Home » Blog de calatorie » Bosnia și Herzegovina – marele tur și cele mai inedite obiective (I)

28 decembrie 2021

Bosnia și Herzegovina – marele tur și cele mai inedite obiective (I)

„Marele Tur” – așa am denumit această călătorie încă de la prima documentare firavă în MyMaps, când abia mă apucasem să pun primele șase obiective must-see pe harta Bosniei. Mostar, Sarajevo, Parcul Natural Una, Jajce, Peștera Vjetrenica și Râul Tara au fost punctele care au conturat un circuit de țară de aproape două săptămâni. La final, am plecat convinsă că Bosnia este una dintre cele mai promițătoare destinații europene pentru turism.

Pe măsură ce citeam cu translate din bosniacă (pentru că informațiile existente despre Bosnia și Herzegovina sunt puține și neconsistente), harta se umplea și se tot umplea, că deja turul nu mai încăpea în două săptămâni, oricât de dificil ar fi fost. Noroc cu gașca mea de fete aventuriere care nu au o problemă cu cinci ore de somn pe noapte și multe-multe activități de tot felul într-o singură zi… pentru că, la fața locului, aveam să descoperim și mai multe locuri fabuloase, yay! <3

BiH e o țară cu doar 3,5 milioane de locuitori, așa că aglomerat va fi doar în Sarajevo. Și, în sezon, în Mostar, cel mai cunoscut loc turiatic de la ei.

Încă de la început (bine, nu chiar foarte-foarte început, că în vama Serbia-BiH am stat o oră pe Poduv Raca, în timp ce toți sârbii o luau pe contrasens, blocând toată planeta), Bosnia ne-a încântat cu natura ei (vai, ce peisaje și ce ape turcoaz!), ne-a uimit cu infrastructura (nici noi nu ne-am dus cu cine știe ce așteptări), ne-a dat modele despre defrișare controlată (poate vede și ministerul nostru dedicat fâșiile reîmpădurite și alternarea pe ani), ne-a îngrășat (sweet Universe, cum e mâncarea la oamenii ăștia!), ne-a dat febră musculară (aici toate orașele sunt pe X coline), ne-a dat zeci de „pastile” de istorie (de la faimoasele necropole stećci, orășele medievale și capitala, Sarajevo, cu Muzeul său dedicat Genocidului – apropo, ei și-au condamnat deja responsabilii crimelor împotriva umanității cu zeci de ani de pușcărie cu executare, ba și cu închisoare pe viață) și ne-a dat o lecție extrem de importantă: bunătatea, blândețea, bucuria și seninătatea oamenilor care au trăit un război-genocid îngrozitor în 1992-1995, timp în care au pierdut aproape totul, pe mulți doar norocul i-a scăpat cu viață într-un carnagiu cu peste 100.000 de morți (!cifra oficială). Este incredibil cum și-a revenit Bosnia după acele vremuri. Încă are sechele, o să vezi multe clădiri bombardate și păstrate așa ca monumente, multe fațade „decorate” cu sute de gloanțe și acoperișuri de buncăre în cele mai pustii zone. Poveștile acelea despre purificare etnică sunt încă vii și încă sângerează – sfatul meu este să le asculți.

Înainte să pleci în BiH,

trebuie să știi niște lucruri ca să nu te miri la fața locului… și să știi ce subiecte TREBUIE să eviți față în față cu localnicii:

Politica și administrația din BiH sunt al naibii de complicate încă de la tratatul de pace, drept pentru care țara este încă divizată și într-un haos – pentru noi – de neînțeles. But I try to keep it simple: BiH are azi trei regiuni autonome: Federația Bosniei și Herțegovinei, Republica Srpska și Districtul Brčko – formal, Brčko aparține ambelor regiuni menționate anterior; real e în litigiu între cele două și mereu un motiv de scandal politic. În cea din urmă nu am fost, însă diferențele administrative sunt notabile între celelalte două – când treci dintr-una într-alta, ai panouri de „bun venit”, calitatea asfaltului se schimbă, indicatoarele sunt diferite. Federația Bosniei și Herțegovinei este a bosniacilor musulmani și a catolicilor sârbi, iar Republica Srpska aparține ortodocșilor sârbi. În Brčko, găsești toate cele trei etnii.
Mai mult, BiH are trei președinți (unul reprezintă comunitatea croată, altul pe cea musulmană – ambii vin din FBiH și al treilea pe cea sârbă – care vine din Republika Srpska), două guverne locale, doi prim-miniștri. European Committee of the Regions spune, extrem de diplomat, că „Constituția BiH a instituit un sistem de guvernare multietnic cu o structură de guvernare asimetrică și complexă.” Just imagine that – „echilibru fragil” sau, mai degrabă, „instabilitate regională”.
Ca să-ți dai seama cât de mari sunt tensiunile la acest nivel, îți mai spun ceva: deși se vorbește aceeași limbă, sunt recunoscute oficial trei limbi: bosniacă, croată și sârbă (un fel de oltenească, ardelenească și o moldovenească ce preferă alt alfabet, de exemplu).
În BiH, religia predominantă este musulmană (50%), ortodocși sunt aproximativ 30% din populație, iar catolici – cam 15%.

Tot ce-i mai bun din din 3000 km

Da, atât a durat în kilometri turul nostru și, cu siguranță, mai avem încă muuuulte locuri de văzut. Însă acum, ia-ți o cafea și hai să-ți povestesc despre ce am văzut, în ordinea aleasă de noi, ca să știi cum îți faci și tu planul de călătorie…

Tuzla

În aproape 13 ore, am ajuns de la București direct în Tuzla bosniacă – prima noastră oprire. Pe la 17:00 eram deja acolo, ceea ce ne-a dat timp să „dăm noroc” până la miez de noapte cu atmosfera bosniacă a celui de-al treilea cel mai mare oraș al țării. Istoria sa datează încă din secolul al IX-lea, însă s-a remarcat pe la 1510, când Imperiul Otoman l-a luat sub aripa sa. E important să știi că Tuzla a fost singurul oraș care, în timpul războiului, nu a fost guvernat de autoritățile naționaliste. Însă, după ce și-a declarat independența, a fost atacat de forțele sârbe, moment reținut în istorie ca „Masacrul din Tuzla” din 25 mai 1995, când 71 de oameni au murit și peste 200 au fost răniți. Totuși, în timpul războiului, Tuzla a rămas „cel mai” multicultural oraș, cu bosniaci, croați, sârbi și evrei care au continuat să locuiască împreună în ciuda ostilităților. Astăzi, Tuzla atrage turiștii în centrul său istoric, unul viu, dar relaxant – cu multe terase, buticuri și muzică live ce se aude pe ici-pe colo. Piața Libertății este inima orașului, locul în care localnici de toate generațiile se adună în jurul fântânii. Îți recomand să te afunzi pe străzile orașului vechi, să acorzi atenție moscheilor vechi, cu minaret din lemn, să urci la Lacurile Sărate Pannonian mai ales dacă vizitezi orașul vara (nu-ți uita costumul de baie) și Parcul Slana Banja – aici se află și unul dintre cele mai importante memoriale ale războiului.

Banja Luka

Pentru noi, Banja Luka a fost ce era și pentru romani în vremurile apuse: un loc liniștit de popas – pentru ei, în drumul dintre Split (Salona) și Gradiška (Servitium); pentru noi – în marele tur. După cucerirea turcilor, orașul a devenit pașalâc. În secolele XVI-XVII, sârbii au venit în zonă și și-au arătat măiestria arhitecturală prin locașuri de cult, ce pot fi văzute și astăzi (pune-ți pe hartă mănăstirile Gomionica, Moštanica și Liplje).

Orașul Banka Luka nu are un centru vechi, așa că nu te aștepta la cine știe ce istorie spusă de ziduri; a fost ars din temelii de trupele austriece, în secolul al XVII-lea, iar conducerea otomană (care a durat totuși 350 de ani), n-a dovedit vreun interes să-l refacă. Astăzi, este al doilea cel mai mare oraș din BiH, iar principalul obiectiv este Fortăreața Tvrdava din centru, unde se țin spectacole. Un secret: dincolo de fortăreață, noi am trecut pe la târg și apoi am fost să mâncăm bine la Balkon, înăuntru. Dacă prinzi deschis, ai Muzeul Republicii Srpska – vechi, dar bine cotat datorită obiectelor expuse.

Canionul Râului Una

Vai, cât de mult mi-a plăcut să conduc pe aici – un fel de Cheile Bicazului, dar pe vreo 15 kilometri de-a lungul unei ape de un albastru deschis care te vrăjește!

Castelul Ostrozac

Clar, cel mai frumos castel pe care l-am vizitat în BiH. Știu că norii și lumina aia au făcut mare parte din treabă, dar, hei, energia de aici n-o poate reda nicio poză, oricât de fotogenic ar fi locul!

Toate ghidurile faimoase descriu Castelul Ostrozac ca pe o călătorie prin toate perioadele Bosniei și Herzegovinei. Într-adevăr, poți urmări stiluri arhitecturale diferite, îmbinate cu măiestrie. Micul tur prin istorie începe pe un vârf de deal de 206 metri înălțime deasupra Râului Una, unde cea mai veche parte a complexului datează din secolul al XIII-lea – stilul specific din epoca medievală, conferă acestui castel un șarm și un caracter cu totul aparte al vremii. În secolul al XVI-lea, castelul a fost ca o minge de ping-pong între austrieci și otomani – ba la unii, ba la alții – pentru că nimeni nu voia să renunțe la o asemenea bijuterie. Asta până în 1579, când otomanii l-au recucerit fără drept de apel, l-au dat beiului Beširević (guvernatorul otoman al orașului) și, timp de 300 de ani, a fost al acestei familii care a extins castelul, i-a făcut turnuri, dar și o casă de locuit – atunci castelul a căpătat forma aproximativă de astăzi.

În 1899, când castelul era deja neglijat, moștenitorul Mehmed-bey Beširević i-a vândut castelul lui Ritter (Knight) Lothar von Berks, care era atunci primarul orașului Bihać. Soția primarului, Isabella von Berks, s-a îndrăgostit atât de mult de acest loc, că a decis să investească toate economiile sale pentru restaurarea și pentru renovarea complexului. Totodată, a construit și magnificul castel romantic în așa-numitul stil „alpin”. Castelul Ostrožac a fost gata în 1902, iar cuplul s-a mutat acolo.

În 1946, castelul a fost naționalizat de autoritățile iugoslave comuniste. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ostrozac a devenit, pentru o perioadă, sediul Cartierului General Suprem al Armatei Iugoslaviei. În acest castel, a stat chiar Josip Broz Tito (din decembrie 1942 până în ianuarie 1943). În același timp, în castel a locuit celebrul poet iugoslav, Vladimir Nazor.

În 1967, castelul și-a deschis porțile către public, moment în care a devenit și o tabără de sculptură: artiști din toată lumea veneau aici nu doar ca să vadă alte sculpturi, ci și să creeze unele noi. Și astăzi, în grădina castelului, găsești zeci de forme cioplite în piatră.

Nu știu dacă să spun „din păcate”, dar partea din spate a castelului este lăsată în uitare. Structural, are nevoie de reparații urgente. Însă, în același timp, dă locului un aer mistico-romantic extraordinar.

Bihać

Acest oraș este poarta de intrare într-unul dintre cele mai fascinante parcuri naturale din BiH. Este foarte turistic pentru că mulți vizitatori preferă să se cazeze aici, deoarece este un loc liniștit, cu priveliști minunate (râul Una trece chiar prin centru și „se joacă” în mici cascade, având, în același timp, toate facilitățile la dispoziție. Dacă nu ai nevoie de atât de mult confort, fă ca noi și alege o căsuță dintr-un sat din inima parcului! (noi am preferat să stăm în Kulen Vakuf, un sat pe malul râului, cu iz austriac și aflat la poalele unei cetăți medievale imense, Ostrovica – deci un loc cu priveliști în toate direcțiile, inclusiv spre apus).

Sfat: mănâncă un păstrăv proaspăt la restaurantul de la pod.

Parcul Național Una

Și ce dacă a fost cod portocaliu de ploaie două zile? Nimic nu ne-a împiedicat să vizităm minunile parcului – doar am renunțat la ceva drumeție scurtă, dar – hei – doar nu le putem controla pe toate, cu atât mai puțin vremea.

Cascada Štrbački

Prima oprire a fost la granița cu Croația, la Štrbački buk, cascada de 24,5 metri înălțime – și mulți spun că e cea mai spectaculoasă din acest parc natural… și nu numai!

Cascada Štrbački este vizitabilă într-o plimbare absolut superbă pe podețele de lemn, cu foișoare înalte și rampe de belvedere. Depozitele de travertin de mai sus, fac ca apa să rămână turcoaz strălucitor chiar și pe o ploaie care pare că nu se mai oprește.

Două lucruri am de menționat aici:

nu lua în seamă comentariile de pe net că se ajunge greu și că îți trebuie jeep, drumul este proaspăt asfaltat (2021) până la intrarea în rezervația naturală. De acolo, încă 1-2 km, e bătut bine cu piatră până la parcare – am fost pe ploaie, e în perfectă stare!
nu face rafting aici. Înțeleg că nu e suficient de safe. Păstrează-te pentru Tara.

Martin Brod

Dacă vrei să trăiești un basm, îi poți da viață în acest sat medieval bine conservat, care păstrează case pitorești, mori de apă și vâltori naturale. Satul se află între și la confluența a două râuri: Unac și Una și este un popas turistic datorită unui obiectiv natural de neegalat: „Marile Cascade ale Unei”. Numele cuprinde nu doar cea mai înaltă cascadă a Unei (Milancev buk, de 54 de metri), ci și seria de cascade de travertin ce compune cel mai mare și cel mai lung complex de căderi de apă din parcul natural: 800 de metri. Boom! <3 (e pe UNESCO Tentative List).

Sfat: Dacă vii cu mașina, intră în sat pe la Mănăstirea Rmanj, ca să ajungi la parcare. Dacă vii pe celălalt pod (așa cum m-am dus eu inițial), drumul se transformă într-un podeț pietonal.

Sfat 2: Ia-ți bocanci, vei urca 800 de metri pe o potecă, prin pădure.

Sfat 3: Urcă până la lacul Martin Brod, de un verzui-turcoaz hipnotizant, ca să te plimbi cu barca (asta dacă nu prinzi cod portocaliu de ploaie, haha)

Lacul Balkana

Vrei să te odihnești la aer curat? Oprește-te la Balkana, un mic resort de la baza munților Lisina. Hotelul are și un loc ideal pentru înot – lacul de aici, deși artificial, este alimentat de apă proaspătă și cristalină din munți. Resortul se află undeva în afara orașelor, așa că starea de bine e garantată.

Mlinčići

Chiar numele satului se traduce prin „mori mici”, principala atracție a zonei. Morile de apă datează din perioada otomană. Sunt din lemn, stau pe piloni, sunt funcționale și sunt 20 la număr. Te poți plimba printre ele pe potecile pavate cu piatră, ușor inundate pe cod portocaliu de ploaie două zile la rând. 🙂

Tot aici, te poți plimba prin Parcul Lacurilor Pliva, dar și pe malul lacului cu același nume, care capătă o nuanță de smarald. Îți recomand să stai la un vin la restaurantul Motelului Plaza, care are un ponton superb.

Konoba Slapovi

Eeeei, acesta este un loc pe care l-am descoperit din pură întâmplare. Adică, la final de sezon, dimineața, în timpul săptămânii, era atât de pustiu și atât de faină atmosfera dimineții, că am decis să nu mergem către Jajce pe drumul principal. Și am mers pe un drum găsit pe Maps (care încă am senzația că era cu sens unic și eu eram pe interzis). Admiram. Dintr-o dată, pe dreapta, o pancartă de lemn: Konoba Slapovi. Am oprit doar pentru că știu că „slapovi” înseamnă „cascade” (ce înseamnă să stai nițel și prin Serbia și Croația). Coborând pe scările din piatră, am găsit o vilă ascunsă între niște mici lacuri care se vărsau dintr-unul în altul, creând cascade. Locul, mirific, așa cum ne-a obișnuit BiH în ultimele zile. Cu accent pe natură. Și aici am mâncat foarte bine!

Jajce

Orașul-cetate Jajce, dincolo de o bijuterie medievală de secol XIV extrem de bine conservată (btw, pe Tentative List la UNESCO), este și fosta capitală a Regatului Bosniac. Ne-a primit frumos din prima clipă prin cascada sa, o barieră de travertin de 22 de metri înălțime. Cascada Pliva se află chiar sub citadelă. De aici, în sus, pe stradă, vei da de zidurile groase cu bastioane și turnuri de veghe care apărau, demult, orașul – ca o curiozitate, aceste fortificații însumează 1,3 kilometri și reprezentau sistemul defensiv alături de cele două râuri, Pliva și Vrbas. Dincolo de ziduri, am dat de o stare pe care nu am mai întâlnit-o în restul Bosniei: un oraș atât de cochet, de elegant, de demn – nu știu dacă să fi fost clădirile, străzile pavate, cetatea de sus, oamenii sau pisicile; dar ne-am simțit tare bine.

Întorcându-ne în trecut, Jajce a fost reședința ultimului rege bosniac, Stjepan Tomasevic; el a fost executat de otomanii care au asediat și cucerit orașul (1463). Dar Jajce a fost al otomanilor doar șase luni atunci, pentru că o nouă cucerire va fi schimbat dominația timp de aproape un secol: a regelui Matei Corvin. La începutul secolului al XVI-lea, Regina Catherina a Bosniei a reușit să refacă Biserica Sfintei Maria – astăzi cel mai vechi locaș de aici. Apoi, Jajce a fost ultimul oraș care a căzut în stăpânirea otomană (1527), sub care a rămas până în 1885, când a intrat în Imperiul Austro-Ungar.

Sfat: Stai aici o zi. Ai de văzut catacombele, vechile case medievale (dintre care Buric și Sarac ies în evidență), moscheile (Dzamija Esme Sultanije și Sinan Bay), dar și fortăreața otomană din vârful dealului, ce oferă priveliști deosebite asupra împrejurimilor.

Travnik

Știi atunci când mergi lejer pe un drum și vezi un indicator după care virezi brusc? Se mai întâmplă în circuite. E o altă formă de a descoperi locuri dincolo de internet – așa am ajuns în Travnik, un oraș cu o moștenire culturală profund otomană: aceasta a fost capitala vizirilor din 1686 până în 1850. Un loc prea puțin turistic pe cât e de interesant, în Travnic am găsit un mic centru istoric împânzit de artizani. Cu clădiri otomane originale (de secol XV), moschei, turnuri, fântâni stradale și o cetate fabuloasă! Aici am stat ceva vreme; Travnička Tvrđava este una dintre cele mai frumoase și mai bine conservate cetăți medievale din BiH, ce păstrează și caracteristicile perioadelor istorice ce s-au succedat de la înființarea ei de (secolele XIV-XV, în timpul Regatului Bosniei). Forma actuală a fost dată de otomani, experți în construcția zidurilor defensive. Astăzi, cetatea are statut de muzeu, dar și de centru de evenimente culturale și artistice. Noi am „prins” o vizită între ploi, cu nori albi care desenau continuu forme tulburi ce se ridicau din vale, dintre munți.

De aici, am continuat spre Sarajevo.

– VA URMA, evident –

Corina Matei

„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”