Parcul arheologic Angkor este unul dintre cele mai importante situri UNESCO din Asia de Sud-Est. Este cunoscut, în primul rând, pentru cel mai mare templu religios din lume, Angkor Wat. Însă, pe lângă acesta, mai există alte zeci de temple, cărora timpul și uitarea le-au dat un farmec unic pe Pământ. Unul dintre ele este Ta Prohm.

În scurta mea vizită de o zi printre templele khmere, cel mai mult m-a impresionat Ta Prohm. Nu pentru că a fost făcut faimos de filmul Tomb Rider, nu pentru sculpturile sale, nu pentru dimensiunile sale, ci pentru este extrem de fotogenic!

Câteva date

• a fost construit în stilul Bayon în secolele XII-XIII;
• a fost ridicat din porunca regelui khmer Jayavarman VII;
• inițial s-a numit Rajavihara, ce se traduce în „mănăstirea regelui”;
• a îndeplinit rolul de mănăstire budistă și de universitate;
• după căderea imperiului Khmer, în secolul 15, a fost abandonat cam 530 de ani;
• dimensiunile templului sunt 42 x 36 m, cu o înălțime de 11 metri;
• este înscris în UNESCO din 1992;
• în timpul lucrărilor de restaurare începute în anii 2000 în complexul Angkor, s-a decis ca Ta Prohm să fie lăsat așa, deoarece aceea este frumusețea sa naturală;
• în 2013, a fost nevoie să fie consolidat cu schele de fier pentru a proteja turiștii;
• alături de Angkor Wat, ocupă primul loc la numărul de turiști din Cambodgia.

Templul aparține copacilor

După ce templul a fost abandonat, arborii nu au vrut să crească, normal, pe pământ. Au invadat templul și semințele s-au fixat în mușchiul dintre blocurile de piatră ale clădirii. Greu de imaginat, peisajul este unul mai mult decât impresionant. Rădăcinile ce au intrat adânc printre ziduri, dărmând chiar o parte din templu. Inclusiv zidurile de apărare sunt invadate de rădăcinile aeriene, care și-au găsit acolo loc de supraviețuire.

Însă, cei care îți taie respirația sunt copacii de aproape 60 de metri înălțime care sunt efectiv pe acoperișul templelor. De aici, rădăcinile se scurg ca o lavă până pe sol. Sau îmbracă zidul ca o caracatiță furioasă. Stând în fața lor, lângă bolovanii imenși căzuți din construcție, realizezi mai mult ca niciodată forța imensă de care aceștia dau dovadă.

Copacii aceștia ciudați se numesc științific Tetrameles nudiflora (din păcate, nu găsesc o denumire oficială în limba română; poate pentru ca nu cresc și pe la noi). L-am întrebat pe ghidul cambodgian și mi-a spus că sunt „arborii lui Buddha”, însă nu aș merge pe această idee, am observat că fiecare țară de acolo are câte un „arbore al lui Buddha” și nici măcar nu seamănă între ei. Tot aici am admirat și Ceiba (sau arborii de bumbac).

De neratat

Ta Prohm nu are foarte multe reprezentări în piatră deoarece au fost distruse după moartea regelui. Însă merită să te oprești asupra celor care încă există – reprezentând gardieni ai templului sau călugări care se roagă. O altă sculptură, dar care nu a rămas întreagă, arată plecarea lui Siddhartha, cel ce avea să devină Budha, din palatul tatălui său.

Sculpturile în piatră vechi de peste 600 de ani. Ține cont că sunt lucrate manual cu o măiestrie desăvârșită!

Viitorul templului

Templul se dărâmă încetul cu încetul. Am observat gradul de degradare atât în exterior, cât și în interior – unde, unul dintre culoarele templului este blocat de blocurile de piatră căzute din ceea ce a fost odată tavanul.

Adevărul este că templul nu poate fi recondiționat din cauza rădăcinilor copacilor ce l-au năpădit. De la lucrările din 2013 au început să se pună schele și contraforți. Însă unii copaci sunt bătrâni, mari, grei și au început să se aplece. Unii mai au câteva crăci tăiate, în speranța că vor rezista cât mai mult. Problema va apărea când rădăcinile vor putrezi, iar templul se va prăbuși cu totul. Iar singura soluție pentru Ta Prohm va rămâne reconstrucția de la zero.

Delectează-te cu o serie de fotografii în albumul de pe Facebook!