„Jurnal de Regăsire” este titlul sub care public pe parcursul întregului an, în revista National Geographic Traveler, o serie de reportaje de călătorie aduse din mijlocul pandemiei. Din august 2020, am decis să-mi iau câteva luni sabatice și să călătoresc la întâmplare prin Europa, ocolind la limită restricții de carantină, teste PCR cu izolare și pericolul de a contacta virusul.
Am reușit. Covid am făcut acasă, de 1 decembrie 2020, cules din metrou. 🙂
Cum a fost să călătoresc în pandemie? Dar să fiu singura turistă prin multe locuri? Povestesc pe parcursul întregului an în patru episoade. Ne vedem în numărul 48 cu primul! <3
Și așa a început totul…
Martie 2020. Am aterizat din Londra la București. Doar câteva ore m-au despărțit de primul val de restricții înainte de marele lockdown, care a spulberat ca o tornadă entuziasmul călătoriilor. Iar capcana dintre refugiul în muncă și burn out a fost doar un culoar lin și parcă primitor. Am rămas numai cu visuri la care mă gândeam uneori și, încet, am uitat de fascinația lumii. Am uitat că mi-e dor. Am uitat să mă bucur. M-am uitat pe mine între aceiași patru pereți. Doar durerea căderii în gol a fost trezirea pentru a găsi Curajul: am demisionat și am plecat. Fără un plan anume, între primele două valuri pandemice (august-octombrie 2020), am devenit o simplă călătoare într-o lume (aproape) fără turiști ce-a mers desculță printre restricțiile ce erau ca niște piuneze aruncate în întuneric pe podea. Mi-am creat propria realitate a călătoriilor în Croația, Polonia, Suedia, România, Turcia, Macedonia de Nord și Albania. Am lăsat fiecare drum să mă elibereze, să mă vindece, să mă crească…
Și a continuat cu emoții…
31 august. Ziua 22 de libertate. Decolez după-amiază spre Varșovia. Palmele-mi sunt ude și reci, iar inima îmi bate în gât ca o tobă. Au fost șapte luni lungi fără niciun zbor. Am emoții ca prima dată, iar, când roțile avionului ating pista, continui să zâmbesc involuntar pe sub masca bleu. Ies din aeroport în 15 minute, iau autocarul spre centru și cobor înainte de gara centrală. Respir adânc. Mă bucur de raze albe de soare ce taie norii gri, care, la rândul lor, parcă aleargă pe cer, atingând subtil cele mai înalte turnuri din sticlă și oțel. […] Dimineață, e-mail de la compania aeriană: „zborul dvs a fost anulat”. Zâmbesc pentru că simt că n-am nevoie de primul zbor disponibil spre casă. Vâlva de pe străzi, muzeele parcă deschise doar pentru mine, mâncarea cu gust de mărar și dafin, oamenii întâlniți și fiecare adresare în poloneză plus surprinderea că sunt turistă m-au făcut să simt că sunt în locul potrivit. La momentul potrivit. Cu un circuit urban dictat de City Pass, câteva momente îmi devin remarcabile.
