Lugano este cel mai mare oraș din sudul Elveției și se întinde de-a lungul lacului cu același nume, într-un cadru montan feeric. E o zonă boemă, liniștită, cu atmosferă caldă și primitoare de care știu numai turiștii ce caută relaxarea deplină în locurile ce îmbină modernul urbanului cu măreția naturii.
Excursia la Lugano a încununat, mai ales din punct de vedere al peisajelor superbe, vacanța ce am petrecut-o pe malurile lacului Como, în Italia. Mă aflam la doar 35 de kilometri de minunea Elveției, așa că cea mai simplă și comodă variantă a fost să închiriez un scuter, ca să am libertatea să mă opresc pe drum să admir munții și să mă deplasez mai ușor prin Lugano.
Am urcat cu grijă pe serpentinele abrupte ce pornesc din Menaggio și nu a durat mult până am ajuns pe malul lacului Lugano. Granița dintre Italia și Elveția e reprezentată un tunel friguros și lung de patru kilometri și jumătate ce trece prin Monte Boliga. Cum am trecut munții, puteam vedea nu departe orașul Lugano în toată splendoarea sa.
Mai multă plimbare, mai puține obiective
Am ajuns aici fără un plan, fără o listă de obiective și locuri de văzut. Voiam doar să mă plimb și să mă relaxez, să inspir aerul curat din Alpi, să zăbovesc pe malul lacului privind bătrânii pescari cum se bucură la fiecare peștișor prins. Malul lacului, faleza orașului, culoarea apei și munții ce se ridică semeți în depărtare sunt sufletul locului.
Am renunțat la hartă și la GPS de dragul străduțelor ce duceau spre centru. M-am rătăcit pentru câteva clipe printre fațadele vechi, dar recondiționate. Am mers în zig-zag doar să mai văd ce mai e după următorul colț, însă apoi m-am orientat după muzica ce începuse să se audă vag din depărtare. Am nimerit chiar în mijlocul festivalului tradițional de sfârșit de săptămână din Piazza Riforma, unde producătorii locali se adună să vândă bunătățile din regiune: brânză de toate felurile, ciocolată simplă și cu condimente, alviță cu cele mai ciudate combinații de semințe, dar și obiecte hand-made, numai bune de înghesuit în bagaj ca suvenire. Totul pe fundalul unui concert de alphorn – instrument tradițional elvețian asemănător cu tulnicul de la noi.
Vezi această postare pe Instagram
Opriri importante
În plimbarea mea, am ajuns în Parcul Civic, o grădină cu iz exotic pe malul lacului, în care se află câteva repere importante din oraș: Palatul Congreselor, Vila Cianu, Muzeul de Istorie Naturală.
Apoi am descoperit Catedrala Sfântul Laurențiu, ridicată prima dată în anul 818. Reconstruită în secolul al XVI-lea, îmbină într-un fel uimitor arhitectura gotică, renascentistă și barocă. Nu departe, am mai găsit un lăcaș-monument, Biserica Sfintei Maria, ce adăpostește una dintre lucrările de referință ale începuturilor Renașterii: fresca Patimile și Răstignirea, a lui Bernardino Luini, elev de seamă al lui Leonardo da Vinci.
Cât mai sus
Îmi place să admir orașe noi de cât mai sus posibil. În Lugano am avut două variante: să urc cu funicularul ori în vârful muntelui San Salvatore, ori în vârful Bre. Cum deja eram în partea de sud, am ales San Salvatore. Cu doar o stație la mijlocul versantului abrupt, am urcat așa de repede că urechile deja îmi țiuiau puternic.
Vezi această postare pe Instagram
La capătul funicularului pornesc mai multe poteci, una dintre ele spre vârful muntelui, unde se află și Biserica San Salvatore. Doar câteva minute am făcut până acolo. Priveliștea s-a deschis din pădure și am rămas fără cuvinte. Lacul întortochiat, vârfuri montane grandioase, orașul alb văzut de sus, podul lung ce traversează întinderea de apă, cerul decorat cu câțiva norișori de vată, m-au făcut să rămân nemișcată preț de câteva minute. După care am urcat și mai sus: în turnul bisericii!
Vezi această postare pe Instagram
La ponton
De pe munte m-am întors destul de obosită, deoarece am ales potecuțele abrupte prin pădure. Iar pe faleza m-am oprit la un bar-restaurant elegant cu ponton, șezlonguri și umbrele, unde am stat la plajă și în apă toată după-amiaza, savurând un prosecco, în ton cu caracterul lombard al orașului elvețian.
Prețuri:
- acceptă plata în euro, 1:1 cu francul, dar vei fi în dezavantaj
- intrările la ponton costă 6 franci
- funicularul este 30 de franci dus-întors
- cazarea la un hotel de 3* începe de la 75€/noapte/camera dublă
- cel mai ieftin și rapid mod de a ajunge în Lugano este zborul către unul dintre aeroporturile din Milano, apoi iei autobuzul din Malpensa sau trenul din Milano Centrale (tot drumul costă aprox. 350 lei dus-întors/persoană)
- o masă pentru două persoane, la restaurant de 3*, cu 3 feluri de mâncare costă în jur de 100 de franci (400 de lei).
