Petra, unul dintre cele mai mari situri arheologice ale lumii, se regăsește pe lista celor șapte minuni moderne. Orașul antic își are rădăcinile în anii 600 î.Hr, când nabateenii, un popor nomad de arabi, s-au așezat aici. Deși nu atât de cunoscut ca egiptenii sau romanii, poporul de nabateeni a jucat un rol important în istoria vremii, deoarece eu reușit să-și fondeze un regat până în Siria, cu o capitala înfloritoare și bogată: Petra.
Un teren arid și neprietenos, i-a forțat pe nabateeni să fie inventivi și să se protejeze de condițiile vitrege de acolo. În primul rând, apa era cea mai prețioasă. Așa că au construit canale ascunse în piatră (ca apa să nu poată fi otrăvită de dușmani) ce aveau inclusiv filtre. Iar apa era colectată în cisterne pentru a fi suficientă în sezonul secetos. Pe atunci, Petra era singurul punct din zonă care avea apă potabilă, așa că multe caravane se opreau aici, ceea ce-i ajuta pe nabateeni și mai mult în comerț și troc.
Apoi, și-au construit „case” și temple direct în stâncă. Cum roca este foarte nisipoasă, le-a permis să modeleze cele mai frumoase forme pentru fațadele templelor. Câteva dintre ele pot fi admirate și astăzi, încă rezistând factorilor erozivi ai mediului.
Ver esta publicación en Instagram
Drumul spre Petra
Nu departe de Wadi Musa, un orășel devenit acum turistic, am găsit Centrul Turistic Petra. Pentru o lecție completă și interactivă de istorie antică, am cerut și un ghid privat. De cum am trecut de porți, am găsit un canion deschis sculptat pe ici, pe colo cu diferite fațade și un obelisc impresionant. Apoi am văzut grotele în care nabateeni obișnuiau să locuiască, locul fiindu-le luat de beduinii moderni. La intrarea în sit, e o lume extrem de colorată datorită beduinilor care trăiesc numai din turism: vând suvenire, eșarfe, ceaiuri, ba chiar oferă plimbări cu trăsura, pe cal, măgar sau cu cămila. Animalele sunt tare bine îngrijite și decorate. Ciucurii albaștri și roșii, șaua acoperită cu pături țesute local, contrastează tare bine cu nuanțele galben-maronii ale deșertului. După un sfert de oră de mers, ne-am oprit în fața marelui canion Bab as-Siq.
Siq, singura cale
Canionul a fost săpat în piatră de apa ce trecea pe acolo ca urmare a inundațiilor din sezonul ploios. Deci, nu a fost săpat în mod continuu, ci în decursul a sute de mii de ani, când torenții inundaților erau puternici. Când nabateeni au venit aici, au construit un alt canal ca să devieze torenții, deoarece apa le inunda orașul, culoar ce i-a protejat o perioadă de timp.
Odată ce am intrat printre pereții înalți, pe calea strâmtă, am putut vedea straturile de rocă ce oferă o iluzie optică unică: straturile stâncii sunt în diferite culori datorită mineralelor pe care le conține. Așa că există straturi albe (calcar), roșii (fier), albastre (magneziu și galbene (oxizi de fier) care te amețesc plăcut. Tot în canion, am descoperit cu ajutorul ghidului, rămășite unor sculpturi în mărime naturală a cămilelor însoțite de nabateeni, fostele conducte de apă și filtrele primitive, dar eficiente.
Tezaurul, uluitor
Imediat la ieșirea din Siq s-a ridicat mândru în fața noastră „Tezaurul”, Al Khazneh, o fațadă de 43 de metri înălțime și 30 lățime, sculptată în piatră în stil grecesc, cu elemente nabateene. Studiile arheologice au concluzionat că a fost ridicat în secolul I î.Hr. ca mausoleu unui rege nabateean. Tezaurul este impresionant, flancat de statuile lui Castor și Polux și s-a păsat original aproape în întregime. O singură coloană dintre cele șase a fost reconstruită. Din păcate, majoritatea turiștilor se opresc aici. Însă aceasta este doar intrarea în orașul antic Petra, nicidecum capătul! Prin dreapta Tezaurului, drumul continuă și se deschide în adevăratul oraș!
Orașul Petra
Petra înseamnă piată și a fost denumit așa pentru că jumătate din oraș este săpat în piatră, jumătate construit în piatră. Am intrat pe Strada Fațadelor și imediat am văzut mormintele nabateenilor, sculptate în piatră. Cum ei credeau în viața de după moarte, de aceea construiau cele mai frumoase capodopere, în special pentru conducători. În dreapta, vei putea observa câteva dintre cele mai deosebite.
În piața pare, există teatrul, croit în gresie în stil roman, ce putea primi 7000 de persoane!
În față, am văzut o fântână, după care am intrat pe Strada Coloanelor, până ce am ajuns la Qasr al-Bint, cea mai importantă construcție a orașului, cu ziduri de peste 20 de metri înălțime.
La baza muntelui, traseul turistic continuă cu 800 de trepte ce duc la Mănăstire, unul dintre cele mai importante monumente ale Parcului Arheologic. De pe scări, panorama este uluitoare!
Ce s-a întâmplat cu Petra
În 106, împăratul Traian cucerește Petra și Regatul Nabateean, devenind parte a Imperiului Roman. Petra este parțial distrusă în anii 300 de cutremure, iar puterea orașului scade din cauza dezvoltării rapide a Palmirei. În secolul VI, arabii cuceresc teritoriul. În secolul 12, vin aici cruciații care construiesc un fort. Apoi, orașul a fost dat uitării. În 1900, aici erau deja instalați beduinii. Zona a mai fost afectată de alte câteva bătălii, cea mai recentă în 1917, între forțele turco-germane și armata arabă.
În 1929 încep cercetările arheologice, iar în 1980, Iordania decide strămutarea beduinilor în Wadi Musa. În 1985, zona intră sub egida UNESCO ca Parcul Arheologic Petra, de 264km2.
Beduinii, prietenii turiștilor
Ei sunt locuitorii de drept ai Petrei, un popor liber, nomad, ce se trage din nabateeni. Se ocupă cu comerțul și oferă diverse experiențe de neuitat turiștilor curioși, inclusiv să petreci o noapte într-o „casă” beduină (ori grotă cu o singură cale de acces, poarta; în casă se face focul pe jos și este întreținut întreaga noapte fiind foarte frig afară, ori un cort tradițional). Îngrijesc caii și cămilele și coboară zilnic la Petra cu marfa pe care o au pentru turiști, atât chinezării, cât și lucruri originale. Îți recomand să bei la ei un ceai aromat și să guști o prăjitură. Iar dacă ești fană a creionului dermatograf, înlocuiește-l cu praful-minune preparat din ierburi de către beduini, kohl: protejează ochii de infecții și de soare și ține până la trei zile fără să îmbătrânească pielea! În plus, cum sunt îmbrăcați din cap până în picioare din cauza soarelui dogoritor, ochii rămân singurii care li se mai văd, așa că, atât femeile cât și bărbații, îl poartă și ca make-up.
ATENȚIE: Dacă nu petreci 3 nopți în Iordania așa cum recomandă statul, la ieșirea din țară vei fi „amendat” cu 70 JOD. Dacă demonstrezi că ai fost la Petra, amenda scade cu 20 JOD.
Acest material a apărut în numărul de iunie 2017 al Revistei Ioana
