Kosovo s-a dovedit cea mai bună inspirație de moment ca destinație neturistică pentru petrecerea mini vacanței de Paște + 1 Mai. Da, uneori îmi doresc tare mult să ies din clișee. Poate și d-aia Kosovo era pe lista mea de ceva vreme, pe lângă alte destinații nepopulare în care sper să ajung curând.
Despre cea mai tânără țară a Europei nu a fost tocmai simplu să fac o documentare înainte să ajung acolo sau să găsesc coordonatele exacte ale unor obiective pentru că sunt foarte puține articole, păreri pertinente și review-uri pe internet. Așa că, după ce am stabilit că cea mai bună „bază” e în Prizren (și pentru asta ar trebui să-i mulțumesc regretatului Nicky Predescu pentru tot ce a scris ?), am țesut de acolo fiecare day-trip. Adun mai jos cele 30 de „episoade” de păreri, obiective și observații pe care le-am făcut pe pagina de Facebook de-al lungul călătoriei sub #DiscoveringKosovo ca să te inspire și să îți contureze așteptările în ceea ce privește Kosovo. Da, e o țară sigură cu peisaje minunate și oameni amabili cu străinii. Îți propun o prezentare pe zile, ca să-ți dai seama cât de mult (sau cât de puțin) se poate face de dimineață până seara!
Ziua 1: București – Prizren
La 4 dimineața plecam de la Păcii ca să evit aglomerația tipică mini vacanțelor românești. Am mers pe traseul Pitești – Craiova – Calafat – Niș (cu pauză de două ore) – Merdare pentru intrarea în Kosovo. La 8:45 eram în vamă la bulgari. De drumul liber ne-am bucurat până aproape de Prishtina, unde am dat de lucrări. Apoi autostrada ca-n palmă ne-a condus direct în Prizren, iar la 16:30 eram deja la cazare, în centrul vechi al orașului, unde urma să stăm cinci nopți. Dar vă povestesc mai multe despre drumuri, vămi, acte și asigurări la final.
Vezi această postare pe Instagram
Thank you, #PRIZREN, for this amazing experience! #kosovo #kosova #visitkosovo #visitprizren
1
Încă de la granița Serbia-Kosovo am fost întâmpinate cu zâmbete și cu bună dispoziție. Doar eram singurele străine din vama! Prizren? O să va placă, e foarte frumos! Să urcați și la cetate! Cum mai e la București? Și uite-așa am făcut conversație cu vameșii care, da, știu bine engleza! Already love it!
2
După lucrări masive la drum chiar după graniță (da, lucrau și azi), am intrat pe o autostradă impecabilă: nicio groapă, niciun petic, iluminată la nodurile rutiere (da, au) și în punctele cheie. Peisajul e verde, satele sunt îngrijite. Îmi place aici!
3
Centrul Vechi din #Prizren e mult mai animat de cât ne-am așteptat. Un fel de Lipscani, dar doar cu localnici, turiștii îi numeri pe degete. Cum ne-am cazat, am plecat spre ruinele cetății de apărare, aflată în cel mai înalt punct din oraș. Fortăreața e recondiționată și oferă o priveliște de vis asupra Prizrenului și munților semeți, cu crestele încă acoperite de nea.
Singurul lucru pe care l-aș îmbunătăți ar fi poteca de acces, care e destul de plină de gunoaie: ambalaje de chipsuri, peturi și cutii de bere, de parcă nu face parte din întreținerea cetății.
Ziua 2: Parcul Național Shar Mountain – Priștina și împrejurimi. Prizren
4
Un schimb de plan de ultim moment ne-a purtat prin Shar Mountain National Park. Chei ca la Bicaz, câteva curbe ca pe Transalpina, vârfuri cu zăpadă ca în Alpii Elveției. Satele se transformă în resorturi pentru vecinii din Albania și Macedonia de Nord, oaspeți obișnuiți ai zonei. Vile, căsuțe și hoteluri de 4 și 5 stele sunt grupate în câteva locuri de pe traseu. Spre coborâre, lucrări la drum cu fonduri europene. Deja am senzația că ei profită de mai multe finanțări de la UE decât e capabilă România.
5
Marble Cave este una dintre atracțiile „secrete” de lângă capitală. Am plătit 2 euro pentru vizită, iar un ghid foaaarte zâmbitor (că nu înțelegea nimic din ce spuneam noi în engleză) ne-a făcut o prezentare în turco-albaneză-germană. A fost amuzant să ne înțelegem prin semne, mai în privința formelor deosebite. Cu câteva culoare întortocheate, peștera e unică prin pârâul care trece prin ea, prin sala „Romeo și Julieta”, prin iarba care crește împrejurul reflectoarelor, dar și printr-o serie de formațiuni care sunau ca un instrument muzical la atingere!
6
Prishtina e supranumită cea mai urâtă capitală a lumii. Ce pot spune de la fața locului e că mă simt ca în București, înconjurată de clădirile gri. Centrul e animat, au o inimă de străzi pietonale late cu magazine și terase, mâncarea e excelentă și extrem de ieftină (am mâncat într-un restaurant-librărie) și iar ne-a surprins amabilitatea oamenilor, chiar dacă (prea) mulți nu știu engleză.
Muzeul Kosovo e destul de anemic, cu numai câteva exponate valoroase. Muzeul Etnografic e plăcut și foarte fotogenic. În clopotnița Catedralei Maria Tereza am urcat cu doar 1€, ne-am înghesuit și am așteptat o groază la NEWBORN să facem poze fără alții în cadru. Iar pe „cea mai urâtă clădire din lume”, biblioteca, aș numi-o doar cea mai ciudată!
Apoi am de comentat despre șoferi. De cum am intrat în capitală, mi-am amintit de un exercițiu de condus în care am șofat legată la ochi. Ei, așa par toți, nici în giratoriu nu știu să intre, iar pietonii nu se văd pe treceri, uneori nici semaforul roșu.
7
Kosovarii sunt fanii number one ai SUA, iar cel mai bine se vede în Prishtina. Oriunde te uiți, steagul Americii, emblema NATO, statuia lui Bill Clinton, nume de bulevarde ce poartă numele președinților americani, copii pe care azi îi cheamă Hillary, Klinton sau Bush, bogații kosovari care și-au construit case în miniatură după clădirile emblematice ale Statelor Unite.
SUA, prin bombardamentele NATO asupra Serbiei, au deschis calea regiunii Kosovo către independență (Bill Clinton președinte, care are acum aici o statuie imensă). Apoi, în 2008, când Kosovo a devenit cea mai tânără țară din Europa, George Bush a fost primul lider mondial care a susținut acest demers. Banană Split, Burger King, KFC, Levi’s la loc de cinste.
8
La orice ATM vrei să scoți niște bani de pe orice card străin, banca locală aplică un comision de 5 euro per tranzacție. Inclusiv băncile cunoscute. Nu contează în ce monedă e cardul, le-am încercat pe toate. Cred că ar trebui o politică bancară mai prietenoasă cu turiștii, mai ales că încă nu chiar peste tot se poate achita cu cardul.
PS: Da, moneda oficială e euro, chiar dacă nu sunt în UE.
9
Mănăstirea Gracanica (enclavă sârbească) e un sit UNESCO aflat la numai 20 de minute de capitală. Importanta construcție ortodoxă a fost ridicată în 1321 în stil bizantin reprezintând punctul culminant al arhitecturii sârbești de factură medievală. O parte dintre picturile originale (extrem de valoroase și ele, fiind realizate într-un stil unic) s-au păstrat în condiții bune.
10
Moscheea Sinan Pasha din Prizren (1600, monument istoric național) e deschisă femeilor. Și tuturor celor care vor să o admire. Singura regulă e îmbrăcămintea decentă și capul acoperit la femei.
Ziua 3: Parcul Național Bjeshkët e Nemuna (Radac+Rugova) – Pec. Prizren
11
Ador să conduc pe serpentine. Așa că drumul R106 din marginea de nord-est a Parcului Național Bjeshkët e Nemuna a fost o plimbare ideală, plăcută și plină de priveliști frumoase. Surpriza am avut-o când am dat de granița cu Muntenegru, că pe Google Maps era peste încă 15 kilometri!
12
White Drin din Radac este o cascadă minunată ce m-a impresionat nu doar prin căderea sa de 25 de metri, dar și prin nuanța de turcoise a spumei, dată de travertin. Traseul este amenajat cu scări și podețe și este aglomerat ca pe Valea Prahovei într-un weekend de vară!
Bonus: e minunat să stai în norul de stropi fini pe podul din fața cascadei…dacă e cald!
13
Peștera Radac (numită și Frumoasa Adormită) a fost descoperită cu numai câțiva ani în urmă și deschisă publicului acum doi ani. Traseul de vizitare are 250 de metri și trei săli: Sala Cheilor (culoarul e strâmt și mărginit de stânci), Sala Liliecilor (unde înaripatele zburdă la înălțime) și Sala Piscinelor (formate de râu acum milioane de ani, au până la un metru adâncime și astăzi sunt luminate atrăgător). Peștera este încă în explorări, dar și în lucrări pentru extinderea traseului pentru că până acum au descoperit peste 2 km de galerii! La ea se ajunge foarte simplu, e la 8 minute de mers de Cascadă White Drin. Traseu amenajat turistic.
14
Canionul Rugova este mai mult decât spectaculos! Pur și simplu îți taie respirația: șase kilometri de chei ce se înalță la peste 400 de metri. Tuneluri, acoperișuri și treceri din piatră, izvoare cu apă răcoritoare, prăpăstii și pereți verticali, cascade și sute de peșteri, toate au făcut ca zona să fie declarată rezervație naturală în 1985. Dincolo de peisagistică, distracția e în toi: tiroliană, via ferata, traseu de bicicletă, dar și o zonă amenajată pentru picnic și grătare pe malul râului, chiar la intrarea în canion. Cred că e cel mai fain obiectiv natural pe care l-am văzut!
PS: drumul e practicabil, decent (încă nu e reasfaltat, mai are gropi), însă este foarte strâmt și devine periculos în curbe din cauza șoferilor kosovarii care nu știu să conducă preventiv și cu simț de răspundere.
Cheile sunt în inima Parculul Național Bjeshkët e Nemuna și sunt pe drumul ce leagă Peja de Murino (Muntenegru).
Vezi această postare pe Instagram
15
Deși oamenii cu care intrăm în contact ca turiști – ospătari, vânzători, ghizi, patroni de hoteluri – sunt extrem de amabili, zâmbitori, ne ajută, ne dau apă și cafea din partea casei, nu pot să nu observ că la nivel mai mare nu au cultura respectului celuilalt. De exemplu, când am intrat la o toaletă publică, prima femeie ce aștepta stătea chiar în ușa toaletei, astfel încât între ea și ușă să nu încapă nimeni. Nu mi-am dat seama de la început și am încercat să păstrez o distanță. Însă cele care au venit efectiv s-au băgat în față. La fel și la magazin, chioșc sau restaurant. Chelnerul ia comanda la masă, vin alți clienți să-l țină de vorbă chiar în acel timp. Nu așteaptă, nu se respectă și nu au acest bun simț cultivat în direcția asta.
16
Patriarhia din Pec e un lăcaș ortodox sârbesc de secol XIII ce se află în patrimoniul UNESCO. Astăzi mănăstire, e păzită de poliția militară care îți cere pașaportul la intrare. Locașul vechi este unic în stil și arhitectură: din cel principal există trei uși spre alte trei biserici dispuse perpendicular, construite cu ocazia extinderilor. Cu alte cuvinte, aceeași clădire are azi patru biserici într-o arhitectură ce combină stilul roman târziu cu stilul bizantin. Picturile din interior sunt cele originale, recondiționate.
Măicuțele întrețin spațiul foarte bine: curat, mii de flori, iarba tunsă. Chiliile arată impecabil. E liniște, se aude doar sunetul micului pârâu ce trece prin curtea mănăstirii.
17
Pec, Peje, Peja – orașul cu atâtea transcrieri are o personalitate proprie, un spirit unic. Important centru religios în perioada medievală, disputat între otomani, muntenegreni, austro-ungari, sârbi și albanezi – cu ultimele conflicte etnice în 2004, acum a devenit este poartă spre Parcul Natural National „Bjeshkët e Nemuna” cu mare potențial turistic. Bazarul vechi turcesc nu și-a păstrat straiele vechi și s-a transformat într-o zonă cu magazine de bijuterii. Printre ele, și câte o tarabă cu produse de tip „Adibas”. Pustiu.
Dar centrul e animat, aerisit, cu restaurante de calitate și joacă rolul unei zone de relaxare verde, situată pe malul râului Pećka Bistrica.
PS. Da, miile alea de flori roz răspândesc un parfum tare plăcut!
18
Revin la condusul kosovarilor, care mi se pare că e un alt tip de animal. Nu au nicio treabă cu ce se întâmplă în jurul lor. Nu folosesc oglinzile retrovizoare, nu știu la ce folosește semnalizarea, trag de volan când nu te aștepți și se opresc în mijlocul drumului când se întâlnesc cu alt cunoscut blocând astfel ambele sensuri. Nu conduc cu viteză constantă. Vorbesc și se uită în telefon. În orașe e teribil. Limitele de viteză sunt 50/40 sau chiar 35 în funcție de zonă, însă nu le respectă, merg și mai încet de atât, cam cu 20 și tot se bușesc. Toate orașele par o școală imensă de șoferi, unde elevii au uitat să citească manualul întâi. Evident că mi-a atins cineva bara din spate pentru că am oprit la o trecere de pietoni, șoferița nu s-a uitat în spate când a scos mașina de pe trotuar, unde parcase. Dar la ei pentru asta e bara de protecție, poți să o mai atingi, care-i problema? Să vezi aici ce atitudine de tipul „ce dacă, nu se vede!”
19
Apreciez foarte mult modalitatea de prezentare a produselor la raft în supermarket: alături de preț e pus și steagul țării din care provine!
Ziua 4: Dacovica – Ura e Fshejtë. Prizren
20
Deși este un preparat cu rădăcini în Asia Mică, a fost preluat în toată zona balcanică încă din timpul dominației Imperiului Otoman. Fiecare regiune a schimbat/îmbunătățit rețeta aluatului, la care a adăugat gustul produselor locale. Doamnelor și domnilor, tocmai am găsit cel mai bun Burek din zonă, în Kosovo! Proaspăt scoase din cuptor dimineața, cu brânză, carne, praz sau spanac, nici una dintre plăcinte nu a rezistat până la o poză, așa că pot doar să vă arăt un preview random de pe Instagram!
21
Kosovarii dețin un relief de invidiat. Peisajele alpine din parcurile naturale, numeroasele specii de plante și animale care trăiesc aici, peșterile încă neexplorate, izvoarele cu apă pură, drumurile spectaculoase, lacurile-oglindă sunt unice. Chiar și așa, popasurile și potecile arată ca la noi: pline de ambalaje, pungi, peturi, cutii de bere și toate resturile unui picnic în natură… 
În fotografie este poate unul dintre cele mai curate în care am oprit (dar bine că nu se vede valea).
22
Albanezii îi spun #Gjakovë, sârbii preferă #Đakovica, iar turcii îl numesc mândri #Yakova, orașul a fost locuit încă din preistorie, iar în timpul dominației otomane era cel mai cunoscut și dezvoltat loc de negoț pe ruta dintre Shkoder (Albania) și Istanbul (turcia). Tocmai de aceea, Bazarul din centrul orașului este cel mai vechi din Kosovo și a funcționat până în timpul războiului din 1999, când 75% din populație a fost expulzată, iar orașul distrus de bombardamentele aeriene. La finalul războiului, albanezii s-au întors și au reconstruit orașul, inclusiv bazarul. Astăzi, strada principală a fost transformată într-un loc plin de viață cu terase colorate și mâncare tradițională turcească și albaneză. Odată ce înaintezi, pe străzile secundare vei găsi magazine obișnuite, iar printre ele meșterii: croitori, ceasornicari, fierari, pielari, bijutieri specializați în filigran.
În mijlocul Vechiului Bazar stă Moscheea Hadum, poate cel mai frumos locaș musulman pe care l-am văzut vreodată (asta și poate pentru că eu nu pot intra în toate). Construită în 1594 într-o arhitectură interesantă, impresionează prin interiorul viu colorat cu motive arăbești și florale. La o privire atentă, se observă și lucrătura în piatră, foarte fină. Balconul interior și ferestrele completează decorul uluitor. Moscheea a fost restaurată în 2003, după ce a fost afectată de un incendiu din timpul Războiului din Kosovo.
La marginea bazarului stă Turnul cu Ceas – înalt de 30 de metri și construit din cărămidă și lemn, a servit ca loc de observație în vremurile dificile. Tot aici este și complexul Tekke, construit prima oară la 1700 de Baba Tebdil. A fost reconstruit în 1856 și restaurat în 2017. Se poate vizita curtea interioară.
Tot în Gjakovë am încercat să vizităm și cea mai mare catedrală creștină, Sf Petru și Pavel, unul dintre cele mai înalte monumente din oraș care se poate vedea din diferite colțuri ale așezării. Doar că un lacăt imens pus pe poartă ne-a oprit.
23
Ne-am cocoțat în canionul de la Podul Sfânt (Ura e Fshejtë). Probabil cele mai accesibile chei pe care le-am întâlnit, se deschid chiar în fața arcului rutier ce trece peste râul Drinul Alb.
Aici are loc și o competiție tradițională de înot și salturi: de pe pod în râu!
24
Grădinițele, școlile, liceele, colegiile din Kosovo efectiv sar în ochi: sunt atât de bine renovate, de îngrijite, că nu poți să treci pe lângă ele fără să le admiri. Probabil la fel arată și în interior (și sper), cel puțin asta am intuit când m-am uitat insistent pe geamul unei grădinițe.
Iar pe lângă una dintre școli am trecut când cei mici erau la ora de sport: până și treningul e uniformă.
Bonus info: orele în clasele primare se țin în cinci limbi, în funcție de instituție: albaneză, sârbă, bosniacă, turcă și croată. Abia la gimnaziu studiază și engleza (au foarte multe American Schools).
Ziua 5: Fierza (Vermice). Prizren
Zi lejeră de odihnă și relaxare.
25
Cu 17 ani de experiență în produse de înaltă calitate, Prince Coffee House este cea mai bună cafenea și cofetărie din Kosovo. În principiu, vei găsi câte una în fiecare oraș. Turiștii spun că e un Starbucks la calitate dublă. Eu spun că aici am mâncat cea mai bună prăjitură din viața mea, pe nume Vera Pistachio (1.5€). Nu e ieftin deloc pentru Kosovo, dar au și oferte bune de cafea/limonadă + o anumită prăjitură. M-am topit!
26
Am fost în #Vermice, ultima localitate înainte de granița cu Albania, pe malul lacului Fierza. Aici e o mică stațiune de relaxare cu tot felul de activități conexe pe lac, în mijlocul unui cadru natural de vis. Doar că noi am avut ghinionul să găsim lacul scăzut muuuult din cauza secetei. E așa încă din toamnă, a dat și iarba împrejur! Până și restaurantele-ponton păreau niște plăci agățate de vârful stâlpilor înalți. Da, terasa din poză trebuia să plutească pe luciul apei…
27
Băile turcești ,,Mehmet Pasha” din Prizren reprezintă un monument istoric, parte din patrimoniul cultural. Clădirea a fost restaurată pe exterior și 70% pe interior (mai au de lucru la două săli mici), iar autoritățile au decis să folosească spațiul pentru expoziții, ceea ce mi se pare minunat. Am ajuns chiar când un grup destul de numeros era acolo și pentru care poarta clădirii a fost deschisă special, pentru că în acea zi era închis. Dincolo de arhitectură, am văzut și desene în tuș ale celor mai importante clădiri istorice din Kosovo.
28
Zilele ploioase și friguroase nu se petrec la Mall, cel puțin nu în Prizren. Îmi place conceptul de centru comercial în aer liber: ping-pong la soare, plimbări respirând aerul curat, terase sub umbrelele mari! La etaj, magazinele sunt conectate de poduri în formă de arc ce au devenit o atracție pentru peisajul spre munți!
Dacă te întrebi de prețuri, află că hainele de brand costă la fel ca în România. Doar pe cele locale le vei găsi la prețuri ceva mai mici. Deci nu văd Kosovo fiind o destinație de shopping.
29
De ce să stai în Prizren.
Știu că dacă plănuiești o vacanță în Kosovo și te uiți pe hartă fără să ai prea multe informații, ai alege să stai în Prishtina, pare mai centrală poziția sa și e și capitală. Ei bine, Prizren, deși mai aproape de granița cu Albania, este tare aproape de parcurile naturale. Apoi, autostrada te ajută să fii în puțin peste o oră în Prishtina. Sau în orice punct din Kosovo în nu mai mult de două ore.
Spre deosebire de alte orașe, Prizren s-a dezvoltat turistic cel mai mult datorită vecinilor care vin la munte și au nevoie de diverse activități și de mâncare bună ca să stea. Astfel, dincolo de peisajele muntoase ce te înconjoară și monumentele istorice deosebite, ai parc de distracții, zona cu terase, localuri cu belvedere spre oraș, viață de noapte, dar și un traseu pietonal/de bicicletă ce merge pe malul râului în cheile de la marginea orașului și urcă la cetate.
Prizren a fost pentru noi locul în care ne-am făcut „baza” și de unde am construit toate tururile în fiecare zi. Și bine am făcut!
Ziua 6: Prizren – București pe același traseu
30
Bye-bye, Kosovo! Ne mai vedem! Dar să vă povestesc și despre drum acum…
Am ales cel mai scurt traseu din București (688km): prin Pitești, Craiova, Calafat-Vidin, apoi Niș și intrare în Kosovo prin Merdare, așa cum recomandă MAE. Din cauza conflictelor la nivel politic, se recomandă să ieși din Kosovo doar prin același punct pentru evitarea discuțiilor inutile. Noi așa am făcut și n-am avut nicio problemă. Drumul de la Vidin (BG) până spre Niș (SRB) nu e deloc minunat, e peticit și cu denivelări, dar merge cu 60-90km/h, în funcție de porțiuni. Aparent, niciun stat nu e interesat să facă drum ca lumea spre granițe.
Atenție: pt Bulgaria vigneta se poate lua online sau de la graniță, Serbia nu are vignetă, dar trebuie ca RCA-ul tău să acopere țara (verifică, puțini asiguratori includ țările balcanice!), iar în Kosovo asigurarea se face la graniță (următorul ghișeu după controlul pașapoartelor – nu se trece doar cu buletinul).
La dus, am mers excelent, am trecut cele trei vămi ca prin brânză și am făcut aproape 12 ore pe drum din București în Prizren, cu oprire de două ore în Niș și alte 4 opriri scurte pe drum. PS: La granița cu sârbii, când ne-au întrebat unde mergem, am spus că mergem în Niș.
La întoarcere am făcut mult mai mult timp pe drum și nici nu ne-am mai oprit dincolo de necesități. Când ne-au întrebat în vamă de unde venim, am spus că „dintr-un road trip prin Balcani”. N-au știut ce-i ăla, dar le-a sunat suficient de cool încât să nu ne mai întrebe nimic altceva. Și așa am evitat iar să pronunț „Kosovo” la sârbi. Dar am stat 30 de minute în vama Vrashka Chuka până ne-a băgat cineva în seamă (e vamă fără ghișee, cu barieră), apoi încă vreo 40 de minute la Calafat pentru taxa de pod de 6 euro – nu se poate plăti în lei, ci doar în euro sau leva ori card – dar nu toate sunt acceptate sau cel puțin unora nu le mergeau (Mastercard a funcționat, mai exact Revolut). Toți șoferii se blocau efectiv la ghișeele astea. Apoi a urmat eterna aglomerație din România pe drumurile cu o bandă pe sens, plus coada pe A1 din cauza lucrărilor. Dar, deh, a meritat efortul!
Vezi această postare pe Instagram
!!! În Kosovo este necesar pașaportul valabil pe următoarele șase luni de zile. Pentru că nu există acord cu România, România nu recunoaște Kosovo ca țară (because Ținutul Secuiesc, printre altele, dacă simțiți nevoia unei explicații foarte-foarte succinte). Bosnia și Herțegovina, Belarus, Grecia, Macedonia de Nord, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Ucraina sunt celelalte țări care nu vor/nu pot să recunoască statul. De partea cealaltă, Albania, Franța, Turcia și UK au fost primele țări care au salutat independența Kosovo pe 18 februarie 2008. Au urmat Statele Unite ale Americii.
Apoi…
Halatul cu tot cu buzunare, nasturi și accesorii a ieșit la 220 de euro. Ieșea cu 21 de euro mai ieftin dacă nu-mi cumpăram blugi, recunosc. :))
Cu ocazia asta, țin să le mulțumesc prietenelor mele pentru toată încrederea și entuziasmul lor când vine vorba de idei de destinații ciudate, nepopulare, neobișnuite, neturistice. #girlspower #aroundtheworld
Vezi această postare pe Instagram
