Copenhaga e un mix de trăiri, de uimiri și de peisaje, mai ales când vii pentru prima dată în lumea scandinavă. Și tocmai de aceea, încă de când am coborât din busul ce ne-a adus din Malmo, am învățat că trebuie să-mi fie mai teamă să calc din greșeală pe pista de biciclete decât să traversez cu ochii închiși o intersecție din centru.
Feel the spirit!
După ce m-am simțit teleportată în viitor când am văzut că ușile trenurilor se deschid pe bază de „wave your hand”, că doar nu împrăștiem bacterii, am ajuns într-una dintre stațiile din centru, Nørreport, în mijlocul unei parcări imense de biciclete. Sute, poate mii, grămadă și legate una de alta (da, de data asta bicicletele erau legate sau blocate, nu ca-n Malmo), înghesuite în piațeta plină de rastele. Abia aveam loc să trec printre ele. În uimirea mea – că de, ochii mei n-au mai văzut vreodată atâtea biciclete la un loc – primul lucru a făst să mă împiedic de un puști care mergea pe trotuar cu ochii în telefon. Welcome to Copenhagen!
Turul nostru a început lejer cu o plimbare printre străduțele pietonale din centru, admirând clădirile vechi și bine întreținute, piațetele extrem de bine conturate, oamenii care se plimbau lejer deși era vineri dimineață (eu sunt la muncă pe la ora 10)…eram într-o altă cultură… a magazinelor care își scot produsele în stradă fără să pună paznic, de exemplu. Și a oamenilor care îți zâmbesc pur și simplu pe stradă pentru că se vede de la o poștă că nu ești din zonă!
Turnul Rotund, inima țării
Un must-do în Copenhaga este să urci în Turnul Rotund. Înainte, am intrat în Biserica Trinitas, o construcție gotică impresionantă de secol 17, luminoasă, primitoare și care impresionează prin orga sa. Mă gândesc… oare cum o fi aici la un concert? Biserica face parte dintr-un complex, alături de Biblioteca Universitară din Copenhaga și Turnul Rotund.
Turnul, Rundetaarn în daneză, servea ca observator astronomic și a fost unul dintre proiectele lui Christian al IV-lea, rege al Danemarcei și al Norvegiei între 1588 și 1648. În loc de scări, turnul are o rampă pentru ca oamenii de știință să poată urca instrumentele pentru observarea stelelor cu căruța, dar și cărțile (turnul are două uși de acces către bibliotecă la etajele 1 și 2). Rampa urcă în spirală în jurul inimii turnului. Și aici începe povestea interesantă.
Sus am găsit o ușă pentru pitici care duce în inima turnului, un puț întunecat de 25 de metri. Dacă ai curajul să pui piciorul pe platforma de sticlă, felicitări! Ești în punctul zero al țării! Cum se poate? Păi în anii 1760, astronomul Thomas Bugge a fost însărcinat să măsoare Danemarca și să deseneze „cea mai exactă” hartă a regatului. Planul său a fost să dividă țara în triunghiuri și să măsoare distanțele cu ajutorul unghiurilor. Primul triunghi a fost desenat între Turnul Rotund, Brondbyhoj și Tinghoj, moment în care turnul a devenit punctul zero (0.0 grade longitudine, latitudine) pentru calculele ce au urmat. Măsurătorile lui Bugge au stat la baza primei hărți corecte a Danemarcei, publicată în 1841.
Priveliștea de sus este interesantă, vezi toate clădirile importante din zonă și ai panouri de jur-împrejurul turnului care îți indică ce-i în depărtare. Mai greu cu pozele din cauza gardului de protecție.
În Piața Primăriei, la o șuetă cu Andersen
Deși pare destul de veche și poți să juri că e făcută în secolul al XVII-lea, Primăria din Copenhaga este relativ nouă, însă păstrează fidel stilul arhitectural medieval danez. Ridicată la începutul secolului al XX-lea, clădirea este făcută din cărămidă roșie, iar dispunerea sa reușește să amintească și de palatele italiene. Vești bune: primăria se poate vizita gratuit între 9 și 17.
În fața primăriei este Hotelul Palace, extrem de interesant din punct de vedere arhitectural și, totodată, mai vechi decât primăria. La parter este Ripleys Museum în caz că vrei să faci ochii mari în fața exponatelor, în special în fața vițelului cu două capete. Tot la parterul clădirii găsești și și Hans Christian Andersen Fairy-Tale House.
În spatele primăriei l-am găsit pe Andersen care se uită gânditor spre o altă lume de basm, mai modernă: spre parcul de distracție Tivoli. Am observat că este monumentul preferat al asiaticilor, așa că am stat la coadă să mă pozez și eu cu el! 🙂
Nyhavn, printre vase și culori
Faimosul port din secolul al XVII-lea nu și-a pierdut farmecul nici în ziua de azi. Numai că acum nu se mai face negoț cu diverse obiecte aduse de peste mări și țări, ci se stă la o terasă, se savurează un pește proaspăt și se bea o cafea gustoasă. Da, știu, e atâââât de turistic, cu prețuri pe măsură, însă atmosfera te va ține aici o vreme! Nyhavn a devenit locul de promenadă favorit atât al danezilor, cât și al turiștilor veniți din lumea întreagă.
Căsuțele construite pe vremea când Copenhaga era doar un sat atrag atenția și astăzi prin arhitectură și colorit. Cea mai veche casă este la numărul 9, fiind ridicată în 1618. Și, ca o curiozitate în plus, Hans Christian Andersen a locuit aici, între 1845 și 1864, la numărul 67 – vei vedea și o placă memorială. În 1871 s-a mutat pe vechea stradă mai spre oraș, la numărul 18, unde astăzi este un magazin de suvenire dedicat lui.
Tot aici ai ocazia să admiri vasele de lemn istorice, care au fost recondiționate și păstrate în port. Din acest punct de vedere, portul este un adevărat muzeu în aer liber al vapoarelor de dimensiuni medii și mici. În partea de nord a canalului sunt vasele veterane deținute de Muzeul Național Danez, iar în partea de nord sunt expuse vase private din lemn, încă funcționale.
Opera, modernitatea absolută
Opera Regală este una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului. Ba mai mult, se numără printre cele mai moderne clădiri de tip operă din întreaga lume, fiind, totodată, cea mai scumpă construită vreodată! A fost inaugurată în 2005 și are o capacitate de 1500 de locuri. Vă mai spun atât: are 6 scene, 14 etaje, peste 1000 de camere și o distribuție a sunetului în sala principală de invidiat!
Am amețit în Amalienborg
Casa regală daneză înseamnă patru palate identice în stil rococo într-o piață interioară octogonală. În mijlocul pieței îl găsim pe regele Frederick al V-lea, fondatorul reședinței regale. Astăzi, o singură clădire este locuită de membrii familiei regale, și aceea are steagul ridicat pe acoperiș. Chiar și așa, gărzile patrulează prin fața tuturor celor patru palate.
Terminate în anul 1760, palatele sunt identice doar pe afară, interiorul diferă mult. Acestea sunt și numite: Palatul Frederick al VIII-lea, Palatul Christian al IX-lea, Palatul Christian al VII-lea și Palatul Christian al VIII-lea. Doar ultimele două sunt deschise publicului.
Domul lui Frederick
Din piața Amalienborg se vede domul impresionant, cunoscut ca „Biserica de Marmură”. Tot în stil rococo, a fost construită în 149 de ani. Începută în 1749, lucrările au fost oprite patru ani mai târziu din cauza lipsei bugetului și a decesului arhitectului.
Abia în 1874, ministrul de finanțe de la acea vreme a găsit soluția să o finalizeze după planurile originale, prin intermediul unui târg controversat cu un dezvoltator imobiliar faimos la acea vreme, prin care i-a oferit posibilitatea de a subdiviza zone din Copenhaga în scopul construirii de noi imobile. Este cea mai mare catedrală cu dom din Scandinavia, cu o deschidere de 31 de metri și 12 coloane. A fost inspirată de domul din Vatican. Astăzi, biserica este preferata mirilor.
Rosenborg, o bijuterie a renașterii daneze
Ei…Castelul Rosenborg e chiar wow. Trebuie să-l vezi preț de o clipă ca să-ți dai seama că e unic în oraș. A fost ridicat pe la 1600 pentru regele Christian al IV-lea. Se poate vizita, castelul adăpostind o colecție regală de artefacte daneze acoperind perioada secolelor XVI-XIX.
Parcul de la castel este numit „Grădinile Regelui” și este cel mai vechi parc regal din Danemarca. Este amenajat tot în stil renascentist sub strictele indicații ale regelui Christian al IV-lea.
Am invadat Kastellet
Este una dintre cele mai bine conservate fortărețe în formă de stea din Europa de Nord. A fost construită în 1624 și este atât de bine conservată, că și astăzi mai locuiesc oameni în casele din interior. Oare cum e să stai într-un sit de interes turistic?
Poți admira porțile de intrare, bastioanele, sistemele de apărare, Casa Comandantului, depozitele de armament și hrană, biserica și închisoarea. Nu rata nici moara de vânt făcută în stil nemțesc, în 1847, din fața Bastionului Regelui.
Zilnic, la ora 12:00, la Casa Centrală a Gărzii, are loc schimbul de gardă, un spectacol interesant. Iar în după-amiezile de vară, se organizează concerte militare – fortăreața este încă o zonă militară activă și aparține Ministerului Apărării Danez.
Mica Sirenă e chiar…mică! Foarte mică!
Și ajungem și în punctul din Copenhaga devenit an icon: la Mica Sirenă. Este pe malul mării, pe o piatră, încă din 1913 și impresionează prin… dimensiunile sale reduse, că frumoasă nu pot să spun că e (look at her face and run!). Cred că n-are mai mult de un metru! Dar localnicii spun că este simbolul orașului și o compară cu Statuia Libertății (ca simbol pentru NY) sau cu statuia lui Cristos (Rio de Janeiro). #smile
În turnul Răsucit
Sau cât de sus poate urca un turist în Copenhaga? Păi Vor Frelsers Kirke (Biserica Salvatorului, deschisă în 1752) are un turn nu doar înalt, ci și cu scări în spirală pe dinafara lui. Este cea mai faimoasă biserică din Copenhaga tocmai datorită spiralei de scări!
Special am venit aici! Pentru cele 400 de scări O parte dintre ele sunt pe interior, sunt de lemn și destul de abrupte. Pentru ultimele 150 de scări am ieșit afară, unde vântul bătea cu putere. Așa că am avut grijă să mă țin bine de balustradă în timp ce urcam în spirală, amețeam, iar scările se îngustau. Însă senzația e unică. De aici am putut vedea cele mai frumoase panorame ale orașului regal!
Copenhaga în și mai multe fotografii, în albumul de pe Facebook.
*** pentru un maraton al obiectivelor, poți achiziționa Copenhagen Card, care are incluse majoritatea obiectivelor. Fă un calcul înainte de a-l achiziționa, dacă plănuiești day-trips care sparg șederea în oraș, nu te va avantaja. Detalii aici.
