O minivacanță de patru zile pentru care nu am găsit niciun zbor decent m-a trimis direct în Serbia, nu doar să descopăr noi atracții turistice, ci și pentru o experiență culinară ce mi-a adus și ceva greutate în plus la întoarcere! Delicios, nu regret nimic :)) Baza (cazarea) am ales-o în Belgrad.
Hai peste tot!
Planul inițial a sunat cam așa: „hai în Belgrad!”. Dar, săpând din ce în ce mai mult cu harta în față, planul inițial s-a transformat într-un adevărat circuit București – Belgrad – Novi Sad – Golubac – Cazane – București. Adică vreo 1500 de kilometri hai-hui și multe mese delicioase!
Cu mașina în Serbia
Cum ajungi cu mașina în Serbia? Simplu! Ai nevoie de cartea mașinii, de talon, permis, RCA care să inclusă Serbia. Dacă nu îți include RCA-ul, poți face o carte verde cu 8 euro/săptămână la majoritatea asiguratorilor (verifică pe net înainte). Nu ai nevoie de vignetă, iar taxele de autostradă se plătesc cu și cardul, așa că nu schimba bani în vamă la cursul ăla extrem de prost! Ah, da, și se trece doar cu buletinul!
Drumul de la cazane spre Belgrad
Odată ce-am trecut vama pe la Porțile de Fier I, am intrat pe un traseu de vis, cu priveliști minunate asupra cazanelor Dunării. Sârbii știu bine ce vor turiștii, așa că am avut o sumedenie de parcări în care am oprit în siguranță ca să admirăm bătrânul fluviu și să facem poze.
Deși limitarea este la 80km/h, îți recomand să nu mergi cu mai mult de 60km/h din două motive. Nu din cauza drumului, e bunicel, nu are gropi, doar mici denivelări. Însă de pe versanți se mai rostogolesc inevitabil pietre prin plasele instalate. După ce am dat cu roata într-una și mi-a bubuit în scut, am lăsat-o mai moale, că cine știe unde ar putea sări următoarea. Al doilea motiv e că ești în Parcul Național Derdap. Nouă ne-a sărit o vulpiță în fața mașinii, noroc că mergeam încet și n-a fost nicio problemă. În zonă sunt căprioare, mierle, veverițe, țestoase, șopârle – care pot apărea pe drum. Și sârbii merg încet pe porțiunea asta, numai câte-un bmw de România vei vedea venind cu 100km/h dând flash-uri pe contrasens… că deh, așa-i pe la noi cu bizonii.
Nu mult după Požarevac am intrat pe autostrada ce ne-a dus șnur până în Belgrad. După breteaua de intrare e punctul de trecere: apeși pe un buton și ți se eliberează un tichet pe care trebuie să-l păstrezi. La ieșirea de pe autostradă, dai tichetul la ghișeu și, în funcție de cât ai mers, apare o sumă ce poate fi plătită cash sau cu cardul. Pentru tronsonul acesta costă 250 dinari (aproape 10 lei). Autostrada taie orașul, așa că am ieșit cât mai aproape de cazare. Atenție la sensurile unice, că nici Google Maps nu le știe pe toate pe străduțe!
Despre cazare
Dacă deja plănuiți o vacanță în Belgrad, țin să vă atrag atenția asupra unui aspect, asta după îndelungi căutări. Cazările în centrul vechi nu sunt scumpe, însă nu există parcări private, că nu e spațiu. Așa că singura variantă rămâne parcarea publică cu 10 euro/zi, care se plătește numai prin SMS! La asta, tu ar trebui să adaugi și taxa de roaming non-UE. Și cred că la prețul cazării, rămâne de adăugat toate sumele astea. Eu am ales un apartament la 15-20 de minute de mers pe jos de centru (rută legată direct de un tramvai și un autobuz în caz de dureri de picioare), unde mi s-a oferit parcare gratis – pe principiul „dacă nu parchezi în centru, nu plătești”. Am stat la Apartments Agape Downtown de pe Booking și a fost perfect, curat și nici nu am folosit transportul în comun.
Centrul Belgradului, o oază de liniște, relaxare și voie bună
Belgrad e total diferit față de cum mă așteptam. Oamenii sunt liniștiți și ai acel sentiment de securitate, chiar și când te plimbi la două noaptea pe străzi. Sârbii ies mult, iar seara era destul de aglomerat pe pietonale, în parcuri și la terase. Mâncarea aici este excelentă, orice ai comanda. Nu prea ai cum să dai greș atât timp cât arunci un ochi înăuntru și te uiți pe mese să vezi cât de mari sunt farfuriile. Așa că mesele noastre s-au rezumat nu la porții, ci la adevărate platouri care nu ar fi putut fi terminate nici de un elefant înfometat!
Prețurile sunt decente (30-35 lei/masa) atât timp cât nu cazi în capcanele turistice. Am făcut-o și pe asta – am mâncat într-un local de pe promenada râului Sava. Niște gujulii fancy de mărimea unor tapas la preț de porție dublă. Dar dacă musai vrei să mănânci în zona turistică, recomand o cină la Tri Šešira, pe faimoasa stradă Skadarska. Am mâncat mult și bine. Iar plăcinta lor cu brânză este excelentă!
Istorie, obiective și belvederi de neuitat
Dacă vrei să vezi cele mai importante locuri din oraș, două zile sunt suficiente! Îți recomand să începi turul de vizitare cu Catedrala Sfântul Sava, una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume – biserica funcționează acum la subsol, într-un decor aurit ce-ți fură ochii. Partea de sus este în lucrări.
De aici, du-te la Muzeul Yugoslaviei, locul ideal din care poți afla câteva dintre cele mai importante momente din istoria amețitoare a acestor teritorii. Apoi mergi la Muzeul Tesla, să cunoști câteva dintre invențiile marelui om de știință din Balcani. După ce închei vizita (nu durează mult, muzeul este foarte mic), Parcul Tašmajdan te așteaptă cu voie bună, paie pe jos pe care să stai să te odinești, ceva muzică, baloane de săpun și multe-multe baloane colorate. La capătul parcului găsești Catedrala Sfântului Marc, o minunăție de clădire sârbo-bizantină și a doua cea mai mare biserică ortodoxă din țară după Sf Sava.
Ține bulevardul și vei ajunge în grădinile Parlamentului. De aici vezi și Palatul Nou. Mergând tot drept, ajungi la Muzeul de Istorie al Serbiei, în fața căruia se află unul dintre cele mai pozate locuri din oraș: literele BELGRADE.
Dacă vrei să vezi dovezile istoriei tumultoase, du-te spre sud, pe Kneza Miloša. Vei ajunge la clădirile ce au fost bombardate de către NATO în 1999. Au fost lăsate așa, în semn de memorial, un fel de „never forget”. Dacă te duci până în capătul străzii, în cartierul Londra, vei avea o priveliște uluitoare asupra întregului cartier, deoarece strada este perfect dreaptă și în pantă.
E cazul să mergem în centrul vechi, nu? Piața Republicii este punctul de start, la statuia Prințului Mihai. Relaxează-te la fântâni, apoi poate vrei să faci shopping pe Knez Mihajlova, una dintre străzile pietonale faimoase ale centrului. De aici, direcția pe care ți-o recomand e cartierul Skadarlija unde, alături de o masă bună, recomand o Jelen rece (bere blondă locală, fină)!
Te-ai odihnit? E timpul să urci la cetatea ridicată în anul 535 î. Hr. Dincolo de Jurassic Park, Muzeul de Istorie Naturală și Muzeul Militar ce se află în incinta cetății, lumea vine aici pentru priveliște. De îndată ce traversezi cetatea, vei vedea Râul Sava ce se varsă în Dunăre. Dincolo de râu, se vede partea nouă a orașului și Zemun, cartierul „bogătanilor” ce s-a alipit orașului.
Escapadă în Novi Sad
La nici o oră de Belgrad (90 km pe autostradă/201 RSD tronsonul), se află un orășel mic și cochet, păzit strașnic de o fortăreață bătrână. Cunoscut și ca „Atena Sârbească”, orașul a fost numit de Maria Tereza. Aceasta i-a spus „Neoplanta” (= plantații noi, nume pe care localnicii l-au tradus în sârbește).
Locuit de peste 4000 de ani, un colț propice pentru vigilare și comerț, Novi Sad a devenit în 1945 capitala Voivodinei, o provincie a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia și Serbiei.
Am parcat mașina (fără taxă) pe bulevardul principal, numit Mihajla Pupina, și am făcut o plimbare lejeră prin centrul istoric, vizitând Catedrala din Novi Sad, Palatul Gvozdeni čovek, Palatul Menratova și Parcul Dunării. Am trecut pe jos podul Varadinski și am urcat la Fortăreața Petrovaradi, o cetate austriacă, ridicată în 1692, cunoscută și ca „Gibraltarul Dunării”. Este imensă și merită din plin o plimbare la pas de jur împrejurul zidurilor, prin cetate. Marea atracție aici este „Ceasul Inversat”! Probabil te va deruta, dar lucrurile stau așa: limba mică arată minutele, iar cea mare arată ora. Legenda spune că a fost tăcut așa ca pescarii de pe Dunăre să vadă ora de la depărtare.
De ce mai e faimoasă cetatea? Ați auzit de EXIT festival? Aici se ține, chiar în cetate!
Promenadă în Zemun
La întoarcerea spre Belgrad, am făcut o mică oprire în Zemun. „Cartierul bogătanilor”, cum îl numesc ochii invidioși și gurile rele, are una dintre cele mai frumoase promenade de râu pe care am fost. Și asta poate datorită zecilor de lebede ce au poposit aici în căutarea hranei.
Am mâncat și noi, dar nu la vreo terasă de pe mal, ci la Ciribu Ciriba, un restaurant sârbesc ascuns în spatele primului rând de clădiri, accesul se face printr-o piață. Iar am mâncat mult și ieftin, iar servirea a fost de 5 stele! Când am plecat, ni s-au oferit dropsuri mentolate, că doar mâncasem ceapă :))
Nu am ratat nici Cula Gardoš, un turn ce oferă o belvedere de zile mari pentru doar un euro. Minunat!
PS: Din Zemun până în Belgrad sunt vreo 10 km, de aceea noi am ales să ne oprim aici cu mașina. Altfel, trebuie să schimbi mai multe mijloace de transport în comun.
Golubac, cetatea multifuncțională
Golubac sau Golubăț (dar nu sună bine) e o fortăreață splendidă. Construită pe ruinele castrului roman Columbaria, ea a servit pentru apărare, ca port, vamă pe Dunăre sau ca punct de negoț. Istoricii aproximează că a fost ridicată în secolul al XIV-lea, dar nu se știe exact de ce popor. Cetatea a fost ridicată la baza unui munte, iar stâncile au fost folosite ca ziduri de apărare. Astăzi, frumosul castel (așa arată după numeroasele transformări în care s-au tot adăugat turnuri) este în proces de recondiționare și nu se poate vizita în interior. Dar oprește-te pentru o plimbare prin grădina acestuia!
Cazanele în toată splendoarea lor
Cazanele Mari nu se pot vedea de pe partea românească pentru că nu există drum. Însă se pot vedea, de la cap la coadă, de pe partea sârbească. Clocote imense, curenți, vârtejuri printre stâncile drepte. Dar nu a fost suficient să vedem totul doar de sus. Și, cum la pontonul sârbesc era pustiu, am trecut vama și ne-am dus la pod, la Chipul lui Decebal, de unde am luat o croazieră pe Dunăre. Cum apa era prea mică, nu am putut intra în peșterile Dunării, însă am mers pe apă până în Cazanele Mari și-napoi, apoi până la Tabula Traiana într-o cursă plină de viteză și ceva adrenalină datorită valurilor create de vânt.
Cum partea sârbească nu oferea prea multe opțiuni de cazare la Cazane ăn 2018 (s-au mai schimbat lucrurile), am rămas în Golful Dubova. Numai că e un mare minus aici: serviciile la restaurante sunt sub orice critică. Nu te duce la masă când ți-e foame, nu te bagă nimeni în seamă. Deci, mare grijă! Sau du-te în Orșova, o fi mai decent!
Ce acte ai nevoie când mergi cu mașina în Serbia
- talonul mașinii (numit și certificatul de înmatriculare)
- permisul de conducere
- cartea verde a mașinii, care coincide cu RCA-ul atunci când indicativul SRB nu este tăiat. Dacă pe RCA-ul tău indicativul SRB este tăiat, vei încheia o asigurare în prealabil la un broker autorizat sau chiar direct în vamă.
- nu uita de pașaport sau, și mai simplu, doar cartea ta de identitate (buletin).
- dacă stai peste 90 de zile, vei avea nevoie de viză și de pașaport
- recomandarea mea este să ai și o asigurare medicală, mai ales că ieși de pe teritoriul UE.
La întoarcere, nu uita că ai niște limite vamale draconice la țigări (maximum 2 pachete) și alcool (maximum 1 litru de tărie). Toate limitele, pe site-ul vămii.
Serbia în mai multe fotografii, aici.
