Deși am fost în Halkidiki de nenumărate ori, nu mai auzisem de Insula Ammouliani până de curând, când am avut ocazia chiar să o vizitez.

Noroc cu noua trecătoare prin Makaza, că am ajuns de la București în Trypiti în 10 ore, cu tot cu niște opriri de vreo oră și jumătate. Din Trypiti, am luat ferryboat-ul, iar în 15 minute am fost în portul Ammouliani. Acolo, ne-a întâmpinat Nikitas Martigakis, președintele Business Association of Ammouliani Island și cel care reprezintă de fiecare dată insula la Târgul de Turism de la Romexpo.

O insulă liniștită

Ammouliani este singura insulă locuită din Halkidiki și este situată între brațele Athos și Sithonia. Până în 1925, insula a fost în proprietatea Mănăstirii Vatopedi de la Muntele Athos. Era locuită de câțiva călugări care se îngrijau de probleme administrative, de agricultură și animale. După acest an, insula a fost dată refugiaților ce au venit din Orientul Apropiat ce au venit din insulele Propontis. Având o altă cultură, ei și-au pus amprenta pe această insulă, ceea ce o face specială față de alte insule din Grecia.

Astăzi, Ammouliani are aproape 600 de locuitori ce se ocupă în mare parte de domeniul ospitalității.

Insulă mică, lungă de 6 km și lată de 2-3 km, impresionează prin peisajele superbe, tavernele cu mâncare tradițională aflate pe malul mării, dar și prin liniștea și siguranța zonei. Abia acum insula începe să fie puternic promovată și să trezească interesul turiștilor non-greci:

„Avem o asociație cu 100 prin care încercăm să promovăm insula în toată lumea. Din ultimii cinci ani am început să avem turiști din afara Greciei și am făcut primii pași spre piața balcanică. Așa, acum cei mai mulți străini vin din Bulgaria, România și Serbia. Acum doi ani, am lansat oferte și pe piața din Marea Britanie și Rusia.” – Nikitas Martigakis

Așezarea principală pe insulă este Ammouliani, o stațiune-port plină de hoteluri, pensiuni și apartamente pentru toate gusturile și buzunarele. Are o capacitate de a găzdui aproape 2000 de turiști.

Insula este foarte bună pentru cupluri și familii. Este foarte sigur și poți petrece aici un timp de calitate, de relaxare, cu plaje foarte bune, mâncare foarte bună și întotdeauna proaspătă, cazare impecabilă. Vei găsi de toate pe insulă: și liniște, și dans. E un loc pentru vacanțe de vis.” – Nikitas Martigakis

La pas prin Ammouliani

Pe străduțele strâmte și întortocheate pline de flori ciudate și palmieri, urci pe deal, unde ajungi în piața centrală – locul unde vara au loc festivități și petreceri locale. Piața este delimitată de trei clădiri de piatră ridicate între 1800 și 1900 de călugări, dintre care două sunt și astăzi funcționale. Una dintre ele este Biserica Sfântul Nicolae, un lăcaș ortodox mic, modest, dar frumos valorificat. Cu o catapeteasmă pictată de călugării de la Athos, cu icoane de mare valoare ale Sfinților Nicolae și Dumitru, biserica păstrează și moaștele mai multor sfinți, ceea ce atrage mulți credincioși greci să vină din alte orașe ca să se roage aici.

A doua clădire este împărțită între administrația orașului (la etaj) și Muzeul Popular la parter. În doar trei camere sunt concentrate meșteșugurile și tradițiile grecești vechi. Oricine poate admira costume populare, țesături, vase de cupru și ceramică, fotografii foarte vechi, dar și câteva piese de mobilier specifice acelor timpuri. Inclusiv planul și arhitectura casei sunt parte integrantă din muzeu. Intrarea este liberă.

Din centru poți coborî spre dreapta, către mare. Dacă urmezi drumul peste colină, ajungi în Portul Pescarilor. Spre orele prânzului, îi poți surprinde în timp ce așează năvoadele sub stolurile de pescăruși. Pescarii din Ammouliani prind suficient de mult pește încât să-l trimită spre Salonic, în comerț.

Plajele

Ammouliani, deși mică, are poate cele mai diverse plaje față de insulele pe care le-am vizitat până azi. Am vizitat plaje mari și amenajate cu șezlonguri și umbrele (Alykes, Porto Agio și Agios Giorgios) Alykes este cea mai mare plajă de pe insulă, are aproape 700 de metri lungime și e destul de lată, deci nu riști să te înghesui nici măcar în perioadele de vârf. Frumos amenajată, are zone în care intrarea în apă este lină, specială pentru copii sau pentru cei ce nu știu să înoate. Barurile sunt înșirate pe plajă, așa că oriunde te-ai așeza, ai la îndemână o bere rece!

Am văzut plaje de bolovani sau pietre de o frumusețe rară, am ajuns pe o plajă neamenajată de pe care am simțit că nu mai vreau să mai plec vreodată (Karagatsi – o plajă cu nisip fin păzită de două dealuri împădurite ce se prăvălesc, de o parte și de alta, până în mare). Din întâmplare, am găsit o plajă cu nisip negru (la nord de Alykes). Insula mai adăpostește încă niște zeci de plaje micuțe și sălbaticex, accesibile numai cu bărcile. Acestea se pot închiria din port sau de la recepțiile câtorva hoteluri.

Plaja pe care se fac cele mai tari petreceri este Drenia, aflată pe Insula Măgarilor, o bucățică de pământ în sud, care aparține de Ammouliani.

Ce faci în zonă

Ca să nu riști să ai vreo zi în care să spui că nu mai ai ce face, află că există numeroase posibilități de a-ți face programul în zonă. Însă o să ți le prezint doar pe cele pe care le-am făcut și eu:

Croazieră spre Muntele Athos

Din Ammouliani pleacă un vas mare spre Ouranopolis, un port important de pe brațul Athos, de unde ia și alți călători. Cum femeile nu pot călca pe acest pământ și bărbații pot vizita zona numai cu un permis special, croazierele sunt cea mai bună opțiune pentru vizitarea zonei, de la o distanță de 500 de metri față de pământ. Vasul pleacă spre sud, spre capătul Muntelui Athos, prin golful cu același nume.

De pe vas poți vedea chiar bine mănăstirile și bisericile vechi construite pe țărm. Fiind un tur ghidat, în boxe vei auzi date despre fiecare mănăstire în parte în mai multe limbi, inclusiv în română. Mănăstirile care se văd sunt:

1. Docheiariou – ridicată în secolul 10, a fost închinată Arhangheilor Mihail și Gavriil. Biblioteca lor are peste 900 de manuscrise și aici se găsește o icoană deosebită a Fecioarei Maria. Aici stau 53 de călugări.
2. Xenophontos – construită în secolul al XI-lea în memoria Sfântului Gheorghe. Are 11 capele și este probabil cea mai mare mănăstire din Athos ca suprafață. Mănăstirea are 55 de călugări ce au grijă de cele 300 de manuscrise și peste 4000 de cărți ale bibliotecii lăcașului.
3. St. Panteleimonos – ridicată în secolul al XI-lea în stil rusesc, mănăstirea atrage atenția prin culorile sale, verde și albastru, în timp ce majoritatea păstrează culoarea gălbuie a pietrei. Se spune că are cele mai mari clopote din Grecia. Și biblioteca este impresionantă, conținând aproape 30.000 de cărți, manuscrise și documente istorice. Capacitatea mănăstirii este de 1000 de călugări.
4. Xeropotamou – a fost ridicată pe munte în secolul al X-lea. Mănăstirea găzduiește multe relicve, cea mai mare fiind o bucată a crucii pe care a fost răstignit Hristos. Biblioteca are 400 de manustrise și 600 de cărți valoroase. doar 25 de călugări locuiesc aici.
5. Simonos Petra – construită pe stâncă la 330 de metri deasupra mării, în secolul al XIII-lea. Mănăstirea este faimoasă în lumea ortodoxă pentru corul său bizantin, care a înregistrat muzica religioasă încă din 1990. Aici stau 54 de călugări.
6. Grigoriou – Mănăstirea a fost inițial ridicată în secolul XIV și dedicată Sfântului Nicolae. În 1761 a ars și a fost reconstruită cu ajutorul primit din partea Moldovei și Valahiei. Are 10 capele. Astăzi, biblioteca sa păstrează 297 de manuscrise și 4000 de cărți. La mănăstire sunt 70 de călugări.
7. Dionysiou – ridicată în secolul al XIV-lea, a fost dedicată sfântului Ioan Botezătorul. Mănăstirea are, printre cele 804 maniscrise, unele din secoluol al XI-lea. Are o comunitate de 50 de călugări.
8. St. Paul – a fost construită la sfârșitul secolului X din marmură. Astăzi are o comunitate de 31 de călugări și o bibliotecă ce adăpostește aproape 500 de manuscrise și peste 12.500 de cărți.

După ce vezi toate aceste mănăstiri, vei vedea cel mai bine vârful Muntelui Athos, ce are 2.033 de metri înălțime. Deși sfârșitul lunii mai, încă existau fâși de zăpadă. Vasul va rămâne în apele liniștite ale golfului și se va întoarce către Ouranopolis. Croaziera durează 3 ore.

Credincioșii de pe vas s-au considerat norocoși când trei călugări au venit cu o raclă cu moaște de la Muntele Athos. Echipajul a spus că nu fac asta la fiecare cursă, ci numai când sunt liberi, cam de două ori pe săptămână. Pentru o jumătate de oră, croaziera s-a transformat în pelerinaj, cu rugăciuni și cântece bisericești, spre bucuria credincioșilor.

Croazieră în jurul insulei

Într-o după-amiază spre seară, ne-am urcat pe vasul cu podea de sticlă pentru o plimbare în jurul insulei. Cu o atmosferă mai mult decât plăcută, pe un vas mic și elegant, am fost întâmpinați cu șampanie. Am admirat peisajele din jur, insula, am văzut plaja Drenia din Insula Măgarilor, după care am fost spre nord, spre capătul golfului. Surpriza a fost că vremea a ținut cu noi și am avut parte de cel mai frumos apus pe mare. După o oră și jumătate ne-am întors în portul Ammouliani, deși vasul era ideal pentru o petrecere… Dacă v-am dat idei, închirierea vasului costă 1000 de euro 🙂

Mănăstirea Zygou

Din Ouranoupolis, oricine poate merge pe jos prin Rezervația Naturală până la granița cu Athos. Distanța este de 2,5 km și e bine să ai la tine o pălărie și o sticlă mare cu apă.

Acolo, există ruinele unei mănăstiri numite Zygou, despre care documentele spun că deja exista în anul 942. O mănăstire atipică ce în secolul al XI-lea era cea mai importantă a Muntelui Athos, a fost transformată și în castel, cu ziduri groaze întrerupte de 11 turnuri de apărare. S-a păstrat și o parte din mănăstire, iar cercetările arheologice au scos la suprafață câteva vestigii valoroase, printre care monede, vase și câteva mozaicuri lucrate în marmură în secolul al XI-lea – acestea pot fi admirate la fața locului.

Parcul lui Aristotel

În Stagira, locul în care s-a născut Aristotel (la 30 de km de Trypiti), se află cel mai interesant parc pe care l-am văzut până acum: Parcul lui Aristotel. Un spațiu unic în care sunt expuse 11 instrumente experimentate interactive care te învață și puțină fizică. Prima chestie pe care am văzut-o când am intrat în parc a fost turbina de apă. Dacă învârți suficient de tare din manivelă, apa din tub formează o mică tornadă. Apoi am văzut discurile alb-negru pe care, când le învârți, creează o iluzie optică amețitoare!

Am rămas uimită în fața reflectoarelor parabolice, niște jumătăți de sferă puse la o distanță destul de mare una față de cealaltă. Dacă stai în mijloc și șoptești ceva, celălalt te va auzi! Acum simt că nevoie de așa ceva acasă!

M-am mai jucat și la pentafon, cinci piese de granit, calculate să producă sunete diferite. Lovindu-le cu o piatră specială, am compus o arie strălucitoare 🙂

Unde stai

În Ammouliani, cazarea este ultima ta problemă. Găsești locuri de tot felul, însă cele mai frumoase sunt cele cu priveliște spre mare și spre Muntele Athos. Așa că o să-ți recomand cele două hoteluri în care am stat: Ammouliani Hotel și Sunrise Hotel. Ambele sunt foarte curate, recent renovate, personalul este extrem de cald și de primitor. Iar terasa de la Sunrise, este un vis…ziua datorită culorilor trandafirilor, iar seara datorită mirosului îmbătător al lămâiței.

Unde mănânci

Dacă ai venit până aici, trebuie să încerci toată mâncarea tipică de pe insulă. Îți dau câteva ponturi:

• Taverna Anemotrata – pentru cele mai bune midii cu orez
• Taverna Gripos – pentru caracatiță
• Taverna Glaros – pentru sardinele la grătar

Iar dacă vrei să bei un cocktail, du-te în barul Alli Mpanta.

Când să mergi

De la începutul lui mai până în octombrie, teoretic e vreme frumoasă. Numai eu am avut ghinion de ceva ploaie 🙂 Încearcă să te duci și în extrasezon, când e și mai accesibil, și mai liniștit.

„Încercăm să atragem și mai mulți turiști în extrasezon (mai, septembrie și octombrie), când aici încă e cald și frumos, iar prețurile scad destul de mult.” – Nikitas Martigakis

Ammouliani în fotografii, aici!

Această insulă am vizitat-o în cadrul unui infotrip realizat de Doctortravel – Travel Mix Channel împreună cu Centrul de Informare Turistică Ammouliani.