Oh, uite, Cipru! Ofertă de avion mai la sud, la căldură, niște poze drăguțe cu apa ca safirul, situri arheologice și orașe colorate. M-am înșelat. Nicio fotografie nu poate include vibe-ul insulei, bogăția culturală sau peisajele complete care te lasă fără cuvinte.
Am crezut că patru zile pline sunt suficiente pentru a explora insula, mai ales că am ales Larnaca, oraș cumva în centrul insulei, de unde orice obiectiv e la maximum două ore distanță, mai ales că ajută și autostrăzile ce leagă marile orașe. M-am înșelat din nou.
Ce-i cu Cipru?
Cipru e o insulă de 240 de kilometri lungime și 100 de kilometri lățime. Geografie, este în Asia. Administrativ, este în Europa. Încă din cele mai vechi timpuri, marile imperii au încercat să o aibă – greci, arabi, evrei, francezi, venețieni, turci, britanici se numără printre cei ce au luptat pentru teritoriu.
Și astăzi mai există mici tensiuni, mai ales că insula, deși este Republica Cipru, ca țară de sine stătătoare, este împărțită între Grecia, Turcia (Ciprul de Nord) și Marea Britanie, care are aici două teritorii, cu două baze – e o insulă sigură în apropierea zonelor de conflict de peste mare: Siria, Gaza și Egipt.
Astfel, Cipru este un mix cultural, istoric și culinar (inclusiv libaneze și evreiești), plin de situri arheologice care mai de care mai importante și mai bine întreținute, cu resorturi și zone de relaxare în jurul plajelor mici, dar și cu zone aglomerate și cu viață de noapte vibrantă în centrul marilor orașe, transformate în ultimii ani în stațiuni.
Vezi această postare pe Instagram
#visitCyprus #Cyprus #CoryinCipru #sthilarion #castle #northerncyprus #EBTinCyprus
Intri cu buletinul în Cipru
În Cipru, poți intra doar cu buletinul (Grecia – Uniunea Europeană), iar în urma unui acord, poți trece granița în partea turcească tot în baza cărții de identitate, nefiind nevoie de pașaport.
Condusul pe stânga
Amprenta britanică este împământenită mai ales în trafic: se conduce pe stânga, iar soluția găsită este una ideală: toate mașinile închiriate au numere roșii, așa că toți localnicii le feresc, știu că există posibilitatea să intri invers în giratorii – care, apropo, sunt muuuulte!
Închiriază o mașină în Cipru
Dacă vrei să vizitezi cele mai frumoase locuri ale Ciprului și să te bucuri din plin de ele cât timp vrei, vei avea nevoie de o mașină. Condusul pe stânga este cu emoții doar în prima zi, apoi, eu una, m-am obișnuit îndată. Dacă vrei să te plimbi pe toată insula, evită să închiriezi o mașină de la marile firme, precum Avis, Sixt, Budget sau pe rentalcars.com – tot către acestea re direcționează, deoarece te pun să semnezi un acord că nu vei trece în Ciprul de Nord (la graniță nu-ți cer procură sau alte foi în afară de act de identitate, dar nici depozitul nu vrei să-l pierzi dacă te prind). Așa că va trebui să apelezi la o companie locală sau la un privat. Avantajul la ei e că nu îți trebuie faimosul card de credit, ci doar să ai 250 de euro pe cel de debit pe care să ți-i blocheze ca depozit. Eu am apelat la Fontana. Un domn m-a așteptat în aeroport, am făcut repede actele, mi-a dat mașina, iar eu am lăsat-o la loc înainte de decolare, cu rezervorul plin (așa cum am luat-o), cu cheia sub preș, în mașină. Totul simplu și relaxat la un cost infim: 46 de euro de vineri până marți seară (prețul e influențat mult de sezon-extrasezon).
Cum alimentezi
Benzinăriile sunt 80% self-service (adică nu e nimeni acolo) și 100% cu plata în avans. Adică întâi te duci la aparat, bagi cardul/bancnotele, selectezi pompa la care ai oprit mașina, apoi te duci și pui combustibil. Suma minimă e de 5 euro. Un supraveghetor de la stația de alimentare din aeroport ne-a spus că, dacă plătim cu cardul și punem o sumă mai mare decât benzina care intră în rezervor, sistemul ia de pe card exact suma de care am pus benzină. Nu am încercat asta să văd dacă funcționează cu refund sau cu blocare/tragerea sumei și am făcut plinul în două tranșe la final. La una dintre benzinării, am vrut să plătim cash. Pe parcursul operațiunii, ne-am încurcat în butoane, că aparatul era altfel decât la celelalte benzinării și nu am putut pune benzină, tot ce am primit a fost un bon de refund, cu care trebuia să ne prezentăm nu-știu-unde să ne recuperăm banii. Noroc cu supraveghetorul care a apărut pentru verificarea de rutină și ne-a dat 20 de euro din banii lui, a luat bonul nostru și urma să recupereze el suma de la ghișeul (sau ce-o fi fost) benzinăriei.
Și nu, în partea turcească NU se revine la condusul pe dreapta. Pe toată insula, indiferent de teritoriu, se merge pe stânga.
Un tur modificat zilnic
Chiar dacă făcusem în mymaps cam ce am vrea să facem în fiecare zi, locurile vizitate au fost atât de frumoase, încât nu ne-am îndurat de fiecare dată să plecăm la timp, așa că am realizat din prima zi că patru zile sunt mult prea puține și că trebuie să revenim. Așa că am tot „pasat” locuri – mai concret, le-am lăsat pe data viitoare. Nu știu cât de relevant ar fi pentru tine împărțirea noastră pe zile (deși o să o poți vedea la final în Toura, încă lucrez la tur), pentru că noi ne-am organizat și după perioadele cele mai calde ale zilei (11.30-13.30) ca să includem plaja, în decembrie temperatura urcă până la 22-24 de grade Celsius, dar dimineața și seara e rece (minima 10 grade). Așa că o să-ți prezint ce am apucat noi să vizităm, pe teritorii. Și o să încep cu partea turcească, acolo unde cei din sud îți vor spune să nu te duci, că e cam periculos și oricum n-ai ce să vezi. Mint, mint cu nerușinare.
În Cipru de Nord (la turci)
Castelul Sf Hilarion – Am plecat dis-de-dimineață spre cel mai faimos castel de pe insulă, ridicat de bizantini. Se spune despre el că a stat la baza inspirației lui Walt Disney pentru a desena castelul faimoasei Albă ca Zăpada. Astăzi, mărul a devenit o portocală acră, piticii s-au transformat în pisici, iar în pielea prințesei (sau măcar a prințului) intri tu îndată ce urci scările spre vârful castelului. Sau muntelui. De la 723 de metri altitudine, priveliștea atât spre mare, cât ți spre lanțul muntos Kyrenia este fabulos! Am stat la castel mai mult decât am preconizat, așa că am decis să lăsăm Castelul Buffavento pe data viitoare.
Vezi această postare pe Instagram
The cats of #Cyprus #travel #traveltheworld #wonderlust #CoryinCipru
Abația Bellapais – Am ajuns aici la recomandarea unui amic italian, care a fost extrem de impresionat de restaurantul din incinta mânăstirii, într-un decor superb de ruine, arcade gotice perfecte și ce veghează de la 200 de metri înălțime deasupra mării albastre. Făcută de un ordin al Augustinilor în secolul al XIII-lea și distrusă de genovezi, astăzi este un muzeu desăvârșit. Și să mănânci aici, în restaurantul a la carte cu servire high class, cu asemenea priveliște și pe acordurile unei muzici relaxante de calitate, este o experiență unică! După mai bine de două ore, am plecat, sărind peste orașul Kyrenia, pe care îl vedeam de la balconul restaurantului. Next time!
Orașul Antic Salamis – (înainte să intrăm aici, ne-am oprit o vreme pe plajă) Unul dintre cele mai importante situri arheologice din Ciprul de Nord, Salamis e locul în care grecii, perșii și romanii și-au arătat măiestria în straturi temporale încă din secolul al XI-lea î.e.n, din care se păstrează ce a fost construit în special în perioadele de dominație romană și greacă. Agora plină de coloane, băile reci și calde cu piscine, amfiteatrul roman, bazilica, Templul lui Zeus, dar și amfiteatrul încă nescos în întregime la suprafață relevă măiestria popoarelor ce au trecut pe aici.
Famagusta (Gazimağusa) – e mai mult decât Varosha, the no man’s land, teritoriul părăsit și păzit cu sfințenie. Trebuie să știi că Famangusta are o viață proprie, e o inimă ce bate în ritmul muzicii turcești, al narghilelelor, al cafelei ce dă în clocot, al colacilor cu susan, al castanelor coapte care pocnesc subțire pe plită și produselor de patiserie extrem de colorate și gustoase ce sunt ambalate în fața fiecărui pofticios. Ne-am plimbat prin orașul istoric și am descoperit și aici nenumărate ruine bine conservate, lăsate de marii cuceritori. Însă, cel mai mult ne-a impresionat catedrala transformată în moschee, Lala Mustafa Pașa, cea mai mare clădire medievală a orașului. În anul 1298, când la conducerea Ciprului se afla dinastia franceză, a început construcția catedralei în stil gotic. În 1571, când Otomanii au venit la conducere, au transformat-o în moschee, adăugându-i minaret și altar spre Mecca. În interior, este uluitoare, iar accesul turiștilor este permis gratuit. Singura condiție este îmbrăcămintea decentă și voalul pentru femei (pus la dispoziție la intrare).
Nicosia – (poate ar fi interesant să spun că localnicii o pronunță cu accent pe al doilea i) este, în ziua de azi, singura capitală din lume împărțită între două state, iar părțile sale sunt complet diferite, însă pare că se completează ca Yin și Yang. Așa apare și pe hartă: un oraș vechi perfect rotund într-un zid interior, iar zidul interior include bastioane într-o formă de stea. Zona-tampon a fost stabilită de ONU după invazia turcă, moment în care au avut loc violențe extreme și se menține încă din 1974.
În partea turcă, mi-a făcut plăcere să petrec timp în Buyuk Han, locul ce a fost transformat într-un atelier meșteșugăresc, unde localnicii vin să vândă produse handmade, fie că sunt haine, poșete, tablouri, bijuterii sau suvenire. De aici, am ajuns imediat în Marele Bazar, organizat în secțiuni bine delimitate, în funcție de produsele de la vânzare. Dacă vrei fructe și legume, aici e locul ideal din care să le iei. La fel și suvenirele! Nu am putut rata nici o vizită la Catedrala Sfânta Sofia, lăcaș gotic transformat în moschee cu două minarete. Mozaicurile sunt uluitoare!
! Zona este foarte sigură, ne-am plimbat pe aici chiar și după lăsarea nopții și am fost pe deplin în siguranță. Nimeni nu ne-a deranjat.
– va urma… despre obiectivele din partea
grecească și cea britanică –
