili, intuiești ce vor să facă și fiecare mai lasă de la el. Nu am avut probleme să schimb banda, să fac stânga de pe banda 1 pentru că mă încadrasem greșit – am semnalizat și m-au lăsat imediat. Singura provocare era creată de oameni: care se aruncau de oriunde în fața mașinilor, fără să-și arate în prealabil intenția.
!!! pietonii au întotdeauna prioritate – conform legii locale.
Parcarea în Istanbul
Și partea cu parcarea e gestionabilă, mai ales dacă ajungi în Istanbul la o oră decentă. În centru, parcările se eliberează seara și poți găsi chiar și la İsPark (parcarea publică a Istanbulului, cu puncte în tot orașul, cea mai ieftină (cam 2 eur/zi în centru) și deschisă non-stop, dar pe stradă (unde problema nu sunt celelalte mașini, și cei care trec pe trotuarele înguste cu căruțurile acelea imense pentru adunarea ambalajelor).
Dar, dacă nu te simți capabil/safe/curajos ca să parchezi la milimetru pe stradă – acolo unde e legal – recomand parcările private. E imperativ să le lași cheia mașinii, dar este o variantă extrem de sigură pentru că sunt monitorizate video, iar noaptea se închid. E adevărat, sunt mai scumpe (depinde de zonă, între 6 și 12 euro/zi).
De ce trebuie să lași cheia mașinii? Pentru că există o problemă de spațiu. Parcările sunt niște spații lungi și înguste, unde încap cam patru mașini pe rând, iar băieții de acolo, șoferi super profi, fac tetris cu mașinile în funcție de când vii și pleci. Nimeni în afară de personal (nici măcar tu) nu are voie să facă manevre în interiorul parcării pentru că toate celelalte mașini sunt responsabilitatea lor. Bineînțeles, le parchează la milimetru. Nicio zgârietură, nici măcar pe oglinzi. Uite o parcare aici, chiar în spate la Hagia Sophia.
Cât costă benzina?
Am prins-o cu aceeași cifră ca la noi pe afișaj, doar că în lire! Adică la jumătate de preț! #awesome
Update mai 2023: 4,4 lei (cum moneda este atât de instabilă, cred că e irelevant să trec tariful în lire)
Înainte să pleci, poți verifica tarifele orientative la combustibil aici.
Vacanță minunată!
PS: Unele cazări au și paznici blănoși în parcare 🙂
Întoarcerea în țară:
Fii pregătit și zen pentru că vei sta destul în vama Turcia – Bulgaria.
În Turcia, vei trece pe la 3 ghișee:
- Primul verifică pașapoartele.
- Al doilea verifică documentele mașinii, cartea verde și intruduce datele în sistem.
- Al treilea verifică dacă ai vreo amendă de circulație și dacă ți-ai plătit taxele de drum. Dacă sunt nereguli, nu vei putea părăsi Turcia până nu le plătești – măsură implementată de turci în 2022. Își poți verifica statusul înainte de a ajunge în vamă, ca să nu ai surprize, pe site-ul Ministerului Finanțelor din Turcia, secțiunea „Yabancı Plakalı Araç Ödemeleri (Foreign vehicle payments)” în baza numărului de înmatriculare.
Pe partea bulgărească de vamă, există șanse mari să ți se verifice minuțios toate bagajele. Ține cont că Bulgaria, pentru vama rutieră, aplică limitele inferioare ale cantităților permise de alcool și tutun. Verifică limitele cantitative pentru introducerea anumitor produse/mărfuri.