Ajungem la hotel Arora **** şi aşteptăm să ne cazăm într-un hol destul de mare. Înainte să ni se dea cheile (pardon, cartelele), suntem avertizaţi că nu avem voie să aducem nici un fel de băutură în hotel, nici măcar apă. Totul se comandă la bar. Apoi suntem lăsaţi să ne luptăm cu bagajele şi să ne înghesuim într-un lift care reacţionează extrem de greu la comenzi.
Foarte aglomerat, Çanakkale (pronunţat /Ceanakale/) freamătă din zi până în noapte. Maşini, oameni, trăsuri, motorete sau tarabe “plimbătoare” – toate se grăbesc pe străzile înguste. Nu există reguli de circulatie, nu există treceri de pietoni, aşa că fiecare “traversează pe riscul lui”, cum spune ghida.
Nu ştiu când am traversat Bulgaria, că ghida ne şi anunţă să ne pregătim paşapoartele. Mă trezesc şi încep să-l caut..şi caut, şi caut până intru in panică.
