Imaginează-ți un loc în care ordinea Marii Britanii, soarele Spaniei și farmecul Marocului se întâlnesc. Acesta e Gibraltar!
Cum veneam din Spania, prin orașul La Línea de la Concepción, am văzut încă de la distanță faimoasa stâncă a Gibraltarului. Legenda spune că însuși Hercule a creat-o, odată cu strâmtoarea. Din orașul spaniol am ajuns direct în vamă. Era căldură mare, miros de mare amestecat cu fum de eșapament de la mașinile care așteptau controlul și auzeam combinație de spaniolă-engleză între turiști și vameși.
Succint, despre Gibraltar
Gibraltar e stat independent, cu o istorie tumultoasă. A trecut din proprietatea maurilor, în cea a spaniolilor, ca în prezent să aparțină Marii Britanii și să se laude cu titlul de singura colonie din Europa.
Imediat ce am trecut vama, am rămas uimită. Ca să ajung în inima orașului, am traversat…pista de avion! Ea se intersectează cu șoseaua principală a Gibraltarului. De fiecare dată când ateriza sau decola vreun avion, semafoarele opreau traficul.
În oraș, atmosfera mi s-a părut tipic londoneză: am văzut aceleași tipuri de indicatoare, faimoasele autobuze cu etaj și cabine telefonice roșii. Oamenii de aici sunt mândri că sunt britanici, deși populația este un amestec între marocani, spanioli, italieni, portughezi și, bineînțeles, englezi.
Și despre maimuțe
După o scurtă plimbare pe străduțele cu buticuri de lux și cafenele scumpe, am plecat către cea mai mare atracție de aici: Rezervația Naturală cu maimuțe, care se află sus, pe munte. Se urcă din centrul orașului pe jos, cu mașina sau cu telefericul.
Deși sunt pe cale de dispariție la ele acasă, aici maimuțele s-au înmulțit atât de mult și au devenit atât de agresive, încât vor fi strămutate în nordul Africii.
Maimuțele sunt un mister nedeslușit. Nimeni nu știe cu siguranță cum au ajuns ele din Munții Atlas până aici. O legendă spune că ele au venit singure, traversând un tunel secret pe sub Strâmtoarea Gibraltar, care astăzi nu mai există.
Odată ce am ajuns sus cu telefericul, am văzut Apes Den (Bârlogul Maimuțelor), locul în care ele s-au adunat ca să fie hrănite de îngrijitori. De la maimuțe cu pui micuți în brațe, până la șefi de trib, bătrâni, cu blana albind erau prin rezervație. Nu păreau agresive, dar nici nu li se vedea vreo urmă de blândețe în privire. Alergau, se jucau și se agățau – spre teroarea turiștilor – de orice mașină care trecea prin rezervație. Și nu pierdeau nicio ocazie să-ți fure orice din mână: suc, mâncare, haina sau chiar camera foto dacă nu aveai grijă.
Apoi, priveliștea de pe stâncă m-a uimit. Pe de-o parte, am văzut portul, Marea Mediterană întâlnindu-se cu Oceanul Pacific, munții din Sierra Nevada din Spania, iar pe de cealaltă parte am admirat Munții Atlas, din Africa.
Cel mai faimos loc:
Stânca Gibraltarului, de 426 de metri înălțime, a adăpostit o istorie dureroasă. Având zeci de tuneluri și peșteri, a protejat mii de soldați în vremea războaielor. Cea mai cunoscută este Peștera St. Michael, vizitată de sute de mii de oameni anual. Aici, oamenii de știință au găsit urme umane, vechi de 50.000 de ani! Dar nu asta a contat, ci tabloul pe care îl aveam în fața ochilor: o enormă sală de concerte, cât o catedrală, bogată în stalagmite, stalactite și dantelării vechi de zeci de mii de ani, luminate cu măiestrie în culori calde.
În Gibraltar, există și alte obiective pe care nu trebuie să le ratezi:
- Main Street, strada principală care traversează Gibraltarul de la graniță până în punctul sudic;
- Străduțele înguste, pavate, elegante și pline de buticuri cochete;
- Cimitirul în care sunt înmormântați soldații căzuți în bătălia de la Trafalgar;
- Tunurile din războaie, expuse prin oraș și prin rezervație;
- Muzeul din Gibraltar, amenajat într-o fostă baie publică maură, din secolul al XIV-lea;
- Reședința Guvernatorului din clădirea mănăstirii franciscane;
- Grădina Alameda, cu vegetație luxuriantă;
- Castelul Maur, cu turnul aflat în partea nordică a stâncii;
- Tunelurile Marelui Asediu, aflate sus, în stâncă;
- Traseul Bateria Spur – Treptele Mediteraneene – Coloanele lui Hercule, de pe stâncă;
- Europa Point, cel mai sudic punct al peninsulei – aici se află farul, Moscheea Ibrahim și o capelă catolică dedicată Fecioarei Maria.
CURIOZITĂȚI:
– Maimuțele sunt obraznice și fură orice li se pare interesant, mai ales dacă foșnește. Ai grijă ce iei la tine când intri în rezervație!
– E interzis să hrănești maimuțele, amenda fiind de 500 de lire!
– Nu te strâmba și nu zâmbi maimuțelor. Arătarea dinților este un semn de agresiune pentru ele.
Ce nu știai despe Gibraltar
- a aparținut Spaniei până în 1704, când armata anglo-germană l-a cucerit în Războiul Succesiunii Spaniole;
- are monedă proprie: lira din Gibraltar;
- de aici se vede Africa, mai exact Munții Atlas;
- aici există singura colonie de maimuțe din Europa;
- are o suprafață de 30 de ori mai mică decât Bucureștiului (6 km2)
- are o populație de 10 ori mai mică decât a unui sector al Capitalei (30.000 locuitori)
TREBUIE SĂ ȘTII ȘI CĂ:
– Gibraltarul este scutit de taxe, fiind o zonă economică specială. Aici găsești băutură, țigări, benzină și electrocasnice mult mai ieftine.
– Ar fi bine să ai lire de Gibraltar, conversia în euro se face la un curs puțin avantajos!
Articol apărut în numărul de mai 2015 al Revistei Femeia.
Partajează asta:
- Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru partajare pe Telegram(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe Reddit(Se deschide într-o fereastră nouă)
- Dă clic pentru a trimite o legătură prin email unui prieten(Se deschide într-o fereastră nouă)
One thought on “Gibraltar, la capătul Europei”
imi place