Toledo este locul cu una dintre cele mai bogate istorii ale Spaniei, care împătrăşeşte astăzi turiştilor aspecte din fiecare influenţă pe care o poartă. Intrat în patrimonul UNESCO în 1986, este oraşul celor trei culturi, marcat de co-existenţa creştinilor, musulmanilor şi evreilor.
Ei bine, dacă vreţi să ştiţi de unde vine cea mai bună, diversificată şi scumpă ciocolată, uitaţi de Elveţia! Complet fals! Ea vine din Belgia!
În Grand-Place din Brussels, există un mic muzeu: cel al Berii (Het Brouwershuis / La Maison des Brasseurs). Datează din secolul al XII-lea şi dezvăluie o altă latură a oraşului şi a istoriei lui.
„Cea mai frumoasă şosea din România” a devenit deja un clişeu. Însă, da, este drumul care te poartă prin nişte privelişti extraordinare, de basm, care îţi taie răsuflarea…la propriu!
Pare locul ce nu încape în poze sau în filme; locul ce-ţi taie răsuflarea din clipa în care intri pe poartă, cu fiecare pas pe care îl faci. Te afunzi în artă, în culori şi ornamente. Devine ceea ce inspiră, ceea ce te deconectează de la realul dur şi murdar…şi te duce în altă lume, în altă epocă, unde simţi numai parfumul florilor şi briza proaspătă şi delicată a Mării Negre.
După douăzeci de ani de la încheierea regimului comunist şi de când s-a pensionat, doamna Constantina Dumitrache îşi aduce aminte, cu bune şi cu rele, cum şi-a făcut meseria în acea vreme…
În acest interviu, Gheorghe Matei povesteşte cum a început Revoluţia din 1989. Deşi a fost prezent la evenimentele din acea perioadă, pe parcursul timpului au apărut multe întrebări la care nu a putut găsi un răspuns nici măcar în ziua de azi…
Sună ceasul…Îl închid, adormim toţi la loc… Nu ştiu cum, dar la un moment dat mă trezesc brusc: şapte fără cinci. La şapte fix trebuie să fim jos, să urcăm bagajele în autocar şi să predăm cartelele!!!
Ghida ne aşteaptă în hol. Programul: mergem la Moscheea Albastră, ca să avem mâine mai mult timp să stam în Marele Bazar. Nu suntem mulţi cei care mai avem forţe să ieşim la plimbare pe înserat după un asemenea drum obositor.
Imediat după micul dejun, unde am optat pentru bucăţele de caşcaval date printr-un fel de sos de condimente – o specialitate turcească foarte gustoasă – autobuzul ne aşteaptă în faţa hotelului pentru un tur opţional al Kuşadasiului. Bineînţeles avem ghid turc….
Ajungem la hotel Arora **** şi aşteptăm să ne cazăm într-un hol destul de mare. Înainte să ni se dea cheile (pardon, cartelele), suntem avertizaţi că nu avem voie să aducem nici un fel de băutură în hotel, nici măcar apă. Totul se comandă la bar. Apoi suntem lăsaţi să ne luptăm cu bagajele şi să ne înghesuim într-un lift care reacţionează extrem de greu la comenzi.
Foarte aglomerat, Çanakkale (pronunţat /Ceanakale/) freamătă din zi până în noapte. Maşini, oameni, trăsuri, motorete sau tarabe “plimbătoare” – toate se grăbesc pe străzile înguste. Nu există reguli de circulatie, nu există treceri de pietoni, aşa că fiecare “traversează pe riscul lui”, cum spune ghida.
Nu ştiu când am traversat Bulgaria, că ghida ne şi anunţă să ne pregătim paşapoartele. Mă trezesc şi încep să-l caut..şi caut, şi caut până intru in panică.
