Mă credeți că habar n-am avut de existența Orașului Liber Christiania până înainte de plecare? Și am aflat de el datorită prietenilor mei de acolo! Pe scurt, o parte a unei insule din Copenhaga a fost ocupată de hipioți în anii ’70. Și-au construit barăci în stilul lor. Cum nu au avut niciun fel de autorizație, mulți încă nu au apă sau curent. Însă și-au declarat autonomia și au făcut aici un punt de relaxare pentru locuitorii și vizitatorii Copenhagăi!
Ocupația verde
În 1971, un grup de hipioți a ocupat ilegal teritoriul pe care erau niște foste barăci militare. Cum guvernul nu a luat măsuri drastice, ei și-au făcut propriul cartier cu reguli proprii, independente de cele daneze. De-a lungul anilor, Christiania s-a extins și și-a autodeclarat autonomia (un fel de Catalonia mai veche).
Acum, Christiania este acea parte verde a Copenhagăi: aici nu se intră cu mașinile (podurile sunt blocate cu bolovani greu de mutat) și e singurul loc unde se vinde…iarbă*! Cartierul independent cu 850 de locuitori este delimitat de Copenhaga printr-un șir de stegulețe prinse de o sfoară (da, au și propriul steag, trei cercuri galbene pe fundal roșu). Și, încă ceva: aici trebuie să ai doar cash. Că vrei un suvenir, o sculptură, un hot-dog, un cui! Există un singur loc care acceptă plata cu cardul, unul dintre cele două baruri, dar cafeaua nu este așa de bună ca dincolo 🙂
Barăci și artă
De cum intri în Christiania, peisajul de oraș se schimbă complet: vegetația abundă, nu mai vezi blocuri, drumuri asfaltate, betoane, mașini sau oameni grăbiți. Se aude muzica din loc în loc, tinerii stau pe malul lacului și se relaxează, te mai întâlnești cu câte un trecător cu părul alb și lung care fredonează o melodie. Și la fiecare adiere de vânt simți miros de iarbă.
Înainte de orice, am preferat să mergem puțin pe potecile dintre case. Potecile, nu drumurile! Am văzut căsuțe în copac, case cu pereți înclinați, barăci cu desene colorate pe pereți, jucării de pluș agățate pe acoperișuri și WC-uri mai spre pădure. Sincer, am rămas puțin contrariată… Da, arată bine toate culorile astea, dar cum pot trăi oamenii ăștia în asemenea condiții?
Pe restul clădirilor și zidurilor, am admirat cele mai cool graffiti-uri pe care le-am văzut în ultimul timp. Dar asta nu este singura manifestare a artei pe care am găsit-o aici! Au ateliere unde confecționează manual tot felul de minuni: de la textile, la sculpturi în lemn, tablouri pictate. Apoi, mai au galerii de artă. Da, da, în cartierul barăcilor există galerii de artă cu operele localnicilor! Și credeți-mă, sunt foarte talentați!
Pusher Street, locul de unde n-o să vezi poze
Da, da, urmează partea interesantă! Când ne-am apropiat de sufletul Orașului Liber, spre o mică piațetă cu mese și bănci, am văzut îndată și indicatoarele de NO PHOTO. La fiecare intrare, niște băieți cu cagula pe față stăteau la supraveghere, pe ture. Au grijă să raporteze orice li se parte suspect sau dacă vine poliția (în Christiania e ilegal să vinzi/cumperi iarbă chiar dacă toată lumea o face) și să facă observație turiștilor să-și pună telefoanele în geantă. Am aflat de la prietenii mei că telefoanele sunt interzise de când o jurnalistă a venit aici, s-a prefăcut că vorbește la mobil și i-a filmat pe cei care vindeau iarbă. Filmarea a ajuns la poliție și peste 30 de oameni au fost reținuți când au pășit în afara Orașului Liber.
Din 2016, când un polițist a fost împușcat aici într-o altercație, poliția vine aici în raiduri și mai desființează tarabele (singurele care mai rămân până ajung ei în centrul orașului).
Îndată ce am intrat pe strada din dreapta, zeci de tarabe mici erau înșirate și pe stânga, și pe dreapta. Țigaretele erau deja făcute și ambalate frumos, într-un recipient de plastic. Fiecare cutie de cuie avea denumirea ei, în funcție de ce tip de plantă găseai în ea. Deși denumirile sună cool, ca „Flamingo”, cei care vând sunt discuși să-ți explice ce-i în ele: ce tip de marijuana sau haș, în ce cantitate, ce stări dă acel joint. Și asta doar pentru 50 DKK (27 de lei) un cui generos. Şi există şi unele şi mai mari, ca-n filmele cu jamaicani, la 150 de coroane. Ehe, interesant, nu?
Evident, dacă te hotărăști să cumperi ceva, e pe riscul tău de la bun început. Reține că e ilegal să faci asta conform legii (chiar dacă aici legea e mai relaxată), dar nu e ilegal să fii fumat, nici măcar în afara „granițelor” Christianiei. Tu decizi!
Prepararea
Ei, pe asta nu am apucat să o văd din păcate, dar mi s-a povestit. Cum în zona aia bate vântul cam încontinuu, hipioții nu pot sta să ruleze cuie, că le zboară „condimentele”. Așa că au o cutie găurită în care pun conurile de hârtie și amestecă deasupra lor marfa până se umplu. Le bat și gata, sunt ambalate în „eprubetele” de plastic și puse pe tarabe.
Dacă nu fumez, am ce căuta aici?
Evident, da! Măcar pentru atmosfera locului trebuie să dedici Orașului Liber Christiania măcar două ore din viața ta. E un loc popular de ieșit în oraș, e o oază de relaxare în capitala Danemarcei. Și nu trebuie să fumezi ca să fii aici! Bucură-te de culori, de oamenii care sunt prea fericiți în jurul tău, de liniștea lacului sau de rățuștele care plutesc de colo-colo!
O parte din Christiania, unde am putut face fotografii, aici.
*în niciun caz gazon
Citește din aceeași serie și:
