Vă povesteam data trecută despre Nicosia, singura capitală din lume rămasă divizată între două națiuni. Și, pentru că am trecut de mult timp de perioada zidurilor, chiar în centru, pe cea mai faimoasă și turistică stradă a orașului vechi, se află un punct pietonal de trecere a frontierei. Întâi treci de pisici, abia apoi ajungi la vameși!
Ți-l prezint pe paznicul frontierei Turcia-Grecia:
Vezi această postare pe Instagram
Nicosia. Turkish side. Border with Greek side. #visitCyprus #Cyprus #CoryinCipru
La greci
Lefkosia – Odată ce ai trecut granița spre greci, Nicosia își schimbă numele în Lefkosia, tarabele stradale turcești cu „treninguri de stat prin casă” și „genți de firmă” sunt înlocuite de cunoscutele magazine de branduri internaționale, micile vitrine pe roți pline de covrigi cu susan devin restaurante și taverne cu gyros, iar mirosului de castane coapte îi ia locul cel al gofre-urilor patiseriei belgiene din colț. Mult mai globalizată, Lefkosia nu-și pierde totuși din culoarea și vibrația unui oraș viu și prietenos.
Dincolo de atmosfera acestui oraș, de care îți recomand să te bucuri din plin în timp ce te afunzi printre străduțele labirintice vesele, îți recomand și câteva opriri: la Hamam Omerye – unde merită să petreci ceva mai multă vreme la unul dintre tratamentele lor de relaxare, dar și la Fairy Tale Museum și Cyprus Clasic Motorcycle Museum – două muzee foarte bine cotate, dar pe care noi nu le-am prins deschise, fiind aici într-o zi de luni.
Canionul Avakas – Este unul dintre cele mai fascinante obiective turistice naturale văzute în Cipru! Niciodată nu am fost într-un canion cu pereții atât de strâmți, mergând, pur și simplu, prin râu – mă rog, de pe o piatră pe alta. Plimbarea a fost captivantă încă din parcare: am intrat pe un drumeag în care speciile de plante erau semnalate ca într-o grădină botanică. Pantele au fost transformate în scări. Iar, pe stânci, era plin de capre-acrobate care mai dizlocau câte o pietricică spre potecă. Am trecut pe lângă un imens perete de calcar și imediat am intrat în cheile înalte cât brazii bătrâni. Cheile au trei kilometri, însă noi ne-am oprit după doar câteva sute de metri, mai încolo îți trebuie echipament special ca să treci prin râu. Traseul este foarte ușor, numai că… pică pietre! Toate panourile te avertizează în privința acestui pericol! Și, încă ceva: nu merge aici când plouă!
Vezi această postare pe Instagram
Avakas Gorges. Paphos District. ? #visitCyprus #Cyprus #CoryinCipru
Cascadele lui Adonis și Băile Afroditei – Cât de mult îți plac cascadele sau băile într-o mică piscină naturală? Ei bine, dacă răspunsul nu e „enorm, leșin după ele!”, evită-le! Drumul până aici este îngrozitor. Cum e un complex privat, au pus pe drum o sumedenie panouri cu „Road suitable for all vehicles! (Drum care se pretează pentru toate mașinile) – o minciună, abia l-am făcut cu o mașină cu garda destul de înaltă (14-15 cm). Drumul este ros de ploi, cu văi de torenți, cu bolovani spălați, cu rampe mari și pante abrupte și, bonus, un râu prin care trebuie să treci cu mașina! Nu e adânc, but still… Ne-am dus acolo pe o rută (prin Kili) și am plecat pe alta (spre Coral Bay), ambele fiind distruse și însumând peste 10 kilometri de emoții și praf. Nu recomand fără un 4×4, mai ales că drumul e destul de strâmt, pe coclauri și e foarte dificil să întorci undeva. Acolo am găsit o intrare de 9 euro/persoană pentru muzeu și băi. Muzeul e unul mai mult etnografic, cu tente de „loc faimos” – am găsit inclusiv o fotografie cu Botezatu la o ședință foto în băi”, dar nu impresionează. Apoi, niște scări ne-au dus la cascadă. Apoi am coborât în fața lacului verzui-turcoaz, însă, la ce nervi aveam de pe drum și de grija întoarcerii, nici nu prea am putut să mă bucur de priveliște. Mai ales că mă așteptam la mult mai mult ca să merite atâta chin.
Mormintele Regilor din Paphos – E un sit arheologic destul de impresionant. Inclus în patrimoniul mondial UNESCO, necropola vorbește despre obiceiuri, forță și grandoare. Unele morminte datează din secolul al IV-lea î.e.n și au fost pur și simplu săpate în stâncă. Altele, mai „noi”, sunt adevărate temple subterane cu coloane dorice – la unele încă mai poți vedea urmele frescelor de demult. PS: cel mai faimos, cel cu coloanele întregi, este chiar în mijlocul complexului arheologic, are o margine reconstruită pentru protejarea sa.
Cum am stat destul de mult la Mormintele Regilor, am decis să nu mai mergem la Parcul Arheologic din Paphos (foarte mare și el) de la câțiva kilometri distanță. Nu mai era mult până la ora închiderii și nu voiam să alergăm pe acolo. Ne vom bucura pe-ndelete de el data viitoare! Așa că am plecat în oraș. Dar mare ne-a fost surpriza să-l găsim pustiu, cu magazinele și restaurantele închise, cu doar câțiva oameni la plimbare – pe care îi numărai pe degete. Nu ne-a plăcut vibe-ul, dar cică așa e duminica. Noi ne-am gândit că e extrasezon, așa că o să-i mai dăm o șansă vara. Am plecat în Limassol.
Limassol – oraș-stațiune, este probabil cel mai viu dintre toate ale Ciprului. Că-i vară sau iarnă, nu contează – localnici și turiștii mișină pe promenadă, roata panoramică se învârte, iar orașul vechi îți dă senzația că e plin la orice oră din zi sau din noapte: lumea să la terasele încălzite ca să bea bere, să mănânce fructe de mare sau să se bucure de o narghilea aromată. Iar muzica se aude din toate colțurile, la un volum decent. Ne-a plăcut mult orașul, are o decență aparte în extrasezon.
Situl arheologic Kourion – Impresionant! Superb! Fabulos! Da, iubesc pietrele mai ales când sunt atât de bine puse în valoare! Un oraș-regat stabilit aici în secolul al XIV-lea î.e.n, păstrează astăzi monumente mărețe din perioadele elenă și romanică, însă se poate observa și trecerea de la credința în zei (templele) la creștinism (mozaicurile din Casa lui Eustolius). Teatrul roman se păstrează ca un semicerc, deși a fost circular (distrus în timpul cutremurului din secolul al IV-lea e.n.), Agora este imensă și păstrează fundațiile clădirilor administrative, iar Stoa, cu 16 coloane de marmură a păstrat până azi șase dintre ele în poziția originală. Sanctuarul Nimfelor, Casa lui Ahile, Bazilica Creștină uimesc și ele prin stadiul de conservare. M-a uluit și Casa Gladiatorilor unde, conform modelului mozaicurilor religioase, au fost făcute unele cu gladiatori! Totul în UNESCO, bineînțeles!
Larnaca – orașul pe care l-am ales ca „bază” este cel pe care l-am vizitat cel mai puțin și chiar într-o sâmbătă seara, când părea că toată lumea s-a adunat pe faleză, la bradul luminat și să stea de vorbă cu Moș Crăciun (săracul, cred că îi venea să leșine de cald!). A fost o senzație ciudată să vedem sania moșului în nisip, aranjamente luminoase prinse de palmieri și un brad de zece metri în timp ce era în tricou. Și da, e clar un oraș de văzut în orice sezon. Bonus: are cea mai mare plajă centrală dintre orașele Ciprului grecesc.
Cel mai faimos punct din Larnaca este Salt Lake, unde, sezonier, sute de flamingo vin aici. Din parc, există și o căsuță la înălțime pentru birdwatching. Vă recomand să aveți un binoclu. Apele lacului se retrag destul de mult pe secetă fix în direcția opusă. Iar, pe fundul lacului, se poate merge doar până la un moment dat, fiind din ce în ce mai nămolos. Iar, când nămolul e uscat, nu sunt flamingo.
La britanici
Ayia Napa – eheee, superb în faimoasa stațiune greco-britanică, ce „explodează” în fiecare vară. Poveștile despre muzică, petreceri cu spumă și alcool de pe Main Street sunt multe – câte resorturi fancy, dar o să mă axez pe ce-i de vizitat, mai exact cele mai interesante locuri: mega-cunoscuta Nissi Beach, pe care am avut-o doar pentru noi preț de o dimineață întreagă. Reversul medaliei? Era flux și fâșia de nisip către insulă era acoperită cu apă. Fiind în golf, apa e caldă chiar și în decembrie. Ciprioții veneau să facă baie seara. Un alt punct de interes este Sea Caves, adică o serie de mici peșteri sculptate maiestuos în stâncile nisipoase. Jos, există și o „fereastră” din rocă, pe care o veți vedea în pozele de pe Instagram. Coborârea acolo, pe bolovani prăbușiți, nu mi s-a părut deloc sigură, mai ales că plouase mai devreme și era ud și alunecos. Am decis să nu coborâm. Apoi am dat Cape greco pe flamingii din Limassol.
Vezi această postare pe Instagram
Lacul Sărat Limassol – se află pe teren 100% britanic. Fără să existe o graniță, dintr-o dată indicatoarele se schimbă, iar numele străzilor sunt tematice (Queen Elizabeth sau se termină cu „Way”). Aici am văzut plantații de portocali și măslini cât nu am văzut pe toată insula, toate flancate de tuia înalte și tunse la linie spre drum. Centrala electrică și baza militară cu „no photo” ies în evidență îndată ce intri pe Flamingo Way. În acest decembrie, sute, mii de flamingo se adunaseră aici, transformând lacul din albastru în roz-pal. La fel de departe și aceștia, doar zoom-ul aparatului foto ajutându-mă să-i văd în toată splendoarea lor. Deși mi-aș fi dorit să ajung mai aproape puțin, m-am bucurat că nu există tot felul de tururi în spațiul lor, în rezervația biosferei. Nu-i deranjează nimeni.
Mânăstirea Sf Nicolae al Pisicilor – cum să nu ne mergem chiar în locul „de naștere” al pisicilor? Legenda spune că, atunci când construiau mănăstirea, localnicii au fost invadați de șerpi. Nu le puteau veni de hac nicicum, iar veninul lor le amenințau constant viețile. Atunci, aceștia au venit cu o idee creativă: să importe pisici care să se lupte cu miile de șerpi. Zis și făcut, iar lupta a început! Cu pierderi în ambele tabere, șerpii au cedat și s-au retras, iar pisicile au rămas la mânăstire, începând să fie venerate de localnici. De acolo, s-au înmulțit atât de tare, ajungând astăzi pe toată insula. Să dețină insula, mai exact! Pentru că sunt deosebite, sunt recunoscute ca o sub-rasă a mâțelor maidaneze și, oficial, se numesc „Pisici de Cipru”.
Ai ratat prima parte? Uite-o!
2 thoughts on “Cipru, insula ce mi-a depășit așteptările (partea a II-a)”
Tot 4 zile am avut și noi la dispoziție în ianuarie… și au fost insuficiente pentru a vedea tot ce ne doream, dar numai bine că a rămas loc de revenit pe insula asta care ne-a surprins foaaarte plăcut.
Mie în Limassol mi s-a părut animată doar zona din jurul portului, parcă mai animat era prin Larnaca per total.
N-am știu că la firmele mici de închiriat mașini permit trecerea în partea turcă, e bine de știut pentru data viitoare. Noi am închiriat de la Sixt și am trecut pe jos doar în Nicosia, în rest am lăsat partea aia a insulei pentru data viitoare.
Dintre locurile care mi-au plăcut și nu le văd pe itinerariul tău, recomand pentru viitor Stânca Afroditei, Epava Edro 3, Cape Greko și Love Bridge.
Da, știu, orice fel de tur ai face, 4 zile sunt prea puține. Mie mi s-a părut puțin altfel în Limassol, ba chiar am zis că data viitoare vom sta acolo. Probabil a depins și de ziua/ora la care am ajuns. Și noi aveam Cape Greco li Love Bridge, dar ne-am întins mult la Nissi, apoi am preferat să mergem la Flamingos, în Limassol și să lăsăm destinațiile de coastă pentru vară. Că vara, puțin probabil să mai vedem păsările. Toată vacanța a fost despre alegeri, mai ales că atunci când ajungeam undeva, era așa de fain că nu puteam pleca imediat. Doar la Adonis, dar acolo nu ne-a permis drumul să fugim :))
Ah, și mai e de luat la pas zona munților Troodos!