Home » Blog de calatorie » Înapoi în Israel, în Eilat, direct la Grădina Botanică (XI)

31 decembrie 2017

Înapoi în Israel, în Eilat, direct la Grădina Botanică (XI)

Și cum stăteam eu pe net cu o săptămână înainte de Crăciun, dând click-uri de colo-colo, iar am deschis site-urile cu bilete de avion. Ia să vedem de niște recomandări, ceva… Oooo, uite, Eilat la promoție, la doar 45 de euro dus-întors de pe 24 până pe 27! Și mi-am sunat prietenii să văd cine a rămas fără Crăciun, ca să ne facem unul de relaxare: la mare, la soare, sub umbra palmierilor. Sau, cel puțin, ăsta a fost planul inițial. Să stăm în Mamaia Israelului și să ne înnegrim cât se poate! Și, cu singurul Grinch găsit disponibil, am plecat la căldură!

Și așa am început episodul 11 sau Sezonul 2, episodul 1. Cum preferați 🙂 Pentru prima oară în viața mea, am aterizat și pe furtună de nisip, și pe un aeroport militar, mai exact Ovda. Mă așteptam să fie plin de soldați în uniforme. Când colo, câțiva băieți relaxați în blugi și tricouri, cu mitraliera agățată de gât. Ok, parcă mi-e dor de soldații ăia de-i știam eu. Ca să fie cât mai simplu, am cumpărat de pe net biletele la shuttle-ul cu care are contract compania ariană, Fun Time Eilat Shuttle, cu 8$ Ovda-Eilat și 10$ Eilat-Ovda. Avantajul e că selectezi hotelul unde stai și te lasă fix în față. Dar noi aveam cazarea de la ora 15.00, ajunsesem în stațiune la 12.00, așa că am luat pe loc o decizie, uitându-ne pe Maps și la vreme (furtuna de nisip se domolise) și am coborât la Grădina Botanică, cu rucsacurile în spate.

O pădure tropicală în mijlocul deșertului

După ce am traversat ilegal de două ori un drum intens circulat (aparent, la marginea orașului nu sunt treceri de pietoni) și am urcat un deal al naibii de abrupt (sau poate era doar rucsacul de zece kilograme), am ajuns în fața porții: Botanical Garden și o săgeată. Am coborât vreo 200-300 de metri pe un drum forestier și am ajuns la altă poartă, la casa de bilete. Primul lucru pe care l-a făcut fata de la casa de bilete a fost să ne spună că ne putem lăsa „animalele” din spate acolo, fără să apucăm noi să întrebăm. Perfect! Am plătit 28 de șekeli de persoană (31 de lei) ca să putem intra în micul paradis botanic al stațiunii Eilat.

Palmieri, copaci ciudați, aloe, cactuși, iederă, ne înconjurau. Însă marile noastre atracții nu au mai fost plantele, ci mașinile tip familia Flintstone – dar sculptate în lemn – , locul îndrăgostiților – un cuib imens din nuiele aflat la înălțime de unde am putut admira Marea Roșie și Munții Iordaniei, postul militar părăsit în 1994, când s-a făcut pace cu Iordania, și leagănele agățate de copacii bătrâni.

#botanicalgardens #eilat #israel #israeltourism #travel #chrismas
O postare distribuită de Corina Matei (@corymatei) pe Dec 24, 2017 at 8:56 PST

Plouă în deșert!

Bine, nu am neglijat nici vegetația, mai ales când am intrat în Rainforest. Atunci am observat: mii de tone de pământ fertil adus aici, furtunuri întinse și pe sol, și prin copaci, stropitori care pornesc sus la fiecare 10 minute. Adică, da, te prinde ploaia din când în când pe potecile din acea pădure. Mi s-a părut incredibil ce au reușit israelienii să facă aici!

Apoi, am mai găsit și o „fermă organică” – așa o numesc ei – așezată la marginea unei oaze artificiale, care formează, mai jos, un râuleț care se termină cu o cascadă ce curge într-un alt lac. Relaxant și inspirațional.

După ce am terminat turul, am găsit un loc minunat și liniștit: o terasă, cu perne pe băncile joase de lemn, unde poți sta la un ceai sau un suc, la umbra unui arbore vechi cu o coroană mai mult întinsă decât înaltă. Wai, ce bine a fost!

Hai la plajă!

Gata cu vântul, rămăseseră doar norii care pur și simplu refuzau să se spargă. Dar era suficient de cald ca să mergem să testăm apa. Am luat-o pe jos spre Nine Beach, plaja din centru. Am „campat” acolo și ne-am uitat la oamenii care deja înotau în apa ce era mai caldă decât aerul. Ce senzație!

Schimbare de vacanță…cu totul!

În timp ce admiram priveliștea, doi turiști au venit la noi să ne întrebe despre cum se ajunge la Marea Moartă (eu mă interesasem deja, era 80$ turul de persoană pentru o zi acolo), de cum se procedează în Timna (e un alt tur acolo, 25$, dar te lasă acolo, iar în parc cel mai ușor acces e cu mașina), despre cum se închiriază o mașină. Tring! Cum i-a văzut de treabă și la fel de neliniștiți de felul în care poți vizita locurile din apropiere cât mai ieftin, Gabi m-a întrebat dacă putem să închiriem o mașină în patru. Sincer, la câte zăpăceli fac eu, nu mi-a surâs ideea chiar din prima. Nu știu de ce, dar nu am ușor încredere în europeni (o să-i rog să nu se supere citind asta, mai ales că ne-am înțeles bine ca travelers și am devenit prieteni pe parcurs). Însă, din vorbă în vorbă, am ajuns la concluzia că este cea mai bună soluție pentru toți.

Plajă? Care plajă?

Zis și făcut, book-uim pe rentalcars.com! (despre cum se închiriază o mașină în Israel am scris aici). Am părăsit repede plaja în favoarea unui plan plin de locuri fascinante! Noroc cu cardul de cumpărături (card de credit) pe care Gabi tocmai îl luase de la bancă și în acest scop, că poate facem un road-trip, cum făcusem în martie! Inspirată fată, ptiu – ptiu! Mașina a fost 66$ pe 48 de ore, cu tot cu asigurările necesare. Cum am luat-o pentru două zile, deci am avut limită la 250km/ pe zi. 500 km în total. Err… tot ce urma să depășim se taxa cu 1 sau 2 șekeli pe km, în funcție de numărul de km depășiți. Benzina neinclusă, care costă cam ca la noi. Și, evident, urma să conduc eu. 🙂

În forță!

Planul nostru a arătat cam așa: 25 decembrie – Parcul Timna + Marea Moartă, 26 decembrie – Red Canyon, Underworld Observatory, Coral Beach. Adică un program foarte plin luând în calcul distanțele și timpul optim pe care voiam să-l petrecem în fiecare loc.

După ce ne-am văzut cu mașina închiriată (a fost foarte aglomerat și abia am găsit o mașină disponibilă – fix la Budget, yeeey!), am sărbătorit planul undeva la un local din centru cu o bere israeliană foarte amară (Maccabee) și un Mezze Platter imens. Prețuri de Mamaia. Not impressed.

Cum dormisem cu o noapte înainte doar două ore și jumătate că am avut zborul dis de dimineață, iar a doua zi ne trezeam la 7 și eu conduceam, am fugit repede la somn și am lăsat explorarea stațiunii pe altă seară.

Grădina Botanică în fotografii, aici.

-va urma-

Cirește toată seria:

Corina Matei

„Cu toții călătorim într-un fel sau altul. La 100 de kilometri de casă sau la peste 10.000. Mai des sau mai rar. Cu siguranță, mereu diferit. De ce călătorim? De dragul de frumos și din curiozitatea de nou. Să simțim, să fugim, să trăim emoții. Să creștem și să ne bucurăm din adâncul sufletului de tot ce are lumea de oferit!”