Noroc cu drumul liber că în nici două ore admiram deja peisajul Mării Moarte și căutam din priviri multele înalt unde se află cetatea antică Masada.

Din Route 90 facem stânga și parcăm la baza telefericului. Cum suntem destul de grăbite și încă stresate din cauza întârzierii de la graniță, nu stăm să pierdem timpul și mergem direct la casa de bilete, unde nu avem cea mai primitoare experiență. O femeie acră și plictisită a simțit nevoia să dea ochii peste cal la fiecare întrebare și să ne spună că nu știe. Abia aflăm că există un restaurant la parterul clădirii, pentru când ne întoarcem de pe munte.

O cetate de necucerit

Nu ne luăm un ghid, nu are sens. Mergem la teleferic, ce pleacă din 15 în 15 minute. Mai aveam de așteptat și cineva de acolo ne invită într-o sală să vedem un scurt documentar despre cetate, interesant, sintetizat și foarte bine prezenta. În câteva minute ne vedem sus, privind cu tristețe spre Marea Moartă, care de aici se vede cât de mult a secat. Se vede clar conturul fundului de sare pe care acum au apărut câteva șiroaie de nisip, aduse de ploi din munți.

Coborâm din telecabină, trecem pe o punte și, îndată ce trecem de ușă, o cetate imensă se întinde la picioarele noastre.

Perioada de glorie

„Masada” vine din ebraica veche și înseamnă „fortăreață”. Evreii au ridicat aici o garnizoană în secolul I î.Hr. pe o culme abruptă la 470 de metri deasupra Mării Moarte, o poziție strategică ce oferă o vizibilitate pe un teritoriu extins – e greu să urci până aici, dar să-i mai și cucerești – ca să se apere de invadatorii vremii. Cu timpul, a fost întărită și extinsă pe vremea lui Irod cel Mare, devenind o fortăreață în toată regula, unde el s-a ferit de iudei și de atacurile egiptenilor.

Stânca a fost tăiată în trei trepte pentru o construcție solidă și funcțională. Zidurile de apărare de patru metri grosime au fost dotate cu turnuri de observare și de apărare. Cetatea devenise un mic orășel imposibil de cucerit.

Hop și romanii

În 66, evreii, numiți și sicari, au provocat o răscoală împotriva romanilor. Această decizie a avut urmări grave, deoarece i-a întărâtat și mai tare pe romani, care, câțiva ani mai târziu, au cucerit Ierusalimul. Așa că singurul refugiu din calea romanilor le mai rămăsese Masada. S-au ascuns acolo aproape 960 de oameni. Câțiva ani mia târziu, în 72, romanii au ajuns la poalele Masadei. O armată de 9000 de romani au început asediul. Însă nu au putut cuceri fortăreața. Așa că au înconjurat-o, cu încă un zid, gros de doi kilometri, ca nimeni să nu plece de acolo.

Ca să nu cadă pe mâinile romanilor și să ducă o viață de sclavi, evreii sicari și-au luat viața. Cum evreii nu aveau voie să se sinucidă, fiind considerat păcat în religia lor, s-au tras la sorți câțiva bărbați care să-i ucidă pe toți ceilalți, apoi s-au ucis între ei și doar unul s-a sinucis. Când conducătorul legiunii romane a reușit să intre în cetate, au găsit ascunși cinci copii și două femei, de la care au aflat cele întâmplate.

Așa, evreii consideră că au învins. Nu pe romani, ci situația în sine pentru că și-au acceptat soarta și au murit cu demnitate (pe asta am aflat-o fin filmulețul introductiv).

Masada a fost reocupată în secolul al III-lea, apoi părăsită între secolele VI-XX. Arabi numiseră muntele Al-Sabba (Blestem).

Obiectiv de neratat

Redescoperită la mijlocul anilor 1800, Masada a fost apoi cercetată arheologic, reconstruită în 1966 și introdusă în circuitul turistic. În anul 2001, fortăreața a intrat în patrimoniul mondial UNESCO. Din 2007, aici există și un muzeu arheologic.

Cum ajungi

Sunt două modalități: ori urci și cobori cu telegondola (76 NIS/șecheli = 86 lei), ori urci pe jos o potecă abruptă și șerpuită (29 șecheli). Mai există și varianta în care urci cu telecabina și cobori pe jos, e 58 de șecheli.

Și am auzit că turiștii se chinuie să vină aici să prindă răsăritul, considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Israel pentru asta!

Gură cască

Cetatea este destul de mare și începem să ne plimbăm haotic pe acolo. Noroc cu explicațiile instalate în fața fiecărui punct important, astfel încât să legăm locurile de ceea ce văzusem în documentar. Ne-am axat mai mult pe priveliștea superbă pe care o aveam de la înălțime și „birdwatching”, că tot îmi doream eu atât de mult. Acolo vin niște păsări ce seamănă cu graurii, dar mai mari, care atrag atenția prin cântul lor. Sunt prietenoase, așa că m-am putut apropia foarte mult de ele cu aparatul foto.

Vizita noastră a durat aproape două ore. Apoi nu știam cum să coborâm mai repede, că eram lihnite. Și doar ce aflasem că există un restaurant jos. Deja mă gândeam la tot felul de cărnuri și combinații. Așteptăm telecabina, coborâm și mergem la restaurant. „Restaurant”! O cantină cu autoservire, undeva spre 80 de șecheli meniul (90 lei)! Ok, nu avem de ales, că leșinăm.

Ei bine, mâncare mai proastă și mai fără gust ca aia nu mai mâncasem de multă vreme. Noroc că am avut și sucul inclus, care nu era de lemon, cum mi s-a părut mie pe poză, ci era de gref… bleah! Da, știu, mai sunt și ghinionistă! Și uite cum reușesc să ajung la cea mai proastă experiență culinară și țin să o menționez ca nu cumva să ajungeți acolo vreodată!

Semi-mâncare, resuscităm entuziasmul că doar urma să mergem să facem baie la Marea Moartă și abia așteptam asta! 🙂

Delectează-te cu selecția de fotografii în albumul de pe Facebook!

-va urma-

Ai pierdut ceva? Nicio problemă, toate episoadele din aventura în Israel și Iordania sunt aici:

• ISRAEL DE LA NORD LA SUD ȘI DE LA VEST LA EST (EP 1)
• ATACUL STRUȚULUI, COARNE ONDULATE ȘI PSEUDO-ZEBRE LA YOTVATA NATURAL RESERVE (EP 2)
• TAXIMESTRISTUL DIN IORDANIA NE-A NEGOCIAT…ÎN FAVOAREA NOASTRĂ! (EP 3)
• PETRA. ORAȘUL ROZ, O MINUNE A LUMII MODERNE (EP 4)
• CINĂ LA FOC CU IORDANIENII, LA ADĂPOSTUL MUNȚILOR STÂNCOȘI (EP 5)
• ÎNAPOI ÎN ISRAEL DIN IORDANIA. SAU CUM DEVII TERORIST CU ACTE ÎN REGULĂ (EP 6)
• Și, mai ales, în National Geographic!